Cănd Dumnezeu spune că ţi s-a terminat misiunea

Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu poate să spună că ţi s-a terminat treaba, misiunea, chemarea, lucrare pe care ai făcut-o până acum? Oricât de neplăcut ar suna acest aspect, sunt sigur că mulţi nu vor ca cineva să le spună că li s-a terminat misiunea; e precum ai spune că ţi s-a încheiat contractul de muncă sau că ai fost concediat sau, de azi restructurăm, sau ceva neplăcut s-a întâmplat şi tu de acum eşti în plus...

Când priveşti la lucruri în acest fel, ceea ce ai făcut tu în trecut - fie că e vorba de realizări pe plan spiritual, financiar, material, fizic, etc. - este o realizare cu efect deprimant; ştii că ţi-ai dat interesul - dacă chiar ai făcut-o - şi ştii că ai pus suflet în ceea ce ai avut de făcut... şi acum ţi se spune deodată, fără nici o avertizare, fără vreun preaviz iniţial, că ceea ce ai făcut până acum se încheie aici şi acum.

Zilele trecute am primit un mesaj pe mail în care se spunea că un anume om al lui Dumnezeu a murit. Nu am avut ocazia să îl întâlnesc personal, dar am participat cu alţii la editarea uneia din cărţile lui, traduse în limba română; a fost o experienţă interesantă, mai ales că am văzut prin ceea ce a trecut acest om. Nu vreau să îl scot în evidenţă pe el personal - deşi au apărut presupuneri că el nu ar fi murit de moarte naturală - ci vreau să scot în evidenţă un lucru esenţial din lucrarea sa. Cred că numele cuiva nu are aşa mare importanţă precum lucrarea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu acestuia. Şi dacă el a făcut lucrarea încredinţată cu credincioşie, cu siguranţă că va primi o răsplată sus în cer, asta dacă nu i s-a retras datorită morţii sale nenaturale.

De multe ori m-am gândit la ideea că Dumnezeu ne poate spune oricând că ni s-a terminat misiunea încredinţată. De ce nu ar face-o? La unii ne gândim că o încheie pentru că sunt sătui de ceea ce au făcut, sau boala i-a apucat şi nu mai pot merge mai departe; alţi realizează riscurile în care sunt implicaţi şi dacă vor merge mai departe nu vor reuşi; de asemenea, sunt şi unii care merg înainte, deşi au fost atenţionaţi nu doar de Dumnezeu, dar şi de alţi oameni ai lui Dumnezeu, să termine ceea ce fac ei pentru că are consecinţe negative, şi totuşi ei merg înainte, pe cont propriu, şi neagă lipsa prezenţei lui Dumnezeu; au ajuns să mimeze aşa de mult o stare emoţională încât fac o lucrare cu prezenţa de spirit a orgoliului şi mândriei personale.

Uneori chiar mă gândesc la anumiţi oameni din biserică unde, după ce treci printr-un sfert de secol de tradiţie religioasă foarte meticuloasă, şi realizezi că biserica aceea este oriunde dar nu în prezenţa şi în voia lui Dumnezeu, ar fi bine ca unul, altul sau chiar mai mulţi să li se oprească de către Dumnezeu, într-un mod miraculos, lucrarea pe care o fac ei acolo. Nu pot decât să folosesc un termen tipic, că facem lucrurile de ochii lumii, dar cam acolo au ajuns unii, şi o spun spre părerea lor de rău. Unii au ajuns să fie stagnanţi în bazaconiile lor religioase şi odată trebuie să îi oprească ceva şi cineva! Aş vrea să dau cu numele acum, dar acest lucru nu va face bine nimănui.

Mă gândesc acum la clipa când Dumnezeu i-a spus prorocului Ilie că i s-a terminat lucrarea şi că altul îi va lua locul. Nu a părut Ilie prea apăsat să afle această veste, a îndeplinit exact ceea ce i-a cerut Dumnezeu să facă (vezi 2 Regi cap. 2 şi contextul acestui pasaj unde este descrisă viaţa lui Ilie). Finalul lucrării lui a fost o răpire într-un car de foc. Finalul multor oameni care cred că fac voia lui Dumnezeu este mai rău decât arderea în foc.

În istoria creştinismului am citit şi am auzit de mulţi oameni pe care Dumnezeu i-a folosit o vreme, apoi finalul vieţii lor a fost tragic. La alţii a fost spus finalul lucrării, dar ei s-au luat de Dumnezeu şi au deviat de la adevăr şi au creat diferite secte şi lucrări neadevărate; cu toată lucrarea minunată care ar fi făcut-o Dumnezeu prin ei la început, finalul lor este văzut atât de dureros acum încât este greu să ne amintim într-un mod plăcut de acea persoană. Sunt multe nume care ar putea fi aduse aici....

Te-ai gândit că ai făcut voia lui Dumnezeu până în această clipă? Ai putea să te opreşti din ceea ce faci dacă El ar fi să îţi spună să o faci, sau vei continua să te scoţi în evidenţă ca să schimbi cumva decizia lui Dumnezeu? E adevărat că mulţi vor să recurgă la metoda regelui Ezechiel, să se întoarcă la perete, să deplângă faptele bune şi multe care le-au făcut înaintea lui Dumnezeu, doar, doar Acesta nu le-ar încheia lucrarea acum, imediat, brusc. Mulţi sunt încă în aşteptarea returnării prorocului lui Dumnezeu care să le dea vestea că Dumnezeu le prelungeşte viaţa, lucrarea, misiunea.... şi ei văd la orice pas o Fata Morgana. E greu să înţelegi şi să accepţi că în acea clipă se încheie lucrarea ta. E greu să îţi dai demisia atunci din cadrul lucrării, a misiunii, a bisericii din care faci parte. Dacă Dumnezeu ţi-a spus gata, ascultă-L, El ştie mai bine de ce, şi o să îţi spună ulterior şi motivul. Mă rog ca Domnul să ne ajute să fim sensibili la vocea Duhului Sfânt să putem auzi atunci când El ne vorbeşte. Mă rog ca atunci când El ne va spune să ne oprim din ceea ce facem să urmăm voia Lui şi să îi dăm Lui toată slava. În acel moment vei realiza că El este Dumnezeu şi nu este nimeni altul precum El, iar tu nu eşti altcineva decât creatura Sa şi datoria ta de muritor este să Îi aduci viaţa la picioarele Lui - dacă El vrea să o modeleze acum, mâine, mai târziu, El ştie ce este cel mai bine - doar El te-a făcut. Amin!