Unde nu-i cap... e vai de creier!
Din nefericire, sunt mulţi oameni în zilele de astăzi care au cap, au minte, au conştiinţă, şi nu o folosesc pentru a gândi; nu o folosesc pentru a face o alegere corectă, nu o folosesc pentru a se exprima pe înţelesul tuturor; lasă gura "să le-o ia pe dinainte", cum e vorba aceea la români. Şi de fiecare dată când se întâmplă aşa ceva... cineva sare şi spune, "tu gândeşti înainte să spui ceva?"
Din ceea ce spun, fac şi rezultă din acţiunile multor oameni, rezultă că "nu". De acum ştim cu toţi că gândurile noastre determină acţiunile, vorbele, caracterul nostru. Ceea ce facem la nivel de minte depinde mult de ceea ce vom face în exterior: prin vorbă, acţiuni sau orice altceva.
Când mă gândesc doar că zilnic am de a face cu oameni de acest gen - oameni cu mintea îngustă, să nu le spun chiar direct că sunt "handicapaţi"... - mă îngrozesc. Mă gândesc, după ce pleacă, ce era cu capul lor, la ce se gândeau, ce vroiau, pe cine căutau, de ce au venit acolo, de ce nu au mers la alţii să le strice ziua, şi întrebările pot continua la nesfărşit....
Imaginaţi-vă că aveţi în biserică astfel de oameni, cu astfel de mentalităţi. Îi pui la rugăciune şi ei mereu se roagă aceleaşi lucruri. Nu există excepţie. Pădure fără uscături aţi văzut? Dar biserică fără handicapaţi aţi auzit?
Nu fac aluzie la nimeni aici. Vreau doar să spun că sunt unii care exagerează mult atunci când e vorba să-şi pună mintea la contribuţie. Au şcoală, au educaţie, au experienţa vieţii, şi te trezeşti că te ia şi te face de doi bani, de nimic. Şi ştiai că e creştin vechi, vine la biserică la fiecare slujbă, poartă batic pe cap mereu (probabil că dacă e bărbat are batic şi în haina lui ca să îşi justifice religiozitatea soţiei lui... sau cine ştie...).
Dacă tu şi cu mine suntem fraţi, şi Dumnezeu este tatăl nostru, cum se face că unu dintre noi are minte şi o foloseşte şi altu are minte şi îşi bate joc de el şi de ceilalţi din jur? De ce mintea nu este folosită? De ce tot vrem să facă Dumnezeu şi alţii lucrurile pentru noi? De ce nu avem îndrăzneală să facem ceva, să punem punctul pe i şi să transformăm lucrurile în mai bine? Nu este destul că lumea din jurul nostru e aşa de jalnică? Mai vrem şi noi - creştinii - să o facem şi mai şi?
Probabil că unii dintre noi merităm să avem "mintea slabă" în anumite privinţe, şi mintea alertă în alte privineţe. Cred că dacă am avea încă 2 minute date nouă în plus la fiecare vorbă pe care o scoatem pe gura noastră cred că am dormi mai mult, am gândi mai mult, am vorbi mai puţin, am face mai mult.
Vă dedic videoclipul de mai jos, spune mult mai mult decât am putut eu scrie sau gândi în rândurile de mai sus:
De multe ori cred ca nu mintea slaba e de vina, cand cineva face magarii in jur. Defecte de alta natura - ingamfarea, laudarosenia, chiar un sistem de valori gaunos (sunt destui care alearga dupa bani mai rapid decat fuge dracul de tamaie) s.a.m.d. Mai sunt si oameni prostuti, care insa stau in banca lor. Sunt de parere ca o introspectie foarte sincera, din cand in cand, un scan-disk ca sa zic asa, face tare bine - desigur, cu conditia sa se incerce si un "delete" la lucrurile rele. Pe de alta parte insa, poate ca o minte cu adevarat puternica nu se lasa dominata de defecte de genul asta...
RăspundețiȘtergereFoarte misto cantecul, atat melodia, cat si (sau mai ales) versurile. Multam.
De acord cu tine, Cristian. Aprob faza cu "scan disk". :)
RăspundețiȘtergereFaza cu "detele" e cea mai tare, trebuie sa iti spun cand ne intalnim o data face-to-face o gluma legata de "delete"...
2012/6/23 Disqus
De acord cu tine, Cristian. Aprob faza cu "scan disk". :)
RăspundețiȘtergereFaza cu "detele" e cea mai tare, trebuie sa iti spun cand ne intalnim o data face-to-face o gluma legata de "delete"...