Dacă alegerea pastorilor s-ar face precum alegerea Papei la Vatican

Cred că aceasta ar fi una din dorinţele care nu ni se pot îndemplinii niciodată pe acest pământ. Şi dacă s-ar îndeplini, cred că mi-ar plăcea să visez să se întâmple cele ce veţi citi mai jos, în acest articol prezent.

Citeam cu multe zile în urmă - nu îmi mai amintesc exact ziua - când Papa a anuţat demisia sa. Era una istorică şi una memorabilă, căci de circa 6-700 de ani nu a mai demisionat un alt papă; deci era şi devenise de acum un eveniment istorico-şocan. Aşadar a pus lumea bisericească - în principal pe cea catolică - pe jar.

Un ziar de satiră a şi produs ulterior articole care să parodieze decizia papei. Una din "spusele" care le pot reproduce aici, foarte amuzante, au fost că... decizia papei a fost respectată, iar după 28 februarie 2013, acesta a fost lăsat... în plata Domnului. Imaginea alăturată vorbeşte mai mult decât trebuie în acest sens.

Apoi au început tot mai multe speculaţii referitoare la cine va fi următorul papă, ce culoare va avea, din ce ţară va fi, unii au mers până acolo să declare că o femeie ar putea candida la postul de papă. Am rămas perplex de ceea ce se poate scrie şi spune despre o poziţie sau scaun bisericesc inventat de om.

Dacă ar fi să vă recomand ceva care să se asorteze cu momentele pe care le trăieşte acum Biserica Catolică, cred că ar fi să urmăriţi filmul "Habemus Papam" (We Have a Pope, 2011) - adică "Avem Papă", coperta şi detaliile le puteţi găsi urmărind link-ul de mai sus.

Ceea ce mi-a plăcut în acest film a fost umorul folosit de conclav, atunci când ei au purces să aleagă un papă, apoi cum cel care a fost desemnat îşi dă seama că nu este capabil să poarte această responsabilitate pe umerii săi - mi se pare că şi cel care interpreta rolul papei din film avea ceva vicii ascunse, gen gambling, drinking, etc., care au cam devenit comune mai nou şi la evanghelici, şi asta spre stupoarea noastră o zic. Un film destul de reuşit, cu un om care şi-a dat seama că postul acela e mult prea mare pentru el şi el nu se poate dedica pentru aceasta - şi la finalul filmului admite lucrul acesta public, lăsând pe toţi cei care îl urmăreau nu doar uimiţi, ci chiar dezamăgiţi.

Pentru aceia dintre voi care cunoaşteţi istoria bisericii şi felul cum s-au despărţit bisericile - din Biserica Primară în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, apoi restul - veţi înţelege cu siguranţă faptul că odată cu transformarea bisericii din adunarea de sfinţi într-o instituţie cu ranguri, putere, bani, afaceri şi tot mai multe scaune înalte, Creştinismul autentic a deviat de la ceea ce era el original în perioada Nou Testamentală.

Am ajuns să avem oameni care ne conduc şi oameni care sunt plătiţi să conducă bisericile; unii au mai mulţi bani decât preşedintele statului, alţii au mai multe maşini decât mâinile care le au în corp, alţii case, pământuri, averi, etc. Există - ştiu - şi unii care nu au nimic, care umblă desculţi, care trăiesc la un nivel mediocru spre normal, şi care câştigă alţi oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu. Mergeţi în Asia, o să îi vedeţi. Dacă nu credeţi, accesaţi site-ul Gospel for Asia, acolo veţi descoperi multe relatari care vă vor schimba mentalitatea spirituală legată de lucrarea de misiune.

Dacă ar fi să alegem pe pastori în felul cum se alege Papa la Vatican, cu siguranţă că ar fi multe capete pătrate, mulţi banii adunaţi, multe maşini de ultimă generaţie, multă politică şi, presă, de sigur. Dacă nu ar fi toate acestea, cred că alegerea ar fi ca şi când nu este. Şi dacă nu sunt cei din presă care să exagereze - puţin doar, nu mult - nu ar putea să-şi facă publicitate, să adune mulţimile, fonduri, cei din lumea bisericească.

După mine, alegearea unui pastor în sistemul conclavei de la Vatican ar trebui să se desfăşoare astfel:

+ se adună capetele pătrate
+ fac o rugăciune - sunt creştini doar
+ se anunţă secretarul adunării şi tema adunării capetelor pătrate
+ se anunţă şi se adună candidaţii - prin vot, fără vot, prin propuneri, fără propuneri
+ se înregistrează audio / video / scriptic tot ceea ce se întâmplă la întrunirea aceasta
+ se acceptă exprimări de păreri - doar suntem în spaţiul UE, avem drepturi, nu?
+ se aruncă zarurile şi se votează, sau se trage la sorţi, e acelaşi lucru
+ cine iese la final conducător este analizat de fiecare cap pătrat prezent acolo - şi de aici începe înşiruirea:

