Vi se par cunoscute aceste replici? De unde sunt?
Unii poate vor spune că de acasă, alţii de la cămin, alţii de la grădiniţă, poate există şi unii care aud aceste replici pentru prima dată acum.
Este un lucru comun să pomeneşti despre "visul american". Culmea e că cei care folosesc acest termen nu sunt nici americani, nici nu iubesc naţiunea americană şi garantez că nici nu ştiu să viseze.
Începem să gândim ceva şi să rostim anumite lucruri; unii fac invers, întâi rostesc lucrurile şi apoi le gândesc. Există şi rasa unică a acelora care în timp ce vorbesc şi gândesc, adica fac o dublă procesare, solicitând cam intens "cipul" minţii lor.
Recent mă aflam la o biserică şi cineva tot pomenea în predicile sale de visul american. De-odată m-a şi iritat şi am adăugat, "visul românesc"! Aşa de mult s-a folosit termenul de "vis american" că a ajuns să fie ori o expresie de salut, ori ceva care îşi pierde definiţia... în timp şi spaţiu.
Ce este visul american? Nu ştiu. Probabil că este o emisiune de la vreun post TV. Poate că e ţelul cuiva de a ajunge în America, unde viaţa e mai bună. Una mai bună nu se putea, vrem 1 mai foarte bună - poate vă amintiţi de cine folosea această expresie.
Citeam zilele acestea că s-a deschis iar loteria vizelor pentru USA (a se citi în oricare variantă dorită, "United States of America" sau "uşa", după preferinţele fiecăruia) şi mă bătea gândul să mă re-re-re-re-re-înscriu şi eu să văd ce iese. Atunci mi-am adus aminte de replica "predicatorului" cu visul lui. Când am spus faza cu "visul românesc" unul de lângă mine m-a corectat şi mi-a şi aruncat o replică, că să am eu grijă data viitoare când voi vorbi. Părea că mă ameninţă, pentru că el nu înţelesese aluzia care o făceam eu şi, ce-i drept, nu îmi mai băteam mintea cu el că ştiam ce poate.
Se prea pare că noi îndrăgim folosirea de anumiţi termeni pentru a evita o definiţie mai clară, mai simplă, mai directă. De ce nu ai spune năzuinţa română de a acapara America? Sau dorinţa fierbinte de a deţine un green-card? Sau ce vreţi voi.
Cam acelaşi lucru se întâmplă şi în lumea spirituală. Ca să nu jignim pe oameni, le oferim o invitaţie la biserică, în loc să le spunem că trebuie să se pocăiască. Le oferim un vis pe care nu îl pot visa pentru că nu îl înţeleg decât din ceea ce au văzut din trăirea noastră - asta dacă am fost şi suntem nişte creştini a căror fapte vorbesc mai tare decât cuvintele care le rostim - şi apoi să tragă şi ei concluziile de rigoare. Oferim celor din jur un vis care, de fapt, e un coşmar pentru ei acum, şi folosim termeni bizari precum "American dream" ca să avem priză la public.
Cred că trebuie să ne trezim şi să nu mai visăm cu ochii deschişi. Să ne venim în fire şi să fim mai cu picioarele pe pământ, să fim mai realişti. E timpul să ne maturizăm, să lăsăm lucrurile deşarte, copilăreşti, amărâte. Ne cam cariem cu toate prostiile, în loc să luăm Cuvântul lui Dumnezeu cu care să ne curăţim inimile şi mintea şi să ne lăsăm transformaţi prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! Cred că am fost destul de scurt, simplu şi direct. Suferiţi aşadar consecinţele!
0 comentarii:
Post a Comment