De ce o lume aşa de rea?

Din clipa cand mi-a venit ideea sa deschid acest blog parca imi si venea inspiratia sa scriu ceea ce scriam.

Am pus mana pe "condei"-ul de la Ubuntu si am inceput sa scriu dintr-un foc 2 articole care urmeaza sa le public aici curand. Primul dintre ele se refera la niste evenimente banale, daca nu chiar stupide, care mi-au ajuns in urechi cu privire la o chestiune de zi cu zi. Al doilea articol are de a face cu o biserica, desi numita crestina, poate fi foarte bine numita si apostata, renegatoare si respingatoare a adevarului si a cautarii lui Dumnezeu.

De ce il cauta oamenii pe Dumnezeu in feluri diferite? Este o intrebare care mi-am pus-o de mult timp si incerc sa tot gasesc raspunsuri la ea.

Zilele trecute un amic apropiat (care atat de anonim este incat nu vrea sa imi spuna niciodata unde lucreaza si din ce isi castiga existenta) mi-a adus la lucru un film care, dupa spusele lui, aveau sa imi spuna multe despre el. Despre ce film este vorba? Se numeste Ostrovul (info aici in engleza si aici in romana) si vorbeste despre un om care si-a impuscat camaradul, fortat de circumstantele in care se afla, iar dupa 34 de ani se gaseste intr-o insula pustie unde zilnic se caia si se jeluia de pacatul comis prin impuscarea camaradului sau. Cititi mai multe detalii despre film in link-urile incluse mai sus. Poza de mai sus este un instantaneu din acest film

A doua zi amicul meu apare la mine la servici si incepe sa ma intrebe daca am vazut filmul si ce parere am avut. Filmul a fost interesant, i-am spus eu. Mi-a raspuns cu o replica care sa imi taie din start ceea ce spusesem, de parca vroia sa ma convinga de faptul ca jeluiala la omul asta din film (care s-a facut calugar, sfatuitor si staret in acelasi timp) ar trebui sa fie un stil de viata al tuturor.

L-am aprobat pe amicul meu ca filmul a fost bine realizat, a avut si ceva scene de "suspans", insa el nu parea sa aprobe ce vroiam sa ii spun eu ulterior. Inainte sa imi trag concluzia mea l-am intrebat cu cine se identifica el din actorii din film, din moment ce el imi spusese ca dupa ce voi vedea filmul... voi intelege multe despre viata lui. Nu vroia sa recunoasca. Parea naiv si in acelasi timp foarte discret. Asa ca am inceput sa il trag de limba putin sa spuna ce si cum. Lui i se parea ca actiunea din film, religiozitatatea acelui om care se caia pentru un pacat facut in tinerete, este de fapt esenta spiritualitatii din viata lui, si ar fi vrut ca multi sa fie la fel.

In finalul filmului personajul care se jeluia pentru pacatul sau se intalneste cu camaradul sau, care acum era amiral... si afla de la el ca de fapt nu l-a ucis ci doar l-a impuscat in brat si el a fost mai apoi salvat de alta nava. Parea ca avea sufletul impacat cand a auzit aceasta marturiseala. Dorea sa moara ca stia ca pacatul lui fusese iertat, sters si, in cele din urma, eliberat de povara care o avea pe suflet si pentru care ani la rand a suferit - poate pe nedrept, pentru ca circumstantele au fost cum au fost.

Stiu ce este in spatele filmului, am replicat eu amicului meu. CE? CE AI ZIS? O sarit ca fript. I-am repetat cele spuse si i-am zis ca filmul era doar ceva regizat de cineva, posibil sa fi fost si fapt real. Rugaciunile repetative si jeluiala continua nu poate sa mantuiasca pe cineva. Nu putea sa accepte acest lucru.  Era de fapt un adevar singur care nu doar ca il izola de mine - in calitate de credincios evanghelic - si il izola si pe el insusi fata de adevar - in calitate de "credul" al unui sistem religios mort.

WOW! Poate ca e blasfemie ceea ce spun acum, dar o sa o spun oricum. Ortodoxia si credinta ortodoxa - pe care o manifesta actorul din filmul Ostrovul - nu este credinta mantuitoare. Credinta in Fecioara Maria sau in oricare dintre sfinti NU este mantuitoare si aducatoare de viata. Credinta in ISUS HRISTOS este credinta adevarata! Credinta in jertfa Lui cea de nepretuit este cea care mantuieste! Orice altceva care se interfereaza este deja o ratacire, o amagire, o "dezintegrare in absolut", cum obisnuia sa spuna amicul meu.

De ce nu suntem toti ortodocsi sau de ce nu cred toti ca evanghelicii? Sau de ce ne consideram unii pe altii a fi "departe" de adevar? Pentru ca noi cautam pe Dumnezeu pe cai diferite. Am primit de la altii un sistem de crezuri si de viata spirituala si le-am urmat, cu mai multa sau mai putina strictete; uneori am facut-o din pricina parintilor, alteori din pricina celor din jur, foarte rar insa din propria initiativa.

Trebuie sa existe un moment in viata noastra cand trebuie sa facem pace in jurul nostru si sa ne oprim din ceea ce facem. Este un adevar general nu neaparat ideea vreunui om, poate ati mai auzit aceasta exprimare si in alte parti.
"Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ." - Psalmul 46:10 
Cine esti tu si cine este Dumnezeu? Cand iti dai seama ca tu esti creatura Sa si El este Creatorul tau -- asta doar daca nu cumva crezi stupida idee a evolutionismului -- atunci ti se deschide minte, ochii si inima ca sa poti intelege mai multe despre tine si Cretorul tau. Crede direct in El! La fel cum El nu a folosit in creatia sa mediatori ca sa te faca pe tine, tot asa nici tu nu poti sa folosesti mediatori ca sa ajungi la El. Dumnezeul nostru este Dumnezeul care raspunde cererilor sincere, autentice, adevarate --- isi pleaca urechea la cei care Il cauta din TOATA inima.

Cand ne plecam inima la mai multe lucruri si ne lasam "amagiti" si "fermecati" de un misticism religios, de o familiaritate de inchinare si de un traditionalism desart, noi de fapt ne creem propriul nostru spatiu de comfort si zona noastra de siguranta --- acolo unde Dumnezeu sa nu isi bage nasul si unde eu pot sa fac ce vreau. Acolo creste singura mandria si prostia, nebunia si desertaciunea. Sparge zidul spatiului tau de siguranta si lasa ca Lumina Adevarului lui Dumnezeu sa lumineze viata ta.

O biserica care nu cauta pe Dumnezeu cu sinceritate, cu totalitate, cu unitate, cu pasiune, este un izvor care alimenteaza o lume care devine din rea in mai rea. In jurul acestui izvor se face un ostrov pe care se izoleaza spiritualistii, fanaticii, fatarnicii si religiosii. Le place ca urechile lor sa fie gadilate de "un suruit" de izvor care le va aduce curand un somn adanc, dulce, si vesnic. O pierzare si o departare de Dumnezeu. Separare si chin vesnic. Complacerea in sentimentul ca totul e bine in jur, cand de fapt totul in jur este distrugere, pieire si dezastru.

Doamne ai mila de noi si ne ridica de pe calea complacerii in religiozitatea noastra! Doamne indura-te de noi si ne sfinteste prin Adevarul Tau! Fie Numele Tau peste noi si Tu sa fi slavit in noi! Fa-ne sa fim autentici, intr-o lume de zbucium si falsitate, si sa atragem si pe altii spre Tine! Amin!




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.