Telefonul la care ne închinăm (şi holbăm) toată ziua

De mai bine de 5 ani tot văd continuu, zi de zi, oriunde ţi-ai întoarce capul, oameni care merg cu telefoanele în mână, şi cu ochii pe ele. Nu se împiedică, nu ştiu cum de reuşesc asta, e chiar interesant! Zilele acestea am văzut un "caz" mai ciudat. Un tip mergea pe stradă şi citea dintr-o carte în acelaşi timp. Apoi după ce a trecut individul am văzut pe o tânără care avea pantalonii rupţi în genunchi şi m-am întrebat "căuta semnal la telefon de şi-a rupt pantalonii, sau s-a închinat prea tare la el?" (că nu puteam să îmi imaginez să ai găuri aşa de mari şi de vizibile în nădragi de la statul pe genunchi în rugăciune, nu?).

Generaţia zilelor noastre a uitat ce înseamnă să laşi telefonul deoparte. Sau departe, mai bine zis! Cum intri într-un autobuz, toată lumea este pe telefon, cu telefon, în telefon, toate zornăie în jur. Oare cât mai trebuie să îndurăm acest stil de viaţă care este plin de nomofobie (de la englezescul "nomophobia" care este prescurtat de la no mobile phone phobia)?

Într-o dimineaţă când mergeam la muncă m-am aşezat pe unul din scaunele libere din autobuz şi priveam pe geam cum se deplasa alene maşina în direcţia respectivă. Din spate se auzea o femeie care vorbea la telefon. Am mers cu maşina mai bine de 25 de minute, ea nu s-a oprit deloc din conversaţie. În acea zi am şi aflat povestea ei - inevitabil ea o transmitea la telefon la o altă persoană şi toţi ceilalţi din jur auzeau ce discuta ea. Am coborât înaintea ei din autobuz, ea tot vorbea la el, şi vorbea cu o voce stridentă.

Am sperat că scap de gălăgia aceasta din jur. Nu prea se poate. Poate doar dacă aş avea asupra mea un aparat care să bruieze continuu semnalul de la toate telefoanele mobile din autobuz. Dar nu aş rezolva mare lucru pentru că ar mai fi cei care sunt conectaţi la internet şi sunt - zi şi noapte, fără să ştiu stilul lor de viaţă, dar se vede pe autobuz cum se comportă şi îţi poţi da seama singur şi fără să cunoşti persoana - pe Facebook, sau alte reţele de socializare. De fapt sunt reţele de manipulare, că nu am văzut niciodată un om transformat de internet, şi nu cred că va exista vreodată unul!

Eu personal nu am smartphone, deşi mă bate gândul să-mi iau unu. Cred că din cauza necesităţilor şi a mediului de lucru unde sunt şi a diferitelor lucruri pe care le poate face. Dar cred că m-aş putea descurca şi fără el. Îl pot înlocui cu un carneţel şi un pix, şi când ajung la un computer pot trimite şi mesajele care chiar trebuie să le trimit. Şi pe reţelele de socializare - vorbesc din propria experienţă - nimănui nu îi pasă de ceea ce scrii, spui sau postezi. Nu mă credeţi? Treaba voastră! O să îmi spuneţi că funcţionează la "persoanele VIP" sau cu influenţă în societate. Funcţionează poate pentru cei din "reţeaua" lor şi atât! Ei sunt opusul nomofobiei... probabil că şi ei suferă de vreo fobie - lipsa de atenţie. Şi să-mi spuneţi voi mie acum, ce aport îţi aduce ţie, vieţii tale şi maturităţii tale şi perilor tăi albi, negrii, blonzi sau ce culoare ar mai fi... faptul că cineva îţi dă un LIKE???

