Închinarea la mortăciuni sau secretul cultului morţilor

Oare câţi dintre noi citim în ziare sau auzim la ştiri cum că în data cutare sau cutare la o anumită locaţie s-au adunat un număr mare de "credincioşi" pentru a se închina la nişte mortăciuni? Nu am nici un respect faţă de ei şi nici faţă de astfel de închinători.

Iată ce am găsit scris într-un ziar recent cu privire la adunarea unor oameni la un eveniment de idolatrie publică (nu o pot numi altfel din punct de vedere biblic):

Sute de credincioşi au venit la biserica din ********, pentru a se închina la racla în care se află cu o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci şi la moaştele Sfântului Dimitrie, Izvorul de Mir şi ale Sfinţilor Români. Enoriaşii, care au venit la biserică înainte de prânz, au asistat şi la slujba religioasă prilejuită de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Credincioşii care mai vor să se închine la racla sfântă o mai pot face până în această seară..." (sursa)

Notă: locaţia bisericii a fost cenzurată de mine în acest articol pentru că este irelevantă.

Dacă citiţi cu atenţie textul de mai sus (care apare doar în ediţia tipărită a ziarului din sursă) veţi observa că autorul spune că în raclă se află izvorul de mir şi al sfinţilor români. Nu ştiu ce aţi înţelege voi, nu vreau să cred că este o greşeală de ortografie, probabil că a mâncat din virgule omu.... Ce e ciudat este că  acolo este o bucăţică din lemnul crucii (ce ciudat, 2000 de ani de la crucificarea lui Isus - nu cred că s-ar face referire la altă cruce, deşi crucificarea era o pedeapsă comună a romanilor în perioada cât a trăit şi Dumnul Isus - şi lemnul ăla tot nu putrezise, oare cu ce l-au tratat?) şi oasele lui Dimitrie.

Aşadar, avem de a face cu ceva vechi, ceva straniu, ceva obişnuit culturii româneşti. Cultul morţilor este ceva foarte vechi, în Biblie avem relatări despre aceasta în cartea 1 Samuel 28. Dacă luăm acest pasaj să îl analizăm, în doar câteva versete vedem şi putem să ajungem la o concluzie legată de cultul morţilor şi închinarea la mortăciuni ori la idoli (fie ei reprezentaţii umane prin statuete, oase, cranii, sculpturi, etc.).

Samuel murise. - Tot Israelul îl plânsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau. (1 Samuel 28:3)

Ceea ce se desprinde din acest pasaj este faptul că cei care chemau morţii şi care ghiceau erau parte dintr-o practică păgână, idolatră, veche şi, faptul că regele Saul a făcut acest lucru denotă că el a avut dorinţa "mascată" de a se da drept un om credincios. Acest lucru s-a dovedit a fi fals, lucru care apare clar în acelaşi capitol.

Filistenii s-au strâns, şi au venit de au tăbărât la Sunem: Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa. La vederea taberei Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima. Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii." Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: "Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune." Femeia i-a răspuns: "Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?" (1 Samuel 28:4-9) (sublinierile îmi aparţin)

Deci Saul nu mai primea răspuns de la Domnul - pentru că el a încălcat porunca Domnului - şi căuta alternative pentru a afla voia lui Dumnezeu. Era ca şi când ar scuipa pe cel mai bun prieten în ochi şi apoi, în clipa următoare, încerca să vadă dacă actul acesta orid era uitat, şi întreba pe un alt "bârfitor" al persoanei scuipate acest aspect. Foarte mârşav!

Închinarea la morţi şi la orice altceva în afară de Dumnezeu a fost şi este un lucru detestabil înaintea lui Dumnezeu. Faptul că oamenii au introdus în Creştinism - din alte religii păgâne - o astfel de practică ocultă reprezintă încercarea lor de a "înbuna" pe cineva. Doar Biblia spune clar faptul că "... este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos (1 Timotei 2:5).

Acest pasaj din Biblie este acceptat de toate denominaţiile creştine ca fiind canonic, prin urmare este un cuvânt de încredere. De ce totuşi există unii care spun că sfântul cutare sau atingerea oaselor unui sfânt, sau atingerea unui lemn (pe care ei îl declară a fi din crucea pe care ar fi fost răstignit Domnul Isus) este ceva care să facă mijlocire pentru ei, sau să le producă cine ştie ce minuni, ori să le dea har?

