Ochi pentru ochi şi rinichi pentru rinichi - cum să filtrezi creştinismul diluat din era noastră

Tomografia computerizată  a unui rinichi sănătos,  poză de pe google imagesAre cineva un rinichi de vânzare? Această întrebare îşi poate găsi răspunsul cel mai rapid într-o naţiune unde domeniul financiar, sărăcia, dezastrul economic, castele şi amalgamul de religii a creat sărăcia din toate punctele de vedere. India, de sigur. Sau China, că acolo se produc toate lucrurile, nu?

Zilele trecute citeam câteva ziare online şi mi s-a părut ciudat să citesc în cel puţin 3 ziare relatări despre boli de rinichi, sau că cineva din lumea aceasta moare de rinichi, sau îşi vinde un rinichi, sau îl pierde datorită unei boli.

Fiind într-un oraş unde apa conţine mai mult calcar şi clor decât în oricare alt oraş din România (poate că exagerez aici, dar nu am studiat nivelul de calcar din apele din România) bolile de rinichi sunt o chestiune comună la noi în oraş. Vorbesc din experienţa proprie, de 2 ori am fost la urgenţă pentru că aveam ori piatră la rinichi, ori nisip, ori ceva similar acestora. La un interval cât mai mare mă întâlnesc cu oameni care suferă de acelaşi lucru de care am suferit şi eu (probabil că într-un alt articol voi relata despre cum m-am vindecat de piatră la rinichi, a fost o experienţă unică pentru mine)

Pentru aceia dintre voi care cunoaşteţi câteva elemente fundamentale legate despre rinichi, acesta este un organ de filtrare din corpul uman. Deşi nu am studiat medicina, din moment ce am fost afectat de dureri cauzate de "filtrarea" rinichilor, am început să studiez şi să descopăr lucruri uluitoare care le face, în corpul uman, acest organ care este foarte ignorat de noi. Bem tot felul de lichide, ne astâmpărăm setea într-un fel sau altul şi nu ne dăm seama de ceea ce se întâmplă în corpul uman. Rolul principal al rinchilor este excreția, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanțelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior (sursă definiţie aici).

Din punct de vedere fizic, rinichii noştri sunt un filtru a ceea ce "băgăm" în noi. Un rol asemănător îl au şi ochii, doar că ei nu elimină ceea ce "băgăm" în noi, ci înmagazinează în/pe creierul nostru. Am luat aceste două mădulare din corpul uman pentru a ilustra un adevăr legat de viaţa creştină pe care o trăim în prezent.

Atunci când intrăm în contact cu o schimbare în noi, sau în jurul nostru, firea noastră nefiind obişnuită cu aşa ceva, va reacţiona printr-o stare de auto-apărare; când ajungem la convingerea că suntem păcătoşi şi merităm pedeapsa lui Dumnezeu pentru faptele noastre, are loc în noi procesul de "filtrare" produs de Duhul Sfânt: El ne convinge de păcat şi ne arată calea pe care trebuie să o urmăm pentru a fi eliberaţi: credinţa în Isus Hristos. Când facem acest pas important în viaţa noastră noi nu doar că eliminăm din interiorul nostru ceea ce ne-a întinat până acum, dar ne şi curăţim pentru a fi tot mai mult asemenea lui Hristos, modelul nostru de trăire.

După această fază urmează filtrarea cea mai dificilă. Trăirea vieţii creştine nu a fost şi nu este niciodată ceva uşor. Însăşi Mântuitorul ne-a avertizat cu privire la aceasta, "În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Ceea ce "băgăm" în noi din acest punct al vieţii noastre ne va determina felul nostru de sănătate spirituală. Dacă ne hrănim cu lucuri stricate, vom deveni oameni stricaţi; dacă băgăm în noi doctrine şi convingeri personale, în loc de a cerceta Scripturile şi a-i cere Duhului Sfânt să ne reveleze personal ceea ce vrea să ne spună Dumnezeu, nu facem altceva decât să... înfundăm filtrul nostru spiritual şi să ajungem să ne îmbolnăvim. Acest fel de boală este molipsitor pentru că erezia, odată considerată în interiorul cuiva ca fiind ceva bun, aduce cu sine încăpâţânarea, mândria, şi tot felul de alte păcate. Păcatul nu duce în altă parte decât la moarte.

