Locul cel mai clasic de închinare (finalizare sondaj)

Trebuia să postez acest material cu mult timp în urmă, pentru că sondajul l-am închis de mult. Am lăsat să treacă sărbătorile să vedem cum vor mai decurge lucrurile prin "atmosfera evanghelică", ca mai apoi să pot ajunge la câteva concluzii.Începusem să scriu anul trecut, şi celălalt an dinaintea lui, câteva articole despre închinare şi într-o zi am citit într-un ziar despre o femeie care locuia într-o casă, care fusese cândva ori o mănăstire, ori un locaş al unor călugări. Ceea ce m-a frapat cel mai mult la acea femeie a fost exprimarea ei, şi de neuitat şi fotografia cu ea în acea camera: pe tavan erau tot felul de basoreliefuri - pe care ea le considera că sunt imagini ale nu ştiu căror sfinţi - şi a declarat presei, "nu mai am nevoie să mai merg la biserică, mă pot închina şi acasă".

Aşadar am aflat că la români închinarea majoritară este la prostii. Nu mai există acel sentiment de sfinţenie faţă de Dumnezeu, faţă de Persoana Lui, faţă de Creatorul universului. E destul să ai o statuetă şi să spui că e "El" şi să te închini la ea şi... cu asta basta.

Nu e de mirare, continuăm acum cu miratul, că unii oamenii s-ar putea închina mai degrabă într-o peşteră - vezi imaginea cu sondajul - decât să spună că nu ştiu unde să se închine. Foarte interesant că din cei 12 "curioşi" care au răspuns la sondajul meu, nici unu nu a avut curajul să spună că se închină pe stradă, sau măcar să spună că nu ştiu unde să se închine. Cred că în drum spre lucru, serviciu, şcoală, mergând pe stradă poţi să te închini lui Dumnezeu. În fine, unii au ales opţiunea "oriunde" şi prin ea au însumat toate locaţiile. Cred că nu trebuia să pun acea opţiune.... acum începem cu regretatul.

Revenind la atmosfera de acum, după ce s-au terminat toate spectacolele de Crăciun şi de Revelion din biserică - da, astea au fost, spectacole, căci Domnul Isus nu ne-a spus nicăieri în Cuvântul Său că trebuie să sărbătorim ziua Lui de naştere, ci să comemorăm moartea şi învierea Lui până va veni El - am aflat că nouă, oamenilor, cel mai mult ne place să fim gâdilaţi în privinţa participării la biserică, să nu se implice prea multe emoţii, să nu participăm cu prea multă pocăinţă, să nu ne implicăm cu cercetarea de sine şi mai apoi cu lepădarea de sine pentru a sta înaintea lui Dumnezeu curaţi, ca o jertfă sfântă - o lucrare de închinare pe care Romani 12:1-2 o descrie aşa de bine şi de real.

Vreau să cred că locul cel mai clasic de închinare este în prezenţa lui Dumnezeu - această opţiune nu am pus-o în sondaj pentru că cei care nu sunt născuţi din nou nu o prea agrează, mai degrabă puneau "biserică" decât prezenţa lui Dumnezeu, pentru că în concepţia lor aşa au fost învăţaţi, că Dumnezeu e prezent doar la biserică, nu şi în inima lor.

Trebuie să recunoaştem că am deviat de la închinarea adevărată, în sfinţenie, curăţie, adevăr şi Scriptură, la o închinare gen spectacol, să impresionăm mai mult pe alţii cu instrumentele şi cu talentele noastre vocale. Prea puţin îi pasă lui Dumnezeu de zdrăngănitul nostru. Pentru El închinarea adevărată este în duh şi în adevăr - opţiunea aceasta avea să o selecteze în sondaj doar El. Am lăsat aceasta la final ca să nu şochez pe prea mulţi.

Vă doresc să vă revizuiţi stilul de închinare şi să nu mai alegeţi altceva decât ceea ce alege Dumnezeu ca loc clasic de închinare. Amin!