Ce putem învăţa de la generaţia mai bătrână decât noi...

batran care zambeste - poza de pe google imagesDesigur că multe lucruri se pot scrie şi spune despre generaţia mai în vârstă; când mă refer la generaţia mai în vârstă nu mă refer la cei mai mari decât noi cu 2-3 ani, ci de cei care se cam apropie de "plecarea" în veşnicii.

Am auzit la mulţi spunând că, "cine nu are bătrâni, să-şi cumpere". Uneori îmi vine să-i contrazic şi să le spun şi vice-versa, "cine are prea mulţi bătrâni, să-i vândă şi la alţii". Unii chiar o merită.

Fiecare dintre noi a avut sau are cel puţin un bătrân în viaţa sa, fie că e vorba de un neam de al său, de o rudă mai îndepărtată, un vecin sau un prieten apropiat care are undeva la peste 70 de ani. Imaginaţi-vă că acest articol este scris de faţă cu cel puţin unu din ei şi apoi imaginaţi-vă ce puteţi învăţa de la oameni ca ei.

În primul rând, cred că de la generaţia mai bătrână putem învăţa că "pe vremea lor nu era ca pe vremea de acum". Multe lucruri, care le vedem acum la cei mai în vârstă, nu mai sunt bune, actuale sau chiar primite în zilele de acum. De exemplu, unii din cei în vârstă încă mai stau cu naftalină în casă, când ar putea pur şi simplu să arunce din hainele vechi sau să dea la cei care nu au deloc. Unii au mobilă demodată, şi nu ar renunţa la ea nici în ruptul capului, deşi e grea, ocupă mult spaţiu şi... e singurul lucru care le aduce aminte de tinereţea lor şi pe ce prostie de mobilă au putut da ei banii atunci.

În al doilea rând, de la generaţia bătrână putem învăţa adevăratul socialism. Mă refer la cei din România acum. Ei au trăit cel mai mult pe vremea comunismului şi ei ştiu mai bine şi vor aprecia cel mai bine sistemul socialist de guvernare. Pentru ei viaţa politică se rezumă doar la un singur partid: comunism cu alt nume, sau socialism cu acest nume: atâta timp cât ei sunt în atenţia partidului ei îl vor aprecia. Despre socialismul lor nu vreau vreau să politizez ceea ce scriu.

În al treilea rând, de la generaţia bătrână putem învăţa despre suspiciunea faţă de schimbarea religiei. La ei nu mai poţi să vi să le spui că ortodoxismul în care au crezut de mai bine de 2000 de ani - cum li se propovăduieşte la toate colţurile în biserici - nu mai are rezonanţă şi autenticitate acum, deşi ortodoxismul nu este nimic altceva decât o religie a tradiţiei şi a generaţiei bătrâne (bărbi mari şi albe, "going thru the motions", tradiţii inventate pentru profit, ritualuri inventate tot pentru profit, lumânări fără sens, etc.).

Ieri eram într-un parc cu familia şi o femeie - nu ştiu cine era - încerca să convingă pe alte două femei, mai în vărstă, că trebuie să se pocăiască. M-am uitat la ea, şi ea era cam de aceiaşi vârstă cu ele şi, din ceea ce vorbea ea, nu era mai diferit de ceea ce credeau ele - ortodoxe înrăite, iar ea, o pocăită cu tradiţie peste tot. Mă gândeam atunci că nu ar fi trebuit să ascult conversaţia aceea, dar era inutil să îmi ţin urechile închise, fără să vreau şi fără aprobarea mea am fost forţat să aud ceea ce discutau. Într-un final ne-am ridicat şi am plecat. "Pocăita" spunea la ortodoxe că, citez, "Domnul Isus interzice purtatul de inele şi cercei....".