Am mai mulţi prieteni apropiaţi care au telefonul mobil deschis non-stop. Nu, nu lucrează la call-center ca să preia toate apelurile, sunt persoane normale ca toţi ceilalţi din jur - în afară de ameţita aia din autobuz de care vă spuneam că îşi spune telenovela vieţii ei la tot autobuzul, de la cap de linie la celălalt cap de linie - şi spun că au telefonul deschis... pentru că, o să vă surprind acum, fac bani cu el! Da, există o mică dependenţă de telefon, dar aşa şi-au format ei "clientela". Nu îi invidiez, nu aş vrea să fiu în pielea lor. Am lucrat şi eu mai demult la o companie care ne impunea să avem telefonul de firmă deschis non-stop... Într-o noapte la ora 2 m-au sunat pentru o urgenţă şi m-am deplasat să rezolv problema, şi apoi am tras şi concluziile: la nimeni nu îi pasă de timpul tău de somn, de timpul tău liber, de viaţa ta personală, atâta timp cât ei ţi-au dat telefonul să le produci bani cu el! Deci nu este o tehnologie, este un mod de manipulare pentru că aduce foloase cuiva, dar nu ambelor părţi. Nu tot timpul, ce-i drept.

Dacă am ştii ce fel de efecte are telefonul mobil asupra sănătăţii noatre, poate ne-am face timp să-l închidem. Învaţă să-ţi respecţi sănătatea ta, nu să dai cu piciorul în ea! Asta am învăţat-o şi eu de la un fost coleg din firma unde am lucrat, care ne impunea să avem telefonul deschis non-stop. El era unul din cei câţiva care la ora 17 îşi închidea telefonul. M-am întrebat mereu, oare eu de ce nu aş putea face la fel? Apoi am aflat de ce el era diferit. El producea mai mulţi bani în locaţia lui decât prin telefon. Aşa că am început şi eu să fac acelaşi lucru ca el, şi funcţionează!

Cu câţiva ani în urmă am participat la o sesiune a Şcolii Biblice Maranata, şi una din regulile de participare era să nu se vină la sesiuni cu telefonul mobil - indiferent ce fel de telefon era acesta. Au fost atunci printre participanţi care aveau cu ei de la 2 telefoane în sus, şi nu erau afacerişti, nici de la bursă, nici de la vreun call-center. Nu am putut să cred că ţineau asupra lor 2-3 telefoane şi vorbeau continuu pe ele, ce-i drept în afara orelor din cadrul sesiunilor aceştei şcoli. Telefonul se putea folosi în pauză, sau seara. Acolo am învăţat ce înseamnă să mergi la biserică cu telefonul mobil şi ce înseamnă să-l închizi şi să-l laşi în cameră. Este un lucru să te închini înaintea lui Dumnezeu eliberat de toate lucrurile din jur şi este un lucru total diferit să te închini lui Dumnezeu cu un telefon asupra ta. Nu contează că telefonul este deschis sau închis, sau pe silenţios. Dacă mergi la biserică să te închini lui Dumnezeu, nu mai căra povara vieţii cu tine, lasă-L pe Dumnezeu să te transforme acolo şi atunci!

Pentru aceia dintre voi care doriţi să citiţi mai multe detalii despre nomofobie, vă recomand un articol scris de Oana Antonescu în ziarul Adevărul în martie 2013, un articol care vorbeşte despre boala nouă a secolului prezent. Este un articol interesant care dezbate această temă pe larg, nu doresc să fac articolul mai stufos decât trebuie. Cine are urechi de auzit - să le folosească! Rugămintea şi sugestia mea este să lăsaţi telefoanele mobile departe de voi şi de cei dragi vouă. O să vă mulţumiţi singuri mai târziu pentru aceasta. Alături este un desen - care pare a fi ceva amuzant, dar nu este - care arată cum este de fapt generaţia de astăzi după ce a fost "bronzată" de soare. Peste ei apar urmele mâinilor ce ţin în faţă telefoanele şi dispozitivele mobile - sunt acei oameni care nu au învăţat încă să-şi facă timp şi pentru celelalte lucruri de valoare din viaţă, lucruri precum odihna, părtăşia cu ceilalţi din jur, viaţa în general.