Când profeţii spun prostii...

De câteva zile bune circulă pe internet o serie de mesaje de la nişte presupuşi profeţi ai Domnului, persoane care spun că ei au ceva actual, real şi adevărat pentru zilele de astăzi, în special pentru români.

Unii spun că o să fie sfârşitul în Spania şi că românii - precum poporul Israel de odinioară - trebuie să se întoarcă în ţara lor - la fel cum poporul Israel avea să ajungă în Canaan... o, dar cât timp i-a mai trebuit să ajungă acolo.....

Alte mesaje asemănătoare vorbesc mai modern, cu cuvinte atât de elocvente de o să vă vină să vă miraţi că la ce secţie de la Sorbona ori Oxford o fi făcut ei Profetologie, sau măcar să studieze Biblia. Probabil că sunt din neam cu State de România, sau pe undeva pe aproape...

Astăzi sunt chiar mai uimit de felul cum au ajuns să spună unii, aşa-zişi şi auto-proclamaţi "proroci" ai Domnului, cuvintele din partea Cerului. Copiază cuvintele de început şi de final de la alţi proroci, care aveau odinioară multe "amin"-uri prin biserici, sau îi făceau pe mulţi să li se ridice părul în cap.

Varianta cea mai şocantă care nu doriţi să o auziţi, şi care sigur o să-mi producă probleme că o scriu aici, e chiar actuala stare la care s-a ajuns -- pocăiţii din biserică sună la "proroci" ca să le spună viitorul. Cunosc cel puţin 3 persoane care sunt pe Calea Domnului de mulţi ani şi care folosesc "prorocii" ca modalitate de a primi ceva din partea Domnului. Din aceste 3 persoane unu este cu studii superioare şi are minte, deci m-am aşteptat ca el să vină cu ideea de ceva unic şi aparte în privinţa "vorbelor de la Domnul", însă se pare că m-a dezamăgit.

Un al doilea este cu 4 clase, trece printr-o perioadă mai critică din viaţă şi crede că dacă îi va spune un proroc ce are de făcut - unu care să nu ştie nimic despre el, problemele lui şi personalitatea lui greoaie - ar crede orice, chiar dacă i-ar spune că trebuie să moară. De la această persoană nu mă mai aştept la nimic.... e foarte ciudat şi interesant că până acum 30 de ani de când îl ştiu eu, niciodată nu am auzit în gura lui să spună că "caută pe proroc" ca după un ghicitor să-i spună ce să facă într-o anumită situaţie atât de banală, umană, simplă şi fără sens că şi un copil de clasa a 7 ar putea să-i spună ce are de făcut. De fapt ce zic şi eu aici, că el dacă are 4 clase, dacă vine la el unu cu mai multe clase, tot el e cel mai deştept, restu sunt toţi vai de capul lor, că deh... el are vârstă, experienţă... peri albi... şi nu mai ştiu ce.

O a treia persoană pe care o ştiu se dă chiar a fi proroc, dar nu o zice cu bătaia tobei... ci se aude despre ea prin diverse grupuri care se adună la rugăciune, etc. Persoana aceasta frecventează astfel de cercuri pentru că de acum a ajuns să fie "celebră" în a grăi cuvinte care le face pe surorile mai slabe de înger să creadă tot, să plângă cu jale şi să nu mai comenteze nimic, orice ar fi spus, din moment ce persoana termină la final cu formula, de acum prea populară, "Isus Hristos a venit în trup".

Foarte ciudat este că noi avem creier, avem minte, avem cunoştinţe acumulate în timp şi totuşi le-am acumulat în zadar că nu le punem deloc în practică. Nu gândim că e greu procesul ăsta pentru creier şi, ce-i drept, produce scântei câteodată şi unii chiar se aprind când încep să o ia pe o cărare sau alta a ideilor de un fel sau altul. Dacă-i lipseşte cuiva înţelepciune -- să o ceară de la Dumnezeu, care o dă cu mână largă! Toţi cer ce nu trebuie şi înţelepciunea o cer aşa ca să audă ceilalţi din jur... apoi uită de cerere (adică dovedeşte cât pare de interesat în a primi înţelepciune de la Domnul) şi se axează mai mult pe lucruri trecătoare - suferinţa care trebuie alinată, banii care trebuie câştigaţi, datoriile care trebuiesc plătite, hainele care trebuiesc cumpărate, spălate, îmbrăcate, aruncate, etc.

