Dacă Dumnezeu tace... înseamnă că ai păcătuit? Răspunsuri de apologetul Jeremiah Johnston

Pentru mulţi creştini scopul rugăciunii este acela de a comunica cu Dumnezeu şi a căuta răspunsuri. Unele răspunsuri vin imediat, altele pe parcursul timpului. Dar atunci când Dumnezeu arată o tăcere prelungită, atunci când nu se pare că ar fi vreun răspuns din partea Lui, să fie aceasta un semn al pedepsei Lui? A făcut oare credinciosul ceva greşit?

În noua sa carte, Unanswered [Întrebări Nerăspunse, nedisponibilă în limba română momentan], un volum care a necesitat şase ani lungi pentru completarea sa, şi care intenţionează să reflecte o lumină asupra subiectelor aprinse din cadrul bisericii de astăzi, apologetul şi cercetătorul Noului Testament Jeremiah Johnston este sincer cu privire la testul personal al său şi al soţiei sale pe care l-au avut atunci când s-au încrezut în Dumnezeu deşi Acesta tăcea.

"Ne-am dorit să avem copii", scria Johnston în Unanswered (copertă alăturată, poate fi comandată făcând un click pe ea). "Nu am putut visa niciodată că doi oameni sănătoşi, care îl iubeau pe Dumnezeu cu toată inima lor, erau în postura de a nu putea avea nici un copil."

Doar că atunci când familia Johnston a primit într-un final un răspuns, vieţile lor s-au schimbat în felul la care nu s-au aşteptat niciodată. Când vine vorba să-L întrebi pe Dumnezeu ceea ce îţi doreşti, cercetătorul Bibliei a spus într-un interviu cu Kevin Porter de la The Christian Post în aprilie 2016 că "Ai face bine să te pregăteşti de răspuns..."

La doi ani după ce Jeremiah şi soţia sa, Audrey, au început să caute pe Dumnezeu şi să să roage pentru un copil... ei tot se aflau în aşteptarea unui răspuns. Oamenii de la biserica lor, preocupaţi cu sinceritate de ei şi susţinându-i în rugăciune ca ei să primească dorinţa inimii lor... o întrebau adesea pe Audrey, "Eşti însărcinată?"

Ca să fie şi mai complicată treaba, Johnston (foto alăturat) - în calitate de pastor asociat la o biserică din Texas - a fost solicitat într-o zi să se roage pentru un cuplu. Deşi nu era ceva neobişnuit cu privire la acest incident, subiectul cererii de rugăciune era ironic: acel cuplu solicita rugăciune pentru cazul lor personal din domeniul fertilităţii.

Johnston a fost "şocat" legat de felul cum s-a simţit cu privire la această solicitare. "Sincer să fiu, am m-am simţit complet nepotrivit. Şi nu am dorit să mă rog pentru ei." Familia Johnston era deja în al 3lea an al lor de infertilitate, iar Jeremiah şi Audrey au cheltuit deja "o mică avere" în consultaţii la medici experţi, care le-au analizat viaţa şi hormonii lor, în cadrul eforturilor fără reuşită de a zămisli un copil. "Dacă nu a funcţionat pentru mine, de ce să funcţioneze pentru oricine altcineva? M-am rugat, după mine, cea mai slabă rugăciune care aş putea-o rosti vreodată - dar a fost în credinţă - şi chiar am dorit ca Dumnezeu să binecuvinteze acest cuplu scump."

Şi Dumnezeu a făcut-o, şi se pare că a făcut-o rapid. La circa nouă luni, cuplul pentru care s-a rugat Johnston a juns să aibă un copil care s-a născut sănătos. În timp ce familia Johnston era fericită pentru prietenii lor, Jeremiah nu putea să nu se minuneze cum de rugăciunea lui pentru ei a acumulat un răspuns rapid din partea lui Dumnezeu în timp ce apelurile sale pentru un prunc păreau ascunse, nerăspunse, ignorate. "... Doamne, joci cumva un joc cu mine? Ce se întâmplă aici?" s-a minunat el. Aceasta ar fi fost doar una din multele provocări pentru familia Johnston în cadrul încercărilor lor de a avea un copil.

