Ne-am săturat de ipocriţi, dar ne e greu să o admitem

Ceea ce este cel mai tulburător pentru mine, pentru tine, pentru toţi ceilalţi oameni din jurul nostru este adevărul şi dureroasa realitate că ne-am săturat de oameni ipocriţi şi de cei care poartă măşti şi le e greu să fie ei înşişi, să fie cinstiţi cu ei înşişi, cu ceilalţi din jur, cu Dumnezeu. Ceea ce urăsc cel mai mult - şi sunt sigur că şi Dumnezeu face acelaşi lucru - este omul care este mândru. Dumnezeu nu poate lucra niciodată cu o persoană care se crede a fi altceva faţă de ceea ce este de fapt şi de drept.

Realitatea cruntă cu care ne lovim tot mai mult în aceste zile este că tu şi cu mine NU trebuie să fim la fel de ipocriţi ca ceilalţi din jurul nostru. Când înţelegem că nu am fost creaţi ca să jucăm un teatru din viaţa aceasta, ci să slujim unii altora în dragoste, să iubim pe Dumnezeu şi să facem voia Lui, atunci vom înţelege şi vom acţiona în viaţă DIFERIT.

Aşa ne vrea de fapt şi Dumnezeu să fim: diferiţi, separaţi de ceea ce sunt toţi din jurul nostru, DAR să nu fim diferiţi şi să purtăm masca lor. Diferiţi în sensul de a fi sfinţi, nepărtinitori, neamestecaţi cu altele; ori pe calea cea bună, ori pe calea cea rea, nu cu piciorul pe una şi cu alt picior pe alta!

Am postat cu ceva timp în urmă un mic sondaj în care am solicitat cititorilor acestui blog să răspundă la o întrebare simpă, dacă sunt sătui de creştinii ipocriţi. Cei mai mulţi au răspuns cu DA. Ce nu se înţelege de aici? Nu se înţelege definiţia cuvântului ipocrit? O redau mai jos din dicţionar:

IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.) [sursa aici]

Avem în mijlocul nostru mulţi care sunt dublicitari, îndoielnici, nu ştiu ceea ce cred; dacă îi întrebi ceva legat de mântuirea lor, numai Dumnezeu ştie răspunsul, deşi răspunsul simplu este pe paginile Sfintei Scripturi. De ce te-a mântuit Hristos, când a murit pe cruce? Ca să nu ştii de ce a murit pentru tine, să trăieşti în vechiul destin, în vechea poveste, cu vechiul final tragic? De ce credinţa unora dintre noi nu este bazată pe realitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi nu suntem fermi, tari pe poziţie? De ce mai cedăm la alte păreri care ştim că nu sunt corecte, biblice, adevărate, reale? De ce adăugăm la Cuvântul lui Dumnezeu părerile şi opiniile şi convingerile noastre? Ca să ne facem farisei, nu?

Realitatea cruntă din mijlocul nostru este că starea de duplicitari este o stare plăcută - la unii chiar la place să fie imbecili, ipocriţi, farisei, duplicitari. Şi asta pentru că este greu să fii sfânt, să ai mentalitate diferită faţă de alţii. Începem să dăm la extreme, când putem, de fapt, să trăim precum a trăit Hristos.

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui." Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. (Romani 12:1-21, sublinierile îmi aparţin)

E greu să fi diferit, dar dacă îl ai pe Dumnezeu alături de tine, dacă depinzi de El, îţi recunoşti dependenţa de El şi îi ceri ajutorul Lui, cu siguranţă că nu va fi greu. Acest lucru este valabil pentru toţi oamenii, pentru orice denominaţie religioasă. Atunci când alegem să facem toate în puterile noastre vom produce stagnare, mediocritate. Când alegem să depinde de Dumnezeu şi să nu mai fim duplicitari cu noi înşine, cu alţi, etc., vom reuşi în viaţă. Dumnezeu nu ne-a chemat să fim roboţii şi nici sclavii nimănui. De ce mai continuăm să trăim în starea de ipocrizie atunci? E timpul să ne ridicăm la standardul lui Dumnezeu şi să spunem un NU prostiei, mediocrităţii, duplicităţii, ipocriziei şi să admitem aceasta; e primul pas spre corectare, spre îndreptare. Apoi să ne lăsăm de aceste stări şi să ALEGEM ce este drept. Este dreptul nostru, este spre binele nostru. Go!




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.