Pocăiţii nu au treabă cu politica, dar se bagă în ea....

Ieri seara, când am ajuns acasă, am auzit cum un pocăit vorbea în plenul guvernului, referitor la demiterea preşedintelui României. Nu ştiu exact cine era, dar spunea ceva răspicat, rar şi greu, legat de ceea ce se întâmplă la noi în România acum, în iulie 2012.

Am încercat să aflu cine era vorbitorul, dar nu mi s-a putut spune nimic, mai ales că la radio nu poţi să vezi cine vorbeşte... deci am ignorat "vizionare plăcută în continuare", precum şi "audiţie cu folos", chiar dacă nu mi-a spus nimeni acestea. Am auzit totuşi nişte cuvinte grele care m-au cam dat pe spate, şi care m-au făcut să mă gândesc bine ceea ce spunea vorbitorul respectiv.

Menţiona ceva că "să băgaţi sabia în teacă, căci cine loveşte cu sabia, va fi lovit de ea". Cred că a mai menţionat şi faptul că există Dumnezeu sus în cer, dar vorbele lui erau ascultate doar pe moment, el avea să fie criticat, ignorat şi defăimat de mulţi politicieni care se cred "creştini", dar de fapt nu cred nimic - aceasta este ateismul. Ei din respect faţă de persoană şi moment au tăcut, însă numai ei şi Dumnezeu ştie bine ce gândeau ei atunci cu privire la el.

Ştiu că au fost mulţi oameni credincioşi în România care au încercat să aducă o schimbare în cadrul guvernului, a politicii din România, dar "li s-a dat cu flit urgent". Parcă şi acum aş vrea să conclud că acei care au fost odinioară acolo, şi s-au luptat pentru binele şi bunăstarea românilor, au fost cumva "linşaţi" de nişte politicieni murdari care, ştim bine cu toţi, numai la buzunarul şi la postura lor se gândesc. Unul nu am auzit că pleacă puţin capul să se simtă că a făcut ceva greşit, că a plagiat şi nu şi-a mai dat demisia, că minte şi trăieşte în minciună în continuare... şi ar fi aşa de multe de adăugat.

Deşi nu am fost niciodată un om care să iubească politica, mă simt oarecum lezat, rănit, apăsat, îndurerat de ceea ce se întâmplă la noi în ţară acum, în anii care au trecut de la Revoluţia din 1989, şi cine ştie ce va mai urma. Am spus că nu voi face politică, nu voi scrie nimic politic, dar parcă trebuie să scriu ceva despre oala în care suntem forţat băgaţi cu toţi acum din cauza conducătorilor noştri.

Pocăiţii nu au nimic cu politica, dar se bagă în ea. Nu cred că ar trebui să facă acest lucru. Mai degrabă, părerea mea acum, este că noi, pocăiţii, şi nu numai, am putea influenţa viaţa politică din jurul nostru - şi aici nu mă refer doar la ţara noastră, ci la orice naţie de pe acest pământ - dacă am învăţa să ne implicăm în lucrarea de mijlocire - să ne rugăm pentru cei care sunt în fruntea naţiunilor, să îi cerem lui Dumnezeu să le dea înţelepciune şi să se facă voia Lui, precum în cer aşa şi pe pământ. E drept că nu mulţi dintre noi nu ştim ceea ce înseamnă să fim mijlocitori - probabil că un alt articol va trata această temă - însă nu e târziu niciodată să începem să învăţăm să punem genunchiul jos şi să ne doară inima pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Da, nu toţi avem putere de influenţă şi de decizie în guvernul unei ţări, dar ne putem "băga" în "politica lui Dumnezeu" - El înalţă pe cine vrea să înalţe şi coboară pe cine vrea să coboare. E chiar aşa de greu să îi cerem Lui să ne limpezească minţile, gândirea şi acţiunile şi să cerem - din nou şi din nou - să se facă voia Lui, mai presus de voia şi orgoliul nostru?

Notă: sursa foto Mediafax Raul Stef