Deosebirea oamenilor

Zilele trecute veneam acasă de la un magazin şi pe drum dau peste mine două persoane care împărţeau pliante. Pentru cei care sunt obişnuiţi cu ideea... ştiu că nu le poate da nimeni altcineva pliante pe stradă, mai ales iarna, decât cei de la...

Aţi ghicit? Vă mai gândiţi?

Nu vă mai chinuiţi! Nu, nu era vorba de ceva promoţie la produse expirate care de mâine vor fi mai scumpe ca să se scape de ele cu bani mulţi; nu erau nici măcar cadouri sau cupoane gratis la cine ştie ce eveniment, concert, întrunire, miting, whatever.

Erau de la... Martorii lui Iehova. Le-am şi spus la cele două persoane de îndată ce le-am întâlnit, v-am recunoscut! Una dintre ele a zâmbit şi a spus, după ce, după îmbrăcăminte? La care eu am răspuns, nu, nu, după grafica de la pliante. Le-am urat sănătate şi ne-am despărţit. Nu cred că vroiau să mă sectarizeze. Am spus corect?

Pe unii oameni îi putem deosebi, aşa cum spunea şi persoana întâlnită de mine, după îmbrăcăminte. Te uiţi la ei şi dacă vezi că sunt 2 persoane în costum negru şi ecuson - tot negru - în piept, sigur sunt de la Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă - adică de la Mormoni. Dacă îi vezi cu reviste şi pliante FOARTE colorate, garantat că sunt de la Turnul de Comandă, pardon, de Veghe - adică de la Martorii lui Iehova. Dacă au sacoşe în mâini... sunt oameni care vin de la cumpărături. Dacă au vreun animal după ei - cu sau fără zgardă şi/sau lesă... ştii atunci că sunt oameni care nu iubesc pe alţi oameni decât pe ei şi animalele lor - adică sunt zoolofili. Astăzi chiar am nimerit-o cu catalogarea tipurilor de oameni.

Şi dacă stai să te gândeşti puţin, ce ortodox dă bani pe producerea unor materiale foarte ţipător colorate pe care ştiu că nu vor ajunge decât în gunoi - în cazul în care ortodoxia era privită ca sectă, precum cei de la Turnul de Veghe - sau, în cel mai rău caz, foi de împachetat ouă, pentru nu ştiu ce om, din cine ştie ce gospodărie de pe la ţară sau din capitală - acolo se mai practică aşa ceva când transporţi ouăle cu o geantă de voiaj. Dacă nu aţi mai auzit aşa ceva, informaţi+vă de la cei care au peste 70 de ani şi care au fost măcar o dată în capitală să cumpere pe vremea comunismului unt şi salam de vară... care era pe toate drumurile atunci. Pe toate drumurile în capitală mă refer, nu în toată ţara.

Pe partea cealaltă dăm de oamenii care sunt atât de aburiţi şi de cu nasul pe sus că numai când îi vezi îţi vine să le faci cruce cu ambele mâini, în loc să îi saluţi. Astăzi, spre exemplu, mă abordează în staţia de autobuz un om mai în vârstă care avea chef de vorbăraie. Mă întreabă dacă am văzut ce debandadă au făcut cei din conducerea ţării. Nu i-am zis nimic, l-am lăsat să continue să văd ce mai are de zis. Oho, o început să turuie atunci. Să vezi cum era pe vremea lui Ceauşescu... şi mi-a spus de cum se făcea controlul de calitate la o fabrică de medicamente unde lucrase el... cum produsul care era respins de la control era produs cu 1-2 grade de calitate mai bun şi apoi amestecat cu produsul prost şi cu efectele care le mai avea pe deasupra (negative, desigur). Spunea el o vorbă care v-o împărtăşesc. Băi, tu vrei să mai lucrezi aici? Da! Dă-te mai încolo atunci!

Se referea la vremea când erau o sută pe acelaşi post, toţi se făceau că lucrează ca să primească bani, toţi raportau că s-a lucrat, deşi nimeni nu făcea nimic, toţi erau bine, că nu o duceau decât din "deplasări de serviciu" la mare şi inspecţii la "aer proaspăt" la munte. Cu toţi erau directori că restu erau doar pe foaie maiştri sau secretari, sau suflori la partid şi aşa mai departe.

S-a coborât omul din autobuz, nici măcar nu m-a lăsat cu un "va urma" şi a rupt brusc discuţia. Nici nu a mai zis ceva la despărţire, chiar viteza cu care plecase să coboare m-a şi amuţit şi nu i-am mai zis nici eu nimic. Interesant a fost că în timpul discuţiei cu el... mă tot lovea peste haină cu mâna stângă şi zicea, auzi mă! Ce zici de cutare sau cutare lucru... Săracu om... cu siguranţă că lui nu îi pusese nimeni în mână nici un pliant colorat de la turnul de control, pardon, de veghere, ca să îl facă să fie mai puţin morocănos cu privire la situaţia şi condiţiile economice actuale din ţara noastră.

Dacă dădea şi el măcar de sfinţii de pe urmă - adică de mormoni - cu siguranţă că îl invitau la cele câteva cursuri de limba engleză gratuit pe care le oferă cetăţenilor români. Îmi place felul lor de abordare faţă de alţi oameni. Vin şi învaţă limba noastră să poată comunica cu noi... apoi fac ei cursuri să ne înveţe să comunicăm cu ei... şi mai târziu să ne comunice ei nouă o câteva bune şi pe şleau! Aşa s-a întâmplat cu o duduie care a fost la cursurile de engleză... şi s-a enfatuat de un elder... şi a sărit din biserica baptistă - de unde era ea, părinţii şi multe alte rude - în biserica sfinţilor de pe urmă.

Am întâlnit părinţii ei dintr-o întâmplare, într-o zi când ne aflam la iarbă verde. Foarte ciudaţi oameni. Ei tocmai ce mâncaseră sandvişurile ce şi le-au adus de acasă şi cum ne-au văzut că venim... au stat să vadă ce-i cu noi (probabil ne văzuseră la biserică pe undeva la ei sau ei au fost la noi la biserică... cine ştie) şi dacă ştim câteva tehnici esenţiale de supravieţuire în aer liber - adunatul lemnelor, făcutul focului, găsitul apei... şi căutarea tufişurilor pentru o eventuală toaletă cu aer necondiţionat.

Povestea lor despre trecerea fiicei odată baptiste la oastea din Utah... oarecum m-a şocat. Bag de seamă că duduia respectivă nu a mai putut face deosebirea între ce-i drept şi ce nu-i drept, între învăţătura adevărată şi cea strâmbă şi între dragostea adevărată şi enfatuarea lumească care o dat peste ea. O fi momit-o ceva, cumva, cândva... doar nu ajungea ea cu una cu doua în Utah aşa de repede. Apropo de Utah, am un prieten care s-a mutat din Colorado acolo şi de când s-a dus în zona aia... nu am mai auzit nimic de el. Să nu se fi transformat şi el cumva în elder sau cine ştie ce portar pe la cine ştie ce temple ale sfinţilor din urmă mai sunt pe acolo - de la mormoni adică... tot nu pricepeţi?