5 lucruri la care să nu asculți niciodată

Unul din predicatorii renumiți ai tuturor timpurilor, Charles Spurgeon, avea obiceiul de a spune totdeauna studenților săi de la școala biblică că un lucrător al Evangheliei nu trebuie să permită niciodată ca opiniile sau atitudinile oamenilor să-i distragă de la slujirea cu sfințenie înaintea lui Dumnezeu. Spurgeon a adoptat vorba ”un ochi orb și o ureche surdă” pentru a ajuta pe ucenicii lui să nu permită oamenilor din jur să-i împiedice din a-și îndeplini misiunea lor.

Ulterior Spurgeon a scris, ”Nu ne putem închide urechile precum ne închidem ochii, căci nu aveam pleoape la urechi..., și totuși este posibil să sigilăm portalul urechii astfel încât să nu intre în ea nimic de contrabandă”.

În decursul anilor am învățat că există anumite conversații la care trebuie să-mi închid urechile. Cuvintele au puterea să ne inspire, însă tipul greșit de cuvinte ne poate deraia. Și dacă tot suntem în era Facebook - unde toți simt că trebuie să se injecteze în fiecare argument - trebuie să învățăm să ne închidem urechile ca nu cumva să ajungem într-o luptă care nu ne aparține și unde nu avem nimic de câștigat.

Posturile de televiziune, mesajele și dezbaterile politice și comunicările fără număr din jurul nostru modelează o generație de persoane supra-reactive. Nu tot ce se întâmplă în jurul nostru are nevoie de un răspuns din partea noastră. Următoarele cinci lucruri de mai jos sunt lucruri la care învăț să-mi închid urechile:

1. Ofensele altor persoane. Unele persoane care au fost ofensate acum un sfert de secol în urmă nu se liniștesc până nu văd că li se face dreptate - și îți vor cere să le spui de care parte ești în acest proces. Stai la cel puțin două mile depărtare de astfel de dispute, ori vei fi tras în aceasta precum nisipurile mișcătoare. Proverbe 26:17 spune, ”Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.” Tu nu ești juriul și nu trebuie să îți dai verdictul în această privință.

2. Bârfa stupidă. Sunt uimit să văd creștini care au experimentat iertarea și dragostea lui Isus cum îi analizează aspru pe alți oameni cu cuvintele lor. Atunci când Biblia face referire la ”bărfă pizmuitoare” (sau clevetire, cum apare în versiunea română a 1 Timotei 3:11), cuvântul grecesc folosit aici este diabolos, care este de fapt un titlu folosit pentru Satan pentru că el îl acuză pe om înaintea lui Dumnezeu. Bârfa este lucrarea diavolului, dar cuțitele pe care le folosește el să îi taie pe oameni în bucăți par foarte religioase!

Bisericile pot fi destrămate atunci când oamenii fac minciuni unii despre alții, interpretează greșit motivele sau crează suspiciuni pe care ei le împărtășesc drept ”cereri de rugăciune”. Bârfele sunt gata să elibereze ponturi - despre unde a fost văzut pastorul săptămâna trecută, despre divorțul lui cutărescu, despre reputația lui altu sau despre motivul pentru care soția pastorului nu le-a zâmbit duminica trecută. Nici să nu încerci să guști bucata suculentă pe care vrea să ți-o servească un clevetitor; spune-i persoanei că bârfa nu este în dieta ta.

3. Criticismul de mâna a doua. Am încercat să fiu deschis față de criticism, și ușa mea este mereu deschisă dacă vrea cineva să-mi arate defectele mele. Dar dacă aud prin via bisericii că la fratele Popescu nu i-a plăcut predica mea, sau că fratele X-ulescu crede că sunt prea dur, nu mai acord alt gând acestor vorbe. Cu certitudine că acel raport probabil că nu este adevărat, și în al doilea rând, dacă acești oameni vor să mă critice atunci o pot face în fața mea. De altfel nu am nevoie să mă îngrijorez de orice comentariu pe care îl face cineva cu privire la mine.

Decât să fi prins în fiecare vorbă și să fi consumat de fiecare picătură de energie emoțională de îngrijorare cu privire la ce spun oamenii despre tine, mai bine ai fi mai preocupat să fi pe plac lui Dumnezeu.

4. Acuzațiile false. Dacă ești implicat în lucrarea unei biserici sunt șanse că, mai devreme sau mai târziu, vei fi criticat aspru de cineva care crede că este datoria lor spirituală să distrugă reputația ta. Cunosc pastori care au trebuit să îndure asasinarea caracterului - ori prin Sauli (lideri nesiguri), Absalomi (subordonați necredincioși) sau Șebe (critici rebeli). Cu toate acestea, nu cred că este responsabilitatea mea să urmăresc pe fiecare persoană care are o opinie slabă cu privire la mine.

În cazul lui David, el s-a încrezut în Dumnezeu ca să poată confunta pe cei care i se opuneau. El nu și-a târât în tribunale dușmanii. Nu avea un caracter atât de fragil încât să mergi să-i vânezi pe cei care nu te plac. Ia ocolitoarea și lasă-l pe Dumnezeu să se folosească chiar și de dușmanii tăi ca să-ți edifice caracterul.

5. Învățăturile exotice dar lipsite de roade. În fine, am învățat că trebuie să mă fac că nu aud flecărelile creștinilor populari care sunt deghizate ca un adevăr. Mă întreabă unii ce cred despre profeția lui cutare despre viitorul președinte al Americii... sau dacă am auzit de revelația despre planurile Rusiei de a invada Israelul... sau ce părere am despre uriașii din Geneza 6. Eu de fiecare dată schimb subiectul.

Nu sunt interesat să intru în mimetismul spiritual al nimănui și nu-mi irosesc suflarea de viață în a discuta despre speculații, presupuneri, revelații ne desfășurate sau viziuni sumbre care nu au nici măcar o bază biblică. Să păstrăm lucrurile principale prioritare. Dacă nu e vorba despre a duce evanghelia lui Isus la cei pierduți mai bine îmi închid urechile. Dacă ne-am concentra cu toți la ceea ce contează de fapt, și am scoate din undă distracțiile, am câștiga lumea pentru Hristos mult mai repede.

Notă: Articolul de față este o adaptare după un material apărut inițial în CharismaNews pe 28 iulie 2016, scris de J. Lee Grady (foto alăturat) fost editor la Charisma. El poate fi urmărit pe Twitter @leegrady. Este autorul a mai multe cărți care includ 10 Liest the Church Tells Women, 10 Lies Men Believe, Fearless Daughters of the Bible și The Holy Spirit is Not for Sale. Mai multe despre lucrarea lui The Mordecai Project, puteți citi de pe site-ul themordecaiproject.org. Dacă folosiți acest material în altă parte rog să păstrați toate link-urile din el și nota aceasta de final, precum să oferiți sursa citării materialului, adică acest blog. Mulțumesc.