De la interior la exterior - noul model de "închinare" după pandemie

Citeam astăzi despre informațiile legate de felul cum se vor desfășura serviciile religioase din România din 15 mai 2020, o postare apărută pe site-ul celor de la News Net Creștin, cărora țin să le mulțumesc pentru că ne țin la curent zi de zi cu ceea ce se întâmplă în lumea evanghelică din România, și nu numai. Se menționa acolo, în comunicatul Președintelui Klaus Iohannis că... slujbele se vor ține... afară. Imediat după ce am citit articolul mi-a venit în minte imaginea Templului, (ceea ce am încercat să transpun într-o imagine gif alăturat), care prezenta modelul cum poporul lui Dumnezeu avea să își desfășoare slujbele (închinarea la Dumnezeu).

Deși nu aș dori să intru în prea multe detalii legate de Templul din Ierusalim, pentru că este o temă ce necesită mai multe prezentări, serii, explicații amănunțite, voi încerca să simplific ceea ce vreau să expun. La poporul evreu închinarea începea de afară în interior, de la curtea exterioară (de unde se putea vedea prea puțin din ceea ce era în interior, vizibil era doar perdeaua de la intrare, formată din culori distincte: albastru, purpuriu, cărămiziu, toate îmbinate laolaltă cu un in subțire răsucit și pereții Cortului Întâlnirii) - accesibilă tuturor - la curtea interioară (unde era altarul pentru jertfe și ligheanul cu apă) - Locul Cel Sfânt - unde avea acces doar preotul (unde se afla masa cu pâinile, candelabrul ce lumina continuu și altarul tămâierii) - și ultimul loc, Locul Prea Sfânt - unde era chivotul legământului, locul de unde Dumnezeu vorbea gură către gură către preot. În modelul prezentat mai sus se poate vedea mai clar acestea, doar că totul a fost înlocuit de construcție, nu mai era curtea din draperii de in subțire răsucit.

În timpul istoriei acestea s-au schimbat. După ce s-a rupt perdeaua ce separa Locul Cel Sfânt de Locul Prea Sfânt, când a avut loc moartea lui Isus Hristos pe cruce, practic accesul în Templu a fost ”delimitat” de la doar un preot la noi, cei care suntem acum, prin jertfa mântuitoare a lui Isus, o preoție sfântă - ”Iar voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos” (1 Petru 2:5, NTR).

Biserica primară a început slujirea ei din curtea exterioară, deși ei au avut momentul ”camerei de sus”, unde au fost îmbrăcați cu putere, unde au primit promisiunea Tatălui, Duhul Sfânt. Fără acest moment al întâlnirii lor cu Dumnezeu, slujirea și menirea lor viitoare era practic un efort cu prea puține rezultate.

Istoria bisericii a demonstrat - și continuă să o facă în continuare - că ”misiunea” bisericii nu mai este în exterior, și uită chiar și de ”camera de sus” și a închis totul - dacă pot folosi o astfel de exprimare aici - în interiorul unor pereți. Nu este nimic greșit în a te închina lui Dumnezeu în cadrul unei clădiri, indiferent cum se numește ea, câte camere are, destinațiile la care sunt folosite. În fond, însuși Mântuitorul Isus Hristos spunea clar că:

... vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr (Ioan 4:21-24, NTR, sublinierile din text îmi aparțin).

Dacă ne gândim la faptul că închinarea noastră - căci la aceasta se face referire în ultimul comunicat al președintelui, după perioada stării de urgență impusă de pandemia prin care a trebuit să trecem cu toții - a fost lezată, afectată, lovită, ciuntită, știrbită, oprită, interzisă chiar (în anumite locuri), atunci când vine vorba să reîncepem închinarea... avem drept ghid nu doar ceea ce ne cere conducerea acestei țări, sau poate niște sfaturi de la guvernatorul Texasului, așa cum am menționat în articolul anterior, dar suntem oarecum forțați să urmăm un model pe care l-am ”eliberat” de mult din creștinătatea noastră.

