Întâlniri ratate pentru pastori rataţi...

Recent am fost la o întrunire religioasă care s-a ţinut într-o clădire nebisericeastă şi la care fusese prezent o personalitate nu prea agreată de cei din conducerea cultului religios din care fac parte eu.

Ca să nu ne lungim cu vorba, în timp ce ne adunam în acea sală ca să vedem ce mai are să fie pe acolo... încep să văd tot felul de oameni, care mai de care veniţi din diferite colţuri. Deci, dacă vă imaginaţi, erau fete cu batic în cap si pantaloni pe ele... probabil că vroiau să zică că veniseră la o "slujbă religioasă" şi că cel care era liderul lor se uita peste sală să vadă cine îi fără nimic pe cap şi spunea că persoanele acelea erau din "lume".

Cei care închiriaseră sala respectivă - foarte mică ca număr de scaune, comparativ cu numărul mare de oameni care continua să tot apară la întâlnirea respectivă - au decis să închidă uşile şi nimeni nu mai putea intra şi nimeni nu mai putea ieşi. Deveniserăm parcă prizonieri în acea clădire, ne aşteptam din clipă în clipă ca cineva să arunce o bombă acolo şi toţi să fim spulberaţi, cam cum se întâmpla pe vremea naziştilor, în câteva filme care le-am văzut cu ceva timp în urmă.

Întâlnirea a început prin rugăciunea unui pastor foarte legalist, care nu credeam că va fi prezent acolo, chiar el îl denigrase pe vorbitorul principal din acea seară. Atunci el era cel mai bun prieten al lui... şi acesta nu ştia că anterior fusese muşcat pe la spate de aşa-zisul "pastor prietenos". Sărmanul de el, nici nu ştia că înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit şi că ipocrizia şi idiotismul lui nu puteau să mai fie ascunse acolo. Începu să se roage şi a ridicat o mână în sus, dar nu cu palma îndreptată spre public ca să dea binecuvantare, ci cu palma îndreptată spre el --- chiar şi expresia aceasta trăda nivelul de ratat ce era. Eu să fiu binecuvântat! Eu să fiu văzut bine! Dă Doamne numai mie!

Începu rugăciunea cu expresia "Tatăl nostru..." şi mi-am întors capul în spate să văd mulţimea de oameni adunaţi; o femeie îşi făcu cruce când a auzit aceasta şi a pornit să spună şi ea o rugă în şoaptă, privind spre cer. Nu ştiam cine este şi nu cred că voi şti vreodată. Probabil că ea venise acolo cu o inimă mai sinceră şi mai autentică decât a multora din cei prezenţi. Probabil că rugăciunea ei nu era atât de ipocrită ca a pastorului cu mâna ridicată...

Apoi a început muzica şi majoritatea au început să cânte pentru că erau cântări cunoscute. Lângă mine s-a aşezat unu care era al doilea sau al treilea caz de divorţ de la noi din biserică... şi de data aceasta îşi aduse cu el consoarta cu care se luase, după tragicul eveniment al "despărţirii" de prima femeie cu care a jurat înaintea Domnului că o va sluji şi va fi alături de ea până la moarte. Rânjea şi vorbea foarte obraznic, dorea să se scoată în evidenţă. Mi s-a făcut greaţă de el şi am cedat locul meu la alte persoane care nu aveau scaun. Se dăduse cu atâta gel şi cu atâtea parfumuri că atunci când a dat mâna cu mine mai simţeam încă efectul lor pe degetul meu. Mă simţeam spurcat acolo lângă el, aşa că a trebuit să plec. Încă un ratat.... Săracu de el!

Afară pe hol am întâlnit alţi prieteni şi cunoscuţi de la biserică şi am început să discutăm de-ale noastre. Păream cu toţii puţin emancipaţi de această întâlnire, nu aveam aşteptări mari deoarece ştiam ce poate fiecare şi am văzut că vorbitorul a început-o pe un pas greşit cu nişte glume ironico-creştine, cu care încerca să atragă. Noi deja deveniserăm scutari şi găseam o replică la fiecare, şi încă din Biblie!

După ceva timp, cineva din grupa organizatorilor a scos boxa din faţa noastră de pe hol şi a dus-o afară. Aici ne-a cam pierdut, nu mai se auzea nimic pe hol şi a trebuit să ne înghesuim în sală şi să ciulim urechile. În fine, după mult show pe acolo am decis să ieşim afară să ne luăm ceva de băut şi unu din grupul nostru a spus că face cinste el. Când să ieşim afară aflăm că, dacă ieşeam, nu mai puteam intra şi chiar atunci încerca să intre un alt pastor la întrunire... cu care unul din grupul nostru era certat. Deci un alt ratat.

Am ieşit şi s-a închis uşa după noi, iar cel cu promisiunea că ne va face cinste... a rămas în interior. Mi se făcuse deja ruşine de cuvintele lui, aşa că noi după ce ne-am luat câte un suc i-am adus acestuia --- ce-i drept, a doua zi --- bonul cu sucurile ce le-am cumpărat. Nici până azi nu am primit decontarea lor. Deci alt ratat şi ăsta. Of, of, of!

Mare lucru nu a fost atunci la acea întrunire. Mi s-a părut mai mult că am întâlnit feţe care le mai văzusem anterior... şi acum le vedeam şi în ipostaza de idioţi şi ipocriţi ordinari. A doua zi la biserică aveam să auzim replici de la întrunirea aceasta. Parcă se dăduse nu ştiu ce acolo de păreau unii aşa de "fericiţi" în sărăcia minţii lor. Unii chiar şi-au dat seama că anumite personalităţi nu fuseseră prezente acolo ca să nu dea de gol că ar fi şi ei nişte rataţi. Probabil aşa nu şi-au pierdut onoarea în faţa celor... mai puţin cumpătaţi la minte. Rămâne de văzut. Va doresc o viaţă lipsită de oameni rataţi ca cei de genul prezentaţi mai sus!