În turneu cu... Mormonii

Ceva părea că nu suna foarte bine când mă aflam în autobuzul cu care mergeam la biserică, într-o duminică dimineața. Era plin de moși și babe în autobuz – asta pentru că ei au gratis la noi în oraș în weekend. În stânga mea, pe alte patru scaune din față, se aflau 3 elder-ițe de la Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele de pe Urmă (da, Mormonii), îmbrăcate distinct, cu evidentele ecusoane care spuneau cine era fiecare.

Una din cele 4 persoane de pe scaune era o româncă, căci fața și fizicul ei nu arăta deloc ca celelalte care o însoțeau. Nu am dorit să fiu indiscret, dar femeia începuse, înainte să intru eu în autobuz, o discuție cu una din elder-ițe, oricum era ceva interesant pentru ea. Erau toate îmbrăcate în culori sumbre, întunecate, figurile lor spuneau din start că sunt niște oameni lipsiți de viață, vlagă și vigoare. Cred că românca simțea mai mult aceste aspecte și... fără să vrea, ca să întrețină discuția – și probabil ca să treacă timpul mai repede până vor ajunge la destinație – își spunea oful la una din fetele americance.

E bine de știut nițel ceva despre Mormoni. Din sursele și informațiile personale la care am ajuns să le aud și să le cunosc, Mormonii sunt un fel de soi de oameni care se consideră a fi evanghelici, ortodocși, o rasă aparte, care a învățat să-și propage crezul și religiunea printr-un stil aparte de misionarism. Înainte de a veni într-o țară anume, unde au ei în plan să facă adepți, aceștia studiază intens limba acelei țări pentru mai bine de 9 luni și, tot în acest timp, ei lucrează pentru a strânge personal fondurile ce le vor folosi în cadrul Câmpului de Misiune.

Îmi amintesc de anii stundenţiei când, la o capelă de la institutul biblic unde am studat, au fost invitaţi o serie de Mormoni, care aveau să ne spuna totul despre ei. Erau americani. A tradus un american şi a tradus foarte bine. Nu era român care fusese născut în America. Era american, get beget. Toţi am fost gură-cască la cele spuse - despe Joseph Smith, despre ideea lor despre poporul Israel si Canaanul din ceea ce Columb avea să descrie a fi Lumea Nouă, actuala Statele Unite ale Americii. La final am primit cu toti o carte cu O altă mărturie despre Isus Hristos, în care scria mai multe despre Mormoni.

Parcă nu ne impresionaseră căci ei înşişi ne-au spus că cred în Trinitate şi în vorbirea în alte limbi, ca penticostalii. E adevărat. Ca ei sunt toţi ceilalţi. Ce e diferit la ei e faptul că fac ceva cu privire la credinţa lor, oricat de rătăcită ar fi ea. Treaba e că nu toţi românii ştiu de fapt învăţătura completă a Mormonilor. Zilele trecute am văzut că au şi un site foarte bine pus la punct, cu materiale descriptive, audio, video, pdf, etc. Conferinţe peste conferinţe, întâlniri diverse, cursuri oferite gratuit cu scopuri diverse.... Îi puteţi găsi pe google, nu e chiar greu să dai de ei. Ce nu am găsit eu... e poza cu locaşul lor de cult din Braşov, oraşul în care i-am văzut în acea dimineaţă în acel autobuz.

Aşa cum spuneam, românca spunea ceva la elder-iţa americană, care la rândul ei dădea doar din cap, şi o mai vedeam din când în când că îi rânjeşte. Nu aproba nimic, nici nu zâmbea, pur şi simplu îi rânjea în timp ce autobuzul se apropia de destinaţia unde aceste femei trebuiau să coboare.

Nu ştiu ce au discutat acolo, dar felul cum s-au despărţit m-a cam şocat. Românca le făcu semn la fete să vină cu ea pe la uşa din faţă, pe când acestea au plecat, subtil, pe la uşa din mijloc a autobuzului. Pe geam am văzut cum se reîntâlniră. Se vedea clar că elder-iţele nu vroiau să aibă nimic de a face cu românca, nu se ştie din ce motive. În spatele meu era o femeie care îi spuse soţului ei, ăştia sunt secta aia din spatele Policlinicii de unde întorc autobuzele; soţul ei nici măcar nu părea interesat. Femeia însă continuă, doamna aceea cu ecusonul, (nu mai reţin numele ei, dar femeia din spatele meu a holbat ochii bine să poată citi cum o chema pe aia...) şi cu cealaltă sunt din America şi sunt de acolo, mă înţelegi?

În clipa aia mi-a picat şi mie fisa. Parcă vroiam să fi avut un aparat să fac o poză la cei din autobuz să arăt şi la alţi ce figuri făceau românii noştrii când au dat ochii cu mormonii. Sau să audă ce spunea lumea despre ei în autobuz. Important e că mormonii ăştia din autobuz au atras, prin îmbrăcămintea lor unicat, privirile la toţi din autobuz, căci i-am observat cum îşi întorceau privirile să vadă oare cine erau ăia aşa de bine aranjaţi?

Într-o zi vorbeam cu un prieten despre biserica Mormonilor din Braşov; dacă vă vine să credeţi, este situată lângă una din marile Policlinici din Braşov, lângă cea mai mare Biserică Baptistă din Braşov... şi culmea culmilor că o singură clădire este cea care separă pe Mormoni de Baptişti... un hotel în formă de cub verde, pe care prietenul meu l-a numit cu un adevărat tupeu, filtru osmotic. În poza alăturată puteţi vedea biserica Speranţa, care se află în faţa hotelului filtru. Detalii puteţi găsi aici.

De fiecare dată când îi văd pe Mormoni prin oraş pe la noi îmi amintesc de întâmplarea cu ei din autobuz. Apoi parcă îmi vine să îi întreb, dacă m-ar întreba pe stradă, auzi, e adevărat că voi îi duceţi în America pe adepţii voştri care au realizări mari aici în oraş? Sau, domnule, e adevărat că voi faceţi pe ortodocşi să vadă de fapt că ei erau mormoni în crez de multă vreme... doar că îşi mai fac cruce ca să pară mai bizantini si balcanici? De fapt care ar fi diferenţa dintre ortodoxism şi mormonism?

Vă las să vă gândiţi la aceste lucruri. Studiaţi şi cercetaţi materialele lor şi apoi cercetaţi şi materialele voastre. O să vi se pară că există o mulţime de similarităţi. Adevărul e... că ei vin cu o altă mărturie despre Isus Hristos, ceea ce pentru mine spune a fi their story, şi nu His story. (se accepta si varianta history).