Nu ştiu dacă există om pe acest pământ care să nu fi intrat în contact cu cineva care a fost "infectat" de o convingere nebiblică, neadevărată şi care să nu aibă nimic de a face cu Dumnezeu şi Împărăţia Sa. Dacă ar fi să numesc pe cineva aici aş arăta cu degetul la el sau ea şi apoi cu alte degete spre mine...


Un mare tele-evanghelist (foto stânga, nu e nevoie să îi dau numele că îl ştiţi, pentru cei care nu îl cunosc, la finalul acestui articol există câteva link-uri informative) a ajuns la momentul când soţia lui a decis să divorţeze de el, şi aceasta pentru că după 30 de ani de căsnicie (ce mulţi ani, nu?) ea a descoperit că motivul principal ar fi "diferenţele ireconciliabile". Cu alte cuvinte, ea avea "piatră" şi nu a putut-o elimina decât după 30 de ani. Ceea ce m-a surprins pe mine la acest caz sunt comentariile care le-au adus câţiva oameni... ea nu a filtrat "banii" care îi producea el din presupusele "evanghelizări" şi acum, după ce erau separaţi, divorţaţi, el îşi anunţă reconcilierea cu fosta soţie. Logic că pentru bani a făcut-o, ar spune unii...

Ochii ei au văzut ceea ce se întâmplă, cum acest om a pus mai presus de familie lucrarea şi faima lui; şi ea avea "partea" ei din "pradă", dar ceva a înfundat-o şi a determinat-o să se despartă de el. Scoate rinichiul ăsta de la mine! Nu mai e bun! sau, Scoate ochiul ăsta de la mine! Nu mai vede bine!

Acum însă îşi dă seama că el, soţul ei, era totuşi bun de ceva... şi probabil că şi el şi-a revizuit viaţa în ultima vreme, de la divorţ, adică din 2010 şi până acum. Treaba cea mai ciudată e că el a anunţat reconcilierea... şi mai apoi şi o dată a nunţii lor - a doua lor nuntă. Alt chef, altă distracţie - vorba românească...

Ce să înţelegem din toate acestea?

Un om trăieşte viaţa cum vrea el. Când dă de necazuri încep problemele, uneori încearcă să le rezolve singur. În acest caz, şi sunt mulţi ca ei, divorţul ar fi singurul răspuns la o problemă care nici măcar nu părea a fi ceva strigător la cer - diferenţele ireconciliabile. După 30 de ani de trăire împreună dai cu piciorul în propria-ţi fiinţă şi spui că e o bucată de gunoi... Apoi după doi ani te gândeşti (sau răzgândeşti) că nu ai făcut bine. Mie personal asta sună a fi mai mult decât un caz de ipocrizie religioasă.

Punem întrebările acum:

- de ce s-a ajuns la divorţ?
- de ce au existat diferenţe ireconciliabile?
- de ce a trebuit să ajungă public această decizie?
- de ce o reconciliere?

Şi întrebările cred că ar putea să continue la nesfârşit.

Ideea este că tot ceea ce s-a făcut până acum s-a făcut în mod deliberat. E la fel cum facem noi cu rinichii noştri. Băgăm chestii în noi şi nu ne mai oprim până nu spune durearea STOP.

Să te ferească Dumnezeu de astfel de dureri! Am experimentat pe propria piele ce înseamnă să ai piatră la rinichi, să strigi către Dumnezeu după ajutor şi să nu vină nici un răspuns, nici un remediu instantaneu.

Să te ferească Dumnezeu să ai parte de divorţ! Nu doar că este un păcat dureros, dar este ceea ce produce mai multă durere decât o simplă pietricică la rinichi - deşi durerea cauzată de piatra la rinichi este considerată mai mare decât durerile naşterii la femei.

Problema noastră e că nu ne verificăm clipă de clipă, nu filtrăm ceea ce facem, ceea ce băgăm în noi, ceea ce privim, ceea ce gândim, etc. Ajungem să suferim, găsim noi o soluţie, şi dăm o trâmbiţă că ne reconciliem. Faptul e deja consumat. Rinichiul e deja vândut. Vrei să îl cumperi la loc? Mă îndoiesc că vei mai găsi acelaşi model, mă îndoiesc că va mai exista acelaşi model.