În al patrulea rând, de la generaţia bătrână putem învăţa despre obstinata respingere faţă de schimbare. O, da, ei  nu se schimbă niciodată. Nu îşi schimbă ideile, nu îşi schimbă stilul de îmbrăcăminte, nu îşi schimbă stilul de a mânca, nu îşi schimbă stilul de a renova apartamentul sau casa în care locuiesc, nu îşi schimbă nici măcar numărul de telefon. Spune-i unui om în vărstă să renunţe la abonamentul de la telefonul fix ca să îşi ia un telefon cu cartela prepaid şi o să-ţi spună că eşti ţicnit - chiar dacă te-ai gândit că astfel va mai economisi din bani. Spune-i unui bătrân să se dea cu deodorat şi o să-ţi spună că pe vremea lui nu existau aşa ceva şi că nu o va face. Spune-i unui bătrân că miroase a transpiraţie - o să te placă aşa cum eşti, şi va transpira în continuare, el nu se va schimba niciodată. Stau într-un bloc în care majoritatea sunt oameni înaintaţi în vărstă, şi care le place să se dea foarte des cu deodorantul transpiraţiei; când treci pe lângă ei nu doar că ţi se întoarce stomacul pe dos, dar îţi şi trezeşte apetitul de shopping. Păcat că ei nu ştiu să utilizeze apa, săpunul, şi tot ceea ce mai există din domeniul întreţinerii igienei personale aşa cum trebuie.

Gândindu-mă în urmă la tot ceea ce am spus şi scris mai sus, aş regreta dacă nu aş spune în ultimul rând ceea ce aş vrea să învăţ eu cu adevărat de la un om mai bătrân decât mine.

Aş vrea să învăţ experienţa lui cu Dumnezeu şi felul cum făcea minuni Dumnezeu cu el.

Aş vrea să aflu cum a lucrat Dumnezeu când el a fost prin încercări, război, foamete, lipsuri, boală, necazuri şi nu a avut acoperiş deasupra capului.

Aş vrea să am un bătrân cu care să mă mândresc că mi-a lăsat o moştenire de credinţă autentică, ce poate fi urmată, care să nu implice nici un fel de tradiţie, nici un fel de socialism, nici un fel de stil de mentalitate sau de gândire demodată acum. Regret însă că nu mai am acest lucru de unde învăţa. S-au dus cei care erau buni între noi. Au rămas doar cei de la care pot învăţa doar cele patru lucruri de mai sus.

Mă uit cu stupoare şi mă gândesc cum se râd ei de noi când facem lucrurile în felul nostru, cum ne critică de felul cum gândim, cum socializăm cu ceilalţi de vârsta noastră, de felul cum ne îmbrăcăm, de felul cum ne închinăm lui Dumnezeu şi poate felul cum ne rugăm.

Da, lucrurile se schimbă în viaţă.

Da, viaţa nu este o monotonie decât dacă o facem noi aşa.

Şi da, este adevărat că putem învăţa ceva de la viaţă dacă vrem să lăsăm la ceilalţi o moştenire pe care să o aprecieze şi să o poată transmite mai departe.

Tu ce poţi lăsa generaţiei care va veni după tine?




2 comentarii:

  1. Cristian Butnaru3 iulie 2012, 21:22

    As face totusi o delimitare intre generatiile de batrani - anume ca cei de peste 70 de ani sunt, poate in majoritate, ceva mai lipsiti de indoctrinarea "socialismului multilateral dezvoltat" ("Uraaaa !! Uraaaa!! Uraaa!!"). Insa cei de 50 si 60 de ani, se potrivesc de minune descrierii tale. Despre igiena, nu stiu, probabil de la caz la caz - insa in mentalitate, i-ai descris bine de tot.

    E ciudat cumva, parca ar exista un segment lipsa in continuitatea generatiilor, a transmiterii valorilor morale, nationale etc. Exact acel segment care s-a infruptat, voit sau ba, din "roadele" comunismului. Iar intre aceste roade, presupun ca cel mai mare si mai umflat mar (viermanos, de altfel) e preceptul ca "bunurile sunt ale intregului popor" - adica ale tuturor si, in fapt, ale nimanui -  asa ca se serveste fiecare cand poate, pe furis. Ca hotii.

    RăspundețiȘtergere
  2. nicklnromania3 iulie 2012, 21:35

    Eu i-as baga pe toti in aceiasi oala, facem o supa buna cu toti. Unii sunt chiar dusi, uneori. Si te fac sa iti cam "iesi din pepeni". :)


    Da, exista ceva lipsa din continuitatea generatiilor. Ma bucur ca ai observat acest lucru. Asta ne delimiteaza pe noi de mentalitate si traditia celor "mai in varsta" decat noi... si stii ce inseamna aceasta exprimare daca ai citit articolul de mai sus.


    Toate cele bune, Cristian!

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.