În cadrul cărţii sale Jeremiah scria despre atingerea "punctului său cel mai de jos" după ce un slujitor al lui Dumnezeu "a rostit un cuvânt" peste el şi Audrey după ce acesta "a avut o viziune" că cuplul va avea un copil în cadrul unui an.

"Fără să mai fie nevoie să spun, după un am am devenit chiar sceptic legat de viziunile şi cuvintele altora din partea Domnului," scria Johnston.

Johnston a spus că el şi soţia sa Audrey au ajuns în cele din urmă la un punct de disperare. "Cred că am atins acest punct după cinci ani de confruntare cu tăcerea lui Dumezeu legat de inabilitatea de a avea un copil al nostru," a scris el.

Cercetătorul Biblie a oferit cititorilor esenţa a câtorva din rugăciunile sale din acea perioadă, scriind, "Doamne, oare nu cred destul? Doamne, ai promis că Tu nu opreşti nici un lucru bun de la cei care fac binele; Doamne, în ce fel am greşit noi? În ce fel am păcătuit încât Tu să nu mă mai auzi?"

Dar familia Johnston a ajuns să înveţe că tăcerea lui Dumnezeu nu este întotdeauna legată de pedeapsa pentru păcat. În cartea sa, Johnston scria, "Tăcerea lui Dumnezeu şi pedeapsa Lui sunt lucruri foarte diferite, şi cu certitudine că nu sunt sinonime. Dacă Dumnezeu este tăcut faţă de noi, aceasta nu înseamnă în mod automat că El ne disciplinează."

Johnston a relatat o povestire din evanghelia după Ioan când Isus a văzut un orb şi ucenicii Lui l-au întrebat, "Rabi, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, că el este orb acum?" (Ioan 9:2). Isus i-a corectat spunându-le, "N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu".

Autorul le explică cititorilor, "Dumnezeu avea un plan mai mare pentru această familie specifică [a orbului] pentru a experimenta puterea lui Dumnezeu cu vindecare şi eliberare. Tăcerea lui Dumnezeu nu este întotdeauna legată de păcat." Johnston i-a încurajat pe creştinii care experimentează tăcerea lui Dumnezeu şi a scris "... Să nu credeţi minciuna că sunteți un creștin de nivel secundar sau de mâna a doua.” El a explicat faptul că Dumnezeu a încredințat credincioșilor tăcerea Sa pentru un scop mai mare, atunci când formulează întrebarea ”Te vei încrede în Dumnezeu să îndrepte dezordinea din viața ta? Te vei încrede în Dumnezeu chiar și atunci când El spune 'nu' sau 'așteaptă' sau 'nu acum'?”

În cadrul cărții Johnston a mai afirmat că tăcerea lui Dumnezeu este biblică și transformatoare în viața unui credincios, explicând că însăși ”cei mai apropiați prieteni ai lui Dumnezeu” precum Avraam, care a fost considerat un prieten al lui Dumnezeu, nu sunt scutiți de tăcerea Lui. Avraam și Sara au experimentat, de fapt, aproape 25 de ani de tăcerea lui Dumnezeu.

Au trecut zece ani de când Dumnezeu i-a promis lui Avraam un fiu și că urmașii lui vor deveni o națiune mare, și Dumnezeu a fost tăcut cu privire la felul și momentul când acel legâmânt avea să fie împlinit... până într-o noapte când El și-a ilustrat planurile Sale folosind stelele de pe cer, reafirmând astfel credința lui Avraam.

Și au mai trecut 13 ani după ce Dumnezeu și-a confirmat legământul Său înainte să schimbe numele lui din Avram în Avraam - care înseamnă ”tatăl multor neamuri”. Johnston scria ”Transformarea lui Avraam a avut loc în mijlocul tăcerii lui Dumnezeu, deoarece s-a bazat fără nici o rezervă pe caracterul lui El Shaddai - Dumnezeu Cel Atotputernic.”

