Afacerişti creştini cu integritate filisteană

Aţi lucrat vreodată la patron creştin? Dacă da, atunci veţi identifica drept corect multe din afirmaţiile care le voi lansa în acest articol aprins. Dacă nu aţi lucrat la patron creştin şi intenţionaţi să o faceţi, mai bine citiţi acest articol înainte de a lua decizia.

Cum adică patron creştin cu integritate filisteană? Aceştia sunt acei creştini care iau după ei în mormânt moaştele lor şi spun că au făcut afaceri curate în viaţa aceasta. Ei sunt cei care cred că ceea ce fac ei se numeşte business şi evoluţie financiară, dar de fapt ei nu fac altceva decât să batjocorească, să fie arătaţi cu degetul, şi de ce nu, chiar ridiculizaţi. Vi se pare corect să se mai numească şi pocăiţi sau creştini, sau evanghelici? (puteţi pune orice nume aici atâta timp cât ei zic că sunt "afacerişti creştini")

Deoarece nu îmi place să dau numele acelora despre care scriu eu - şi sper că dacă eşti în situaţia de care vorbesc eu să fi ofensat mai tare decât am fost eu şi mulţi alţii care ştiu mai bine decât mine ce înseamnă să lucrezi la "pocăiţi" - acest articol nu este o ficţiune, ci o relatare directă, indiscretă a ceea ce am experimentat eu personal şi ceea ce definesc eu prin afacere creştină şi patron pocăit.

În primul rând, patronii creştini au tendinţa să confunde afacerile cu voia Domnului şi pun priorităţile în mod greşit. Deşi ei ştiu că tot ceea ce au este de la Domnul, ei nu mai au nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu în viaţă, ci fac lucrurile după cum le taie capul lor. Dap. Le place să spună că sunt creştini când sunt între necreştini, ca să creeze o aparenţă de influenţă şi probabil să atragă un respect care de fapt nu îl merită, în spatele lor doar ei şi Dumnezeu ştiu de fapt ce este cu adevărat.

Acestia fac donaţii publice, dar nu în scopuri demne de Hristos, ci pentru scoaterea în evidenţă a persoanei şi patronatului lor; ei scapă din vedere cel puţin două lucruri:

- analizarea muncii şi compensarea corectă a celor ce lucrează pentru ei;

- ajutorarea persoanelor neajutorate care nu au un acoperiş deasupra capului, mâncare de pus în gură, sau încalţăminte de pus pe picioare.

(Aici se mai pot adăuga multe alte aspecte, dar nu are rost să facem apologetica muncii şi etica banilor.)

Dumnezeu îngăduie ca aceşti oameni să aibă avere, să o administreze şi să o mărească ori să o piardă pentru mai multe motive pe care noi uneori nu le cunoaştem, sau care momentan sunt o necunoscută pentru noi, pentru un motiv divin. Nu e nevoie să ştim acum acest aspect.

Pentru ei, sentimentul şi manifestarea religioasă, între persoane de alte tipuri de religie sau denominaţie, nu este altceva decât ipocrizie pură: se identifica a nu fi ca ceilalţi, însă încearcă să găsească un punct religios comun spre a se evidenţia, ei o fac însă fără evlavie, fără credinţa adevărată.

Când au nevoie de tine ei sunt tiparul manipulării supreme, şi consideră aceasta a fi o îndatorire de serviciu; dacă au poprire de la bancă, preferă sa te lase fără salar, şi emit la alţii scuze puerile şi nefondate ca să acopere o gaură şi o groapă săpată de ei, în care vor cădea cu siguranţă singuri şi sigur!

În altă ordine de idei aş putea spune că evaziunea este ceva normal pentru anumiţi patroni / afacerişti creştini care nu pun pe primul lor corectitudinea faţă de Dumnezeu (întâi) şi faţă de oameni (în final), ca să nu mai vorbesc de corectitudinea faţă de ei înşişi (al doilea plan!). Atâta timp cât maşina lor este încă mare, rezervorul este plin, nu au datorii şi nu bagă în seamă solicitările angajaţilor... pentru ei afacearea este bună. Te ignor pentru că sunt în creştere! Dacă mă deranjezi, vei fi luat în vizor.... cam aceasta e o atitudine populară astăzi la patronii creştini.

Am spus şi scris toate aceste lucruri din experienţă personală şi din ceea ce am observat că are loc în cadrul creştinilor afacerişti. Nu luaţi aceste cuvinte ca o acuză la adresa cuiva, ci mai degrabă ca o analiză directă şi reală a ceea ce am observat şi ceea ce cred că şi alţii ştiu şi au experimentat la rândul lor. Nu vă îndemn să vă daţi demisia dacă lucraţi la un patron creştin - aşa cum am făcut-o şi eu... - şi mă bucur că am plecat de la "faraonul" filistean deghizat în afacerist creştin la care am lucrat - ci vă îndemn să faceţi rugăciuni şi cereri înaintea lui Dumnezeu pentru aceste persoane. Dumnezeu îngăduie astfel de conducători în mijlocul creştinilor pentru a-i determina pe creştini să fie tot mai mult asemenea lui Hristos; dacă ei se corup precum cei care îi conduc pe ei, viaţa lor de credinţă şi pocăinţă nu este mai de o integritate corectă şi sfântă ca cea a celor ce sunt fără Dumnezeu şi care nu au nimic de a face cu credinţa, religia şi Hristos. Cu părere de rău spun că îmi pare rău să avem afacerişti creştini murdari şi pe afaceriştii aceştia îi întâlnim astazi pretutindeni cu nume diferite: administrator de biserică, pastori, secretari, şi aşa mai departe. La unii se pare că Cuvântul lui Dumnezeu intra pe o ureche şi iese pe mâini tot... atunci când fac spălare de bani şi se spală după ce fac faptele nelegiuirii şi zic că Dumnezeu nu îi vede.

Doamne ai milă de noi! Dacă există afaceriști creștini corecți, o să dau de ei și o să vă scriu într-un alt articol, aici am discutat strict de cei cu integritatea decăzută. 




3 comentarii:

  1. Foarte buna postarea, pacat ca aceste idei nu sunt vehiculate mai mult - si chiar, de ce nu, la unele slujbe din biserica. Caci, cum - necum, pana si patronii mai dau pe acolo, ba chiar unii mai si asculta ce se zice din amvon. Asa cum si multi din "prostime" (cum probabil ne denumesc unii patroni) dorm pe ei in timpul slujbei. Dincolo de profesie - patron, angajat, suntem cu totii crestini, iar pildele si poruncile biblice sunt pentru orice rang. Pana la urma, ceea ce uita burghezii astia e faptul ca banul il strica pe om, de cele mai multe ori - iar asta e valabil de cand lumea.

    RăspundețiȘtergere
  2.  Daca s-ar vehicula aceste lucruri in biserica, sa fii sigur de faptul ca va scadea contributia financiara din partea "afaceristilor". Am auzit un caz real in Spania, un om de afaceri dadea zeciuiala si bani la biserica; intr-o zi s-a dus la cei din conducerea bisericii sa intrebe ce se face cu  banii care ii da el... Ce raspuns crezi ca primit? A fost dat afara. :) Nu a mai calcat la acea biserica "saracu" afacerist... S-a prins si el cam tarziu ca unii chiar profitau de afacerea lui. :)

    RăspundețiȘtergere
  3.  Uluitor. Dar "uluitor" poate avea si conotatii frumoase sau pozitive, patania respectiva e insa de un uluitor ridicol. Imi pare ca sutana de prelat e mai grea ca o armura, desi nu pare...

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.