Amnezie Spirituală - am uitat de fapt ce înseamnă să fim asemenea lui Hristos

Mesajul din acest articol este de fapt o predică întocmită de mine pe data de 20 februarie 2003 - pe atunci făceam parte dintr-o biserică mai mică... care mai apoi s-a destrămat. Mesajul acestei predici prezintă o stare actuală a multor credincioşi din biserică.

Judecători 8:34 – Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor

Exemple de aducere aminte din Sfânta Scriptură

Iona 2:1-10 – Iona şi-a adus aminte de Dumnezeu în pântecele peştelui cel mare…

Matei 26:75 – Petru şi-a adus aminte de cuvintele lui Isus despre el… (Marcu 14:72, Luca 22:61, 62)

INTRODUCERE

În viaţa noastră suntem ocupaţi cu „a fi” şi cu „a deveni” – 2 lucruri despre care doresc să vă vorbesc în această predică…. De fapt, am şi scris o poezie despre aceste lucruri şi aş dori să v-o citesc….

De la a fi la deveni

De la a fi până ca să devii e drum destul de greu
Sunt propoziţii de parcurs
Si adjective, verbe, complimente multe de adus
Ca să-nţelegi că ceea ce ai spus
Este real: a fi nu-nseamnă tot a deveni

De la a fi tot până a mai deveni
Mai sunt şi multe experienţe
Le treci sau te împiedici şi o iei de la-nceput
Sau pui degrabă pe hârtie
A fi nu e tot una cu a mai deveni

De la a fi si până să devii
Este-o prăpastie ce-o poţi sălta uşor cu gândul
Te concentrezi doar si te-avânţi
Apoi te uiţi-napoi şi râzi
Îţi poţi da seama că-i diferenţă de la a fi la să devii

A fi înseamnă tot a deveni
Atunci când te uneşti cu viitorul
Nu mai trăieşti din amintiri sau în poveşti
Ci realist şi optimist
Ştiind că pentru-a deveni, întâi tu trebuie să fii

A fi sau chiar a deveni ceva, vreodată
Sunt două procese diferite
Care cuprind şi verbe si compuneri şi experienţe
Chiar gânduri, vise şi planuri măreţe
Să nu uiţi niciodată că a fi nu-nseamnă tot a deveni

(c) Laurentiu Nica - 17 Noiembrie 2002

Este o mică poezie, cam îndrăzneaţă, pe care am scris-o cu gândul la ceea ce devin eu atunci când îmi dau seama de ceea ce sunt eu de fapt. Sunt şi vor fi întotdeauna două lucruri total opuse, deşi pentru cei mai mulţi dintre noi, a fi ceva e tot una cu a deveni ceva.

Într