Un alt cuplu a învâțat să se încreadă în inima și caracterul lui El Shaddai prin tăcerea Sa - familia Johnston. În anul 2008 ei au participat la o întâlnire spirituală unde au decis să studieze Scripturile legate de încrederea în Dumnezeu.

După ce s-au întors, Jeremiah își amintește ceea ce s-a întâmplat într-o dimineață de octombrie.

”Îmi amintesc cum Audrey alerga spre mine în dormitorul nostru, aruncându-se în brațele mele, și spunându-mi, 'A spus Da!'” după cum scria el în carte.

Audrey făcuse un test de sarcină. După circa cinci ani de tăcere din partea lui Dumnezeu, ea era însărcinată. După nouă luni Audrey a dat naștere la o fetiță la care i-au pus numele Lily Faith, pe care cuplul îl numește ”copilul promisiunii noastre”.

Apoi Lily a avut un frățior, Justin. În plus, cuplul așteaptă să aibă tripleți în luna iulie (la momentul când a fost scris acest articol aceștia nu erau încă născuți, am cercetat site-ul autorului și pot afirma că ei au și trei tripleți! sursă). Da, tripleți.

Atunci când Dumnezeu binecuvintează, El binecuvintează în mod măreț. Se pare că El a binecuvântat familia Johnston cu un copil pentru fiecare an al tăcerii Sale, a notat Jeremiah.

El a declarat către CP, ”Lucrul cel mai frumos, în calitate de cuplu, mai ales că suntem un cuplu care îl urmează pe Isus, este că trebuie să luăm împreună o decizie atunci când experimentăm probleme - o să lăsăm oare acele probleme să ne depărteze sau să ne apropie unul de altul?”

Au fost momente când Jeremiah a vrut să renunțe să creadă că ei vor mai avea vreodată copii și el s-a aplecat spre Audrey, a cărei credință a ajutat la susținerea cuplului. ”Ea a fost cea care a continuat să credă, a continuat să se încreadă (în Dumnezeu) în ciuda tuturor șanselor și în ciuda tuturor vorbelor celor din jur care îi spuneau că 'nu o să fi niciodată însărcinată'.”

În ciuda chinurilor din cadrul luptei acestui cuplu cu infertilitatea, Jeremiah a spus că au rezolvat-o, ”Ne vom încrede în Dumnezeu indiferent ce ar veni. Indiferent care va fi răspunsul, și îi vom da Lui închinare și slavă...”

Notă: Materialul de mai sus este scris inițial de Kevin Porter pe 9 mai 2016 în The Christian Post, de unde a fost preluat. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați această notă de final. Închei cu o poezie recentă a unei prietene de familie, care se pretează, oarecum, cu materialul prezentat mai sus. Sper să fie o încurajare pentru voi:

Cere totul

O, om nemulțumit și plin azi de ponoase,
Ți-am pregătit întregul cer
Și tu ceri ... niște oase?
Tu nu înțelegi că vreau să-ți dau ... rubini și nestemate?
Dar tu, te rogi, te milogești...
Dă-mi Doamne ... niște oase.

Eu vreau să te îmbrac cu cer, cu raze de lumină,
Dar tu nu vrei, și zbieri și zbieri -
Dă Doamne numa' tihnă...

Eu vreau să te aduc în slăvi cerești cu muzica-n surdină,
Dar tu mereu te împotrivești,
Tu vrei să stai... în tină!

O, om de ce gândești că aici
Pământul e lumină?
Când Eu creat-am văi cerești - izvoare de odihnă?

Tu îmi ceri... nimic -
Nimic primești!
Căci totu-n astă lume
E trecător și nu gândești -
Că cerul îi ce trebuie să primești!

Trezește-te, cere mai mult,
Din Mine, din odihnă
Din tainele Mele cerești -
Ca să cunoști LUMINĂ!