               - trebuie să fie cunoscut de toţi

               - trebuie să aibă renume

               - trebuie să aibă o familie care o administrează exemplar

               - trebuie să fie soţul unei singure soţii, adică să nu fi fost niciodată divorţat, nici văduv, nici recăsătorit, nici despărţit, nici să fi trăit în concubinaj cu cineva vreodată

               - trebuie să fie sfânt - şi de aici începe altă înşiruire

                              * să nu fie homosexual - deşi are soţie (aşa cum am auzit la alţii, nu dăm nume)
                              * să nu fie pedofil sau zoofil - nici să nu fi avut vreo apucătură de acest gen vreodată în viaţa sa
                              * să nu fi abuzat sexual pe cineva vreodată în viaţă, nici să nu fi participat la molestarea altor persoane, fizic, sexual, sau de orice altă natură
                              * să nu fie ecumenic - nici să nu întreţină idei din alte religii, alte denominaţii, alte gândiri spirituale, religioase, orientale, etc.
                              * să nu fie alcoolic - şi să nu fi băut vreodată să se îmbete, orice tip de băutură, inclusiv vinul de le împărtăşanie să nu fi luat mai mult de un păhărel
                              * să nu fie cu cazier - că a condus maşini aduse în ţară, care au fost furate de alţii din alte ţări, sau să fi condus cu viteză, sau să fi călcat pe cineva pe trecere şi să nu fi declarat accidentul, să nu fi furat ceva, să nu fi adus vreo mărturie mincinoasă undeva, cumva, etc.
                              * să nu fie cu apucături de gambling, jocuri de noroc, loterie, cazinouri, etc.
                              * să ştie Cuvântul lui Dumnezeu pe dinafară şi să ştie să-l interpreteze corect, să cunoască doctrina şi misiunea bisericii, să fie un slujitor, să nu fie mândru, etc., etc.

               - trebuie să nu-l cunoască presa naţională, internaţională

               - trebuie să ştie cel puţin 16 limbi de circulaţie internaţională, sau măcar să ştie să citească în 16 limbi, să vorbească şi să ţină discursuri la întruniri, la mulţimi de oameni, preşedinţi de stat, etc.

               - trebuie să aibă paşaport diplomatic fără interdicţii din alte ţări

               - trebuie să aibă studii superioare avansate, măcar doctor în teologie, doctor în misiune, doctor în istoria bisericii, doctor în misiologie, doctor în conducerea bisericii, doctor în arte, etc.

Cu lista am putea continua la nesfârşit. Până la urmă un astfel de om nu s-a născut, nu există, nu va exista. Dacă e să alegem pe oameni după standardele noastre, avem cu toţi, fiecare, câte o aşteptare, o ştachetă la care vrem să-l vedem pe acest candidat, vrem să fie ceea ce noi nu am putut să fim, să fie ceea ce nu am văzut la fostul conducător, să facă ceea ce nu a făcut fostul lider, şi mai departe continuaţi voi.

Deşi alegerea unui pastor într-o biserică evanghelică nu urmează paşii de mai sus - nici în totalitate, nici parţial - trăim în era în care "postul" de pastor a ajuns să fie râvnit de persoane care nu au nimic de a face cu sfinţenia, cu viaţa de credinţă, cu slujirea. Sunt unii care au pecit la câte unul din criteriile de mai sus şi mai au pretenţia să fie admişi în biserică, să primească responsabilităţi, şi desigur, salar mare. Când vine vorba de slujire, ei se "fofilează" pentru că pun peste cei din comitet responsabilităţile, el doar dă directive.

Dacă şi Hristos ar face la fel cum facem noi când vine vorba de a conduce o biserică - de orice natură ar fi ea - cu siguranţă că El nu ar urma tiparele noastre şi ne-ar lăsa pe mulţi cu gura căscată. Noi privim la El ca exemplu de urmat, dar pe parcursul timpului am adăugat la biserică lucruri din lume şi am amestecat părtăşia şi credinţa în Dumnezeu cu alte lucruri prin care să instituţionalizăm toate. Am făcut din simplu complicat, din real în ireal, din autentic în fals. Şi am mai şi îndrăznit să numim toate acestea biserică.

Biserica de astăzi nu este altceva decât "un entertainment" pentru sfinţi, cum spunea şi K. P. Yohanan, autorul cărţii Revolution in World Mission. Unele biserici au ajuns să dea mai mult din timpul lor, din resursele lor, din finanţele lor pe eul lor, şi au uitat ce înseamnă să slujeşti altora, să slujeşti Domnului, să fii un om de care să fie mândru nu doar familia ta, dar şi Dumnezeu şi întreg cerul.

Vom avea pastori şi conducători buni atunci când ne vom alege oamenii pe care mai întâi îi alege Dumnezeu; Dumnezeu nu chemă pe cei calificaţi, El califică pe cei chemaţi. Şi atunci când El cheamă pe cineva la o slujire, El oferă şi instruire, călăuzire şi atmosfera în care acea persoană să facă toate lucrările. Când depindem de Dumnezeu pentru a face o lucrare nu mai avem nevoie de exemplul Vaticanului. Este chiar atât de simplu. Nu ştiu de ce complicăm noi lucrurile.