Sunt multe cazurile în care cineva a rănit pe altcineva - fie în cadrul unei căsătorii, a unei relaţii de prietenie, etc. - şi după ce trece o vreme, ei îşi dau seama de ceea ce au făcut. Abia atunci văd rolul de filtrare al "rinichiului spiritual". "M-am schimbat, nu mai sunt acelaşi om", vor spune ei, sau, "Dă-mi încă o şansă, nu te voi dezamăgi", sau altele de acest fel.

Pentru unii astfel de "apologii" duc la reconciliere; alţii preferă să continue cu acuzatul, "dar tu ai spus aia, ai făcut aia, ai produs cutare sau cutare lucru!" Pentru acest tip de persoane există o singură soluţie: pocăinţa, nu eliminarea! Gândeşte-te ce efect au vorbele tale înainte să le rosteşti. Gândeşte-te ce rol are tot ceea ce "bagi" în tine înainte să te otrăveşti. Analizează şi filtrează tot ceea ce este în lumea ta exterioară, dacă le laşi în interiorul tău vor produce bombe cu efect întârziat. Ţi-ai scoate rinichiul bolnav dacă ai ştii că se poate trata? Dar dacă ai preveni apariţia îmbolnăvirii rinichiului nu ar fi oare mai bine? Unde te afli tu?

Notă: O parte din informaţiile de mai sus sunt preluate de pe câteva site-uri unde există mai multe detalii legate de "reconcilierea" persoanei din poza afişată, materialele sunt în limba engleză aici şi aici.




3 comentarii:

  1. Cristian Butnaru30 mai 2012, 16:17

    Cazul specific al divortului a ajuns o bagatela in toata lumea crestina. Divortul e la fel de simplu acum ca si cumpararea unei masini - ba chiar mai frecvent, daca ne gandim la tarile mai putin dezvoltate. Cat despre predicatorul cu pricina... ghinion, predici doctrina crestina - in esenta, traiul crestin, si tocmai acolo dai gres. Imi aminteste, comparatia merge intr-o mica masura, e drept - de marele "sexolog" Bebe Mihaescu, care bantuia televizoarele intr-o vreme, autorul cartii "A face dragoste aproape perfect" - si ce sa vezi, la un moment dat apare zvonul (foc fara fum?) cum ca isi batea cu destoinice fostele sotii, acuma nu stiu daca si bataia facea parte din ritualul de imperechere....  Sa nu fiu inteles gresit - nu am nimic impotriva batutului nevestei :-p , insa ipocrizia nu e ok deloc...

    RăspundețiȘtergere
  2. nicklnromania30 mai 2012, 21:10

    Foarte interesant ce scrii, Cristian. Trebuia sa ma fi gandit sa pun in articol si motivele posibile ale divortului acestui presupus mare tele-evanghelist. Dupa 30 de ani sa te desparti de nevasta pentru ce motive? Probabil ca si el a dat in ea... si apoi si-a adus aminte ca odata se iubeau. :) Sa te uiti la comentariile de pe site-ul sursa (http://www.charismanews.com/us/33488-benny-hinn-announces-reconciliation-with-ex-wife) pe mine m-a luat rasul cand am citit... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristian Butnaru31 mai 2012, 13:39

    Poate ca Dumnezeu vrea sa puna in scena un pic de Shakespeare, iar la casting venim noi, mascaricii - si nu oricum, ci imbrancindu-ne, zbierand, hohotind, laudandu-ne si plefturindu-ne, etc, crezand ca maimutareala are de-a face cu teatrul.
    Divortul din familia Hinn este doar un exemplu palid al nestatorniciei si celorlalte "calitati" ale noastre, e destul sa deschizi un ziar sau un televizor ca sa vezi grozavii mult mai urate. Ca au capiat la batranete, ca e doar publicitate deghizata... e pacatul lor, oricum ar fi.
    Am citit comentariile cu pricina.... unele ilare, altele insa aproape m-au socat.
    "As for the person who commented that Jesus was not wealthy, how wrong
    can you be.  His city has streets of gold, mansions everywhere.  On
    earth he had a treasurer, his clothing was made of precious linen."
    Rasu-plansu' !

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.