În zilele noastre acest fapt are răsunet pentru scopuri de marketing religios. S-a implantat în conştiinţa oamenilor, din vremurile mai de demult, când s-a format şi tradiţia bisericească - care nu are nimic de a face cu Sfintele Scripturi şi nimic cu adevărul - şi oamenii au fost duşi de nas că prin atingerea oaselor cuiva (ceea ce a făcut şi regele Saul, când a fost la ghicitoarea din pasajul menţionat mai sus) ar putea căpăta "har" sau vreo virtute.

Din întâmplare, o veche prietenă de familie a fost la o astfel de "manifestaţie" şi... şi-a băgat mâna să vadă ce oase sunt ălea, şi ce era cu tot spectacolul ăsta. Erau nişte bucăţi de cauciuc vopsite. Atât. Se prostea lumea cu ele, să atragă pe proşti într-o prostie mai mare decât păcatul care îl făceau cei ce organizau astfel de "atingeri de racle". Am putea face şi noi aşa ceva dintr-un rahat şi să spunem la oameni că e parte din osemintele nu ştiu cărui sfânt şi să atragem lumea la noi că chestia aia are proprietăţi miraculoase. La urmă ar exista mereu cineva care să râdă de ei pe seama acestor deghizări.

Halal aşa credinţă!

Chiar şi Martin Luther, catolic înrăit, a observat că acest lucru este o bătaie de joc şi că se prosteşte lumea cu tot felul de "show"-uri religioase. El şi-a dat seama de ceea ce scrie în Epistola lui Pavel către Romani: mântuirea se capătă prin credinţa în Isus Hristos şi DOAR în Isus Hristos! Orice altceva se adaugă la această credinţă, anulează efectele ei. Amin!

Când ne bazăm credinţa noastră pe nişte oase, care nici măcar nu cred că sunt veritabile, şi că nici chiar oasele mele, care le port mereu în trupul acesta pământesc, nu pot face ceva spre binele meu, nu facem nimic altceva decât să călcăm în picioare jertfa Domnului Isus şi să transferăm credinţa noastră în El asupra a ceva mort, uscat, fals, ponegritor.

Nu m-aş mira dacă aş auzi că mâine-poimâine preoţii vor începe să vândă vin şi să spună că e de la nunta din Cana, unde Isus a transformat apa în vin. Cred că s-ar vinde mai bine decât apa clocită, care în zilele noastre se spune că ar fi "sfinţită" prin punerea în ea a nu mai ştiu eu ce flori sau alte chimicale. Am auzit persoane care susţin - persoanele sunt din biserică evanghelică - faptul că dacă în ziua de Bobotează apa de la robinet dacă o iei într-o sticlă, nu se strică. Aviz amatorilor de afaceri acum.

Nu m-aş mira dacă s-ar vinde în biserică cârpe pe care să existe eticheta că ele ar fi fost atinse de Isus, sau că sunt bucăţi din giulgiul cu care a fost El învelit, atunci când a fost pus în mormânt.

Nu m-aş mira dacă o biserică şi-ar pune pe ea o cruce şi să spună că e făcută din lemnul pe care a fost crucificat Domnul Isus.

Toate aceste show-uri nu au alt scop decât acela de a manipula lumea şi de a-i duce pe credincioşi de la adevăr, sfinţenie şi realitate, la o religie falsă, moartă, fără efect, la prostie. Este cea mai mare înşelătorie a Satanei din vremurile de astăzi. El pune numele de Creştinism pe orice gunoi, şi făcând aceasta îşi atrage asupra sa mai mult din mânia lui Dumnezeu, pentru că el nu face altceva decât să batjocorească pe Cel care a venit să ne mântuiască din păcat. El vroia să fim şi să rămânem robii lui, dar trebuie să îi amintim mereu, eşti un duşman înfrânt, Satano!

Nu încurajez închinarea de acest gen - la oase. E un lucru detestabil pentru Sfânta Scriptură. E un lucru detestabil pentru Dumnezeu. E un lucru detestabil pentru efectul mântuirii noastre. Să ne rugăm pentru cei care au astfel de practici să primească pocăinţa şi credinţa adevărată în Cuvântul lui Dumnezeu. Amin!