Adică am avut drept misiune să mergem afară la oameni să îi aducem la Hristos, dar noi ne-am închis în biserici și am început să facem tot felul de conferințe, întâlniri, seminarii, întruniri administrative (apropo, vă recomand articolul excelent postat în octombrie 2017 pe blogul meu despre 10 lucruri ciudate care se întâmplă la întâlnirile administrative de la diferite biserici) ... unde am discutat de toate, dar nu de a merge afară la oamenii care poate nu au auzit niciodată de dragostea lui Dumnezeu.

Dar poate că am trecut de mult de la faza aceea de a ”defini” biserica în termeni de muzeu, universitate sau colac de salvare, și poate că am descoperit că închinarea noastră s-a schimbat în cel puțin 9 feluri, cum postam într-un articol din luna mai 2014. Apoi, ca să punem ”capac” la toate lucrurile, am ajuns să transformăm închinarea noastră în spectacol, serenadă sau un simplu sentiment - pentru că asta a devenit de fapt închinarea în bisericile noastre!

Putem spune cu certitudine că suntem buni să definim ce este acela un serviciu de închinare, cum am postat în decembrie 2016, într-un articol semnat de Dr. Ronnie Floyd, care are multe cărți scrise despre rugăciune și închinarea bisericească, și despre care am aflat că în anul acela a fost solicitat să fie parte din bordul evanghelic de sfătuitori ai lui Donald Trump, actualul președinte al Statelor Unite ale Americii, doar că el a refuzat aceasta pentru că nu îl susținea (sursă informație). Probabil că mulți dintre noi, în special cei din bisericile române de astăzi - indiferent de unde s-ar afla ele - vor obiecta precum Dr. Ronnie în a susține decizia Președintelui Iohannis de a se reîncepe slujbele de biserică, dar nu în clădire, ci afară!

E ca și când ai face restart la totul și se începe totul de la zero!

Probabil că multe biserici se gândesc la felul cum vor avea închinarea afară. Sau predicarea afară. Sau botezul afară. Sau rugăciunea afară. Acolo toți din jur vor fi ochi și urechi. Probabil că mulți vor fi și pe telefoane să ”anunțe” la autorități eventualele încălcări de distanțare socială. Unii spun 2 metrii, alții 1,5 metrii, acest lucru o să fie cu siguranță una din punctele de dispută.

Au început unii să aibă slujbă de biserică și au respectat ordinele guvernamentale, au respectat și partea cu igienizarea sălii, cu spălatul pe mâini al participanților, au pus semne de distanțare în cadrul sălii de biserică... apoi au fost condamnați de toți ”pocăiții”, mai de stânga, mai de dreapta, că pun în pericol viața oamenilor, că nu dau un exemplu bun, că... vrute și nevrute.

E momentul totuși să începem. Am fost închiși destul în case. Am fost destul în cercul de ”doi sau trei”, cum spunea un fost coleg de al meu de facultate. Am auzit de unii și de alții că ar fi bine sau mai puțin bine și nu i-a ”cercetat” nimeni. Au fost și probabil că sunt nevoi care nu au putut fi împlinite, la diferite categorii de vârstă. Au fost unii eschivați că de ce fac Cina Domnului cum o fac alții din alte biserici. Unii au rămas la varianta online a bisericii și probabil că acolo o să rămână mulți. E mai comod. E mai simplu. Nu e așa de multă ipocrizie acolo. Nu te mai arată cu degetul nu mai știu ce fățarnic pe care îl vedeai înainte - duminică de duminică - la biserică, de care poate cu greu reușeai să scapi și să-l eviți.

De fapt de afară o să începem și noi cu restul. Va trebui să restartăm afacerile și să chemăm pe cei de afară în interior. E neplăcută această ”directivă” dată de președinte, dar e varianta care ni se oferă. Putem face cum vrem noi. O să auzim apoi la știri de voi. Sau poate o să scrie cei de la News Net Creștin ceva mai interesant.

Libertatea de exprimare este garantat de constituția românească.