Dezamăgit și lăsat baltă...

Avea pe față o urmă de la cum se bărbierise de dimineață în grabă și... pentru că se grăbea să ajungă la slujbă, nu a mai re-verificat figura în oglindă să vadă cum arată. Așa că arăta jumătate bărbierit corect, și jumătate... ciopârțit. Toată lumea care îl vedea în autobuz se holba la el și chicotea... sau părea că chicotea. Îi trebuia doar un singur impact cu o oglindă ca să vadă unde era "problema" la figura lui.

Deşi acesta este un caz care se poate întâmpla oricui, asemăn acest incident cu persoanele care fac lucrurile în grabă, sau le fac să fie făcute... şi ulterior îşi dau seama că au făcut un lucru... de doi bani. Ceea ce este ciudat este că ei consideră că au făcut bine, şi doar atunci când cei din jur arată cu degetul... îşi revizuiesc vederea, viziunea, focus-ul... şi îşi dau seama unde au greşit.

Problema este că la mijloc este orgoliul lor. Şi decât să fie pătat sau să roşească pentru că altcineva îi spune că a greşit... preferă să lase lucrurile aşa cum sunt şi să meargă mai departe. Cam aşa sunt persoanele care ne dezamăgesc şi ne lasă baltă zilnic. Unii dintre ei sunt prieteni de-ai noştri. Unii sunt probabil colegi de şcoală, de muncă, de slujire din cadrul bisericii... sau poate chiar persoane din ranguri de management - din firme, din organizaţii, din biserici, etc.

Când a fost ultima dată când cineva te-a dezamăgit și la scurt timp a venit la tine să "repare" lucrurile greșite? Anunță-mă și pe mine. Aș vrea să cunosc aceea persoană.

Scriam aceste rânduri în agenda mea pe 26 iunie 2016, când cineva a făcut "ceva" care a produs o dezamăgire în mintea mea, în interiorul meu. Aveam alte aşteptări de la acea persoană, însă dezamăgirea nu mai putea să facă acum un grad de comparaţie... eu eram cel afectat, persoana respectivă nu mai avea nici un fel de rang înaintea mea acum. Era ca şi când acea persoană a fost... resetată. Practic nivelul personal de percepţie faţă de acea persoană a fost nulificat. Trebuia să reia şi să refacă totul, şi încă ceva mai mult... să ajungă măcar la nivelul la care a fost mai devreme.

Cu astfel de oameni ne întâlnim zilnic. E greu să vadă cu ochii lor în oglindă ceea ce au făcut, dar e uşor să vadă dacă sunt bărbieriţi sau... ciopârţiţi. Dacă mai poţi face vreo ajustare, o poţi face în oglindă, dar când e vorba de alţii... totul depinde de persoana și caracterul tău.

Acum, în timp ce scriam aceste lucruri, mi-am dat seama că poate și eu am fost pe acolo, am dezamăgit pe alții, i-am frustrat, i-am respins. Îmi dau seama că aceste lucruri se întâmplă acolo unde noi nu ne mai vedem egali cu ceilalți din jurul nostru și ne ridicăm cu o treaptă mai sus înaintea celui de lângă noi. Da, unii se ridică să ceară un respect; alții se ridică să se evidențieze. Aceste lucruri nu arată că unii ar fi mai bun decât alții... până la urmă toți mergem în același mormând când murim și nu știu să fie unu care să ia un gram de aur cu el atunci când pleacă cu el din această lume.

Da, am dezamăgit. Da, am fost dezamăgit de alții. Să lăsăm lucrurile baltă și să facem o ajustare la noi, la caracterul nostru, la ego-ul nostru, să mai tăiem din treapta pe care ne-am suit prea în grabă... ca nu cumva înălțarea noastră să fie spre coborârea și / sau detrimentul nostru personal. Dacă e să ne ridice cineva, acela să fie Creatorul nostru. Noi nu avem nici un merit înaintea nimănui să ne considerăm mai buni, mai presus, mai demni de respect, mai nu știu cum.

Doamne, ai milă de noi și ajută-ne să ne uităm în oglindă mai întâi să vedem cum arătăm noi ca persoană înainte ca oglinda lor să reflecte ceea ce suntem, am făcut sau am rostit, și ulterior să ne doară. Amin!