Căzută din cer --- cu efect ecumenic

O femeie casnică dintr-o zonă auriferă din USA - renumitul El Dorado, California - s-a lovit de ceva căzut din cer... care a făcut-o să aibă un efect "ecumenic" asupra vieţii ei. Piatra era de fapt o bucată de meteorit, care se presupune că ar valora 20.000 de dolari americani - conform cercetătorilor şi geologilor locali; aceştia susţin că bucata de meteorit ar avea... între 4 si 6 miliarde de ani, şi că datează încă de la formarea sistemului solar. Aici am cam rămas eu uimit pentru că aceşti oameni de ştiinţă nu au specificat la CARE sistem solar fac ei referinţă.

Conform celor de la Los Angeles Times, cineva a găsit o piatră mai mică şi un "necunoscut" i-a oferit acestuia, pe loc, 1.000 de dolari. Foarte tare!

Brenda S. (foto alăturat) a declarat către CBS Local că, citez, "I was lucky, blessed, good karma" ("am fost norocoasă, binecuvântată, karma bună", traducere liberă). "Era acolo", continuă ea, "la picioarele mele, precum un ou de Paşti". Asta e altă fază tare. Oamenii ajung să compare ceea ce are loc în viaţa lor cu un simbol religios făcut tot de om... Nu am înţeles de ce (căci Paştele a trecut de mult, şi egg-hunt nu cred că mai are loc acum nicăieri), dar spusele ei denotă ceva din natura ei.

Unul dintre comentatori scria că acea "piatră" era pe domeniu public, deci nu ar avea dreptul să revendice banii pentru sine; alţii spuneau că la ei în grădină sunt sute de astfel de pietricele, dar nu le-a dat nimeni importanţă. Sunt foarte multe comentarii, nu este timp şi spaţiu aici pentru a fi postate.

În interviul femeii acordat postului de televiziune CBS Local, aceasta părea foarte încântată. Eu mă mir acum, de ce a folosit răspunsul care l-a oferit? Probabil că dacă spunea că era doar "lucky", lumea spunea că e superstiţioasă, mai ales că piatra de meteorit căzuse într-un parc public şi nu în grădina ei; dacă spunea doar "blessed" cu siguranţă că lumea s-ar fi luat de etica ei şi de religia de care aparţine, apoi ce va face cu banii, pe ce alt mare tele-evanghelist va mai "îmbogăţi" ea, şi aşa mai departe; ciudat, că nu s-a oprit acolo, a spus şi termenul "good karma", probabil că citeşte zilnic horoscopul, face yoga, este vegetariană şi nu are nici un job - asta se deduce şi din ceea ce scrie în articolul sursă, că era casnică atunci la găsirea mini-meteoritului. Conclud că ea este o fiinţă ecumenică în interviul acordat (s-a gândit mult oare să de aceste figur în vorbire?)

Cu alte cuvinte, le-a cam înglobat pe toate la un loc. Asta da fiinţă raţională! Ăsta da ecumenism! Şi totul a început de la o piatră de care s-a împiedicat ea.... Vă redau mai jos video-ul (nu ştiu dacă va rămâne permanent disponibil, dacă nu va mai fi afişat în acest blog nu este vina mea...)

Acum, nu că aş vrea să dau cu piatra în careva, menţionez de asemenea că această piatră a fost descoperită la doar câteva mile depărtare de mina Sutter, unde s-a găsit prima dată aur în anul 1848 (an ce coincide cu Revoluţia Română, care s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste, iar Muntenia, suzeranitatea Imperiului Otoman - de pe wikipedia m-am inspirat, nu ştiu pe de rost toate aceste aspecte). Tind să conclud faptul că aceste evenimente au un paralelism unic: aşa cum ea a descoperit atunci bucata de meterorit şi a făcut o afirmare multi-religioasă, tot aşa şi revoluţia română din 1848 a produs eliberarea de piatra anti-religioasă a Imperiului Otoman. Un paralelism opus în totalitate. Gândindu-ne la ceea ce se întâmplă între noi în prezent, ceea ce vedem din simplele descoperiri care le mai relatează ziarele şi posturile de televiziune, nu indică nimic altceva decât un ecumenism şi un respect atot-religios, adică spune ce vrei să spui, dar nu ofensa pe ăla care nu crede ceea ce spui tu. Dacă descoperi că trebuie făcut ceva, spune-o dar cu un limbaj universal. Adică nu o spune direct, spune-o pe ocoliş, spune-o exagerat, spune-o cu diverse imagini, care să nu arate realitatea, şi aşa mai departe. Trăim chiar şi în societatea noastră cu acelaşi spririt: chemarea la pocăinţă nu mai este vocalizată în mod direct precum a spus Petru în Ziua Cinzecimii, la Ierusalim, "Pocăiţi-vă dar..."; predicatorii nu mai cheamă pe oameni să se pocăiască, le dau doar invitaţii, oferă superficialitate de gen "good karma", care sună la unii cam aşa, "dacă oamenii aceia sunt interesaţi de pocăinţă, o să vină ei la noi" (spusa asta am auzit-o de la un pastor evanghelic - săracu de el, cred că şi voi îl compătimiţi cel puţin în aceiaşi măsură ca mine). Pocăinţa trebuie poruncită! Când inviţi pe cineva la ceva îi laşi cu opţiunea de a te asculta sau de a te refuza. Când le porunceşti la oameni să se pocăiască nu le mai oferi alternative! Ei nu trebuie să realizeze că ceea ce au descoperit este ceva universal, ci este ceva UNIC: Isus este CALEA (nu una din căi) către adevărata BINECUVÂNTARE (nu noroc, nu karma, etc.) - viaţa veşnică. Dacă ar fi să doresc ceva la final, acest lucru ar fi ca oamenii să găsească Piatra din capul unghiului - pe Isus Hristos. Apoi aş dori ca ei să preţuiască pe Isus şi să nu-L valorifice sau să facă tot felul de lucrări de comerţ cu El, imaginea Lui, hainele Lui, crucea Lui, scrierile despre El şi altele de acest fel. Aş dori să văd ziua când ziarul, care a descris uimitoarea descoperire a acestei femei, să poată descoperi către toţi pe Cel care nu are ani şi nici început, care nu are valoare ca să o putem noi măsura pentru că Acela este nemăsurat, necuprins, şi totuşi El este Cel care a coborât din cer la noi ca să producă un efect de foc: să ne scoată din groapa păcatului şi să ne dea viaţă veşnică.