De la 1 martie 2012 avem mai multe bonusuri online (partea 2)

Aşa cum am spus în articolul recent, se pare că "bonusurile" de care am scris acolo... se materializează.

Se materializează faptul că unii au devenit mai vulnerabili; un prieten apropiat de al meu a şi făcut demersuri să renunţe la serviciile oferite de un site pentru că... era înregistrat când intra, când ieşea, ce scria, ce căuta, ce posta, etc... era ca şi când vroia să zică, "dom'le, vreau şi eu privaţiune sau respect puţin pentru ceea ce fac online, pentru că plătesc pentru internet, am acces propriu, nu?". Poate că trebuia să îl trimit la OPC să depună o plângere. Nu ştiu dacă rezolva ceva...
Da, nu este nici o problemă că suntem monitorizaţi online - eram şi până acum, dar nu ni s-a spus încă pe faţă; aflăm cu stupoare că suntem "căutaţi" şi "citiţi" de alţii - nu doar de google şi fraţii lui vitregi (dap, bing, yahoo, si cine mai sunt în gaşca asta online), dar şi de cei care nu te aşteptai. Suntem monitorizaţi de bârfitori! Wow! Să vezi şi să nu crezi! Vede că scrii ceva, cumva, cândva, şi apoi auzi de la alţii că eşti denigrat şi, precum poza de mai sus... ţi se pune mâna la gură - adică ni se opreşte un drept personal al fiecăruia: dreptul la a ne spune părerea şi libertatea de a o face necenzuraţi.

Citez mai jos dreptul garantat de constituţia României:

"ARTICOLUL 30(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege." (sursa aici)

Atâta timp cât dreptul de exprimare în România este încă sub mâna manipulării - fie ea de orice fel - etic, moral, relaţional, religios, publicistic, etc. - acest drept pentru mine (şi pentru alţii care îşi spun părerea online, fie prin bloguri, fie prin articole scrise) este încălcat; înseamnă că încă trăim într-o stare de conştiinţă comunistă, în care dacă este renumele cuiva "zgâriat" (sau cum vreţi voi să îi spuneţi... nu mai folosesc termeni populari că unii au obiceiul să răstălmăcească ceea ce scriu - nu urâţi faptul că limba română are cuvinte cu dublu înţeles???) atunci cineva trebuie să plătească pentru asta.

Personal consider că acest bonus este de prost gust şi îl refuz.

Sunt o persoană cu conştiinţă, am un liber arbitru şi o credinţă în Dumnezeu. Dacă se încearcă denaturarea acestora prin opinii de suprimare, să o facă dar nu în hora mea. Am învăţat un lucru şi respect ceea ce a spus Ed Cole (un autor care îl respect şi îl îndrăgesc, foto dreapta): "Dacă cineva nu poate avea hora lui... trebuie să ruineze hora altora". Acest adevăr îl experimentăm acum, şi cei care sunt cu stricatul horelor nu au măcar bunul simţ să înceteze odată cu apărarea orgoliilor personale şi cu gratificarea altor persoane. Dacă nu ai hora ta, nu strica hora altora! Fă-ţi hora ta! Dacă ai televizor şi nu îţi place emisiunile spurcate, nu eşti obligat să te uiţi, de aia există telecomanda! La fel este şi cu internetul: dacă cineva a scris ceva şi nu îţi place, nu eşti obligat să citeşti acel lucru, ba mai mult, nu ai nici un drept să faci persoana respectivă cu ou şi cu oţet că... ţie nu ţi-a picat bine. Vorba aia, "frate, dacă nu-ţi convine, uite aici e uşa!"

Nu am nevoie de "like"-ul tău dacă nu îţi place ce scriu, poţi să scrii sau să spui "dislike". E dreptul tău. Dar nu strica hora mea!

Scriu aceste rânduri cu riscul că blogul meu nu va mai fi foarte citit de unii. Nu mă interesează populismul. Nu m-a interesat niciodată să am renume. O scriu cu modestie, şi cei care mă cunosc personal ştiu lucrul acesta. Ceea ce scriu, scriu din inimă, şi o spun direct, nu mă interesează dacă place sau nu cuiva. Îmi spun părerea; dacă îţi place sau nu, ai dreptul la replică, de aceea ai opţiunea / posibilitatea să răspunzi la această postare printr-un comentariu. Desigur că este moderat de mine pentru că nu vreau să citesc eu sau alţii lucruri neplăcute, şi pe acest blog nu se va aproba niciodată vreun comentariu lipsit de sens, respect şi demnitate. Dacă eşti om, creat după chipul lui Dumnezeu, dacă El e Tatăl nostru, oare cum se face că tu ai pică pe mine, sau pe alţii care scriu pe bloguri?

Aşa cum am spus mai sus, de astfel de bonus mai bine mă lipsesc. Mai bine merg să spăl un wc de rahat decât să fiu monitorizat cu scopul de a fi manipulat în ce pot să scriu şi ce nu pot să scriu. Dacă nu poţi respecta constituţia pe baza căreia tu eşti cetăţean al acestei ţări, respectă-te pe tine însuţi că eşti creat de Dumnezeu - şi făcând astfel vei respecta opiniile şi părerile altora care poate sunt de aceiaşi apartenenţă religioasă ca tine sau nu. Dacă susţii că Dumnezeu e Tatăl tău, şi eu susţin acelaşi lucru, oare nu ne face aceasta să fim fraţi? Atunci de ce să fie ceartă între noi?

Doamne ai milă de noi!

Confesorul