Tind să cred tot mai mult că există mulţi aşa zişi proroci în zilele de astăzi, care deşi nu au văzut filmul Avatar, ei se comportă ca atare - îşi iau o mască aparte şi îşi schimbă chiar vocea şi grăiesc vrute şi nevrute şi apoi dau vina pe Domnul. În sensul că nu ei au vorbit ci El. Foarte ciudat. Dacă îi iei puţin la rost încep să se blesteme şi să se jure că ei au spus cuvintele Domnului.

Dacă stai puţini să analizezi cuvintele spuse şi dacă sunt în acord cu Sfânta Scriptură... în cele mai multe cazuri se bat cap în cap sau pot să fie, în cel mai bun caz, nişte generalităţi citate din Biblie, sau din alte cărţi, scrise de diverşi autori, citate care le răsună în minte acestor aşa zişi proroci.

Am auzit de unii care au în "meniul" lor doar cataclisme, cutremure, necazuri, boli şi alte nemaiauzite primejdii. La alţi auzi doar aclamări şi urlături, cuvinte rostite într-o limbă străină cu o traducere acum şi alta traducere diferita la următoarea folosire. Partea cea mai interesantă am auzit-o la un proroc în biserică, nu ştiu cine era, de unde era, dar a început să vorbească cu respect în biserică, spunea ceva de genul, "dumneavoastră să vă pocăiţi şi să vă îndreptaţi pe cale...". E chiar un fenomen unicat la noi să auzi pe cineva că rosteşte aşa ceva. Sau mai există extrema foarte des întâlnită a acelor aşa zişi proroci care te fac de râs în public. Nu doar că îţi spun lucruri despre tine, dar te şi pun într-o situaţie stânjenitoare încât nu mai ştii ce să mai crezi. Te gândeşti, oare nu a avut omul ăla atâta minte ca să mă ia deoparte şi să îmi transmită personal, între patru ochi, ceea ce trebuia să-mi zică... ca venind de la Domnul? Oare aceşti aşa-zişi proroci sunt ceea ce zic ei că sunt sau sunt doar nişte oameni care au prins tupeu la vorbire şi îşi dau drumu la vorbele care le vin pe secţiunea cerebrală şi au efect de "piele de găină", "furnicături", şi alte sentimente pe care le mai simt unii oameni când aud anumite tonalităţi şi vorbe, spuse într-un anumit fel... ca mai apoi să producă din partea celor "slabi la minte" multe strigăte de osanale şi aclamări de aleluia... şi concluzii pripite că "Domnul a vorbit! Domnul a vorbit!"

Cred că a sosit vremea să judecăm pe cei ce sunt proroci şi să-i punem sub Scriptură. Să vedem dacă rezistă la tăcere şi dacă roadele şi trăirea lor îi dau de gol. Personal sunt de părere că dacă Dumnezeu vrea să vorbească ceva personal cuiva, El cu siguranţă că o poate face în orice fel, şi poate să nu aleagă un proroc. Dacă Dumnezeu vrea să vorbească la mai multe persoane deodată, El poate să o facă în felul Lui şi să nu se folosească neapărat de un proroc. Când ajungem să punem într-un tipar şi standard vocea şi mesajul lui Dumnezeu... deja El nu mai este acolo. Deja este prezent eul, tupeul, gândirea omenească şi multe sentimente amestecate.

Data viitoare când auziţi în biserică sau undeva că proroceşte cineva şi aveţi dubii, luaţi-l deoparte şi trageţi-l la răspundere, cercetaţi-l să vedeţi ce e cu el/ea, ce relaţie are cu Dumnezeu, de ce are mereu obiceiul să "prorocească" şi nu tace în alte dăţi, de ce tot timpul are un anumit tip de mesaje sau de porunci ori comenzi, etc. Dacă un om se auto-proclamă pe sine a fi proroc... cu certitudine puteţi să spuneţi că este un şarlatan. Vorba proverbului, "lauda de sine nu miroase bine", sau, mai pe şleau, "laudă-te gură că aici ţi-e pumnul" - pentru cei care au auzit această spusă.

Domnul să ne dea minte înţeleaptă, raţiune folosibilă şi să aplicăm Scriptura în viaţa noastră. Dumnezeu vorbeşte prin Cuvântul Său - Sfânta Scriptură. Aceasta nu înseamnă că trebuie să dispreţuim prorociile, ci să le punem în linie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă lăsaţi călăuziţi de "magii" care vă prorocesc cu cine sau cu care să te căsătoreşti, ori cu ce haine să te îmbraci sau ce să mănânci ori unde să te duci. Pentru astfel de lucruri există Împărăţia lui Dumnezeu, pe care dacă o căutăm mai presus de orice, celelalte le vom primi bonus - adică pe deasupra. Matei 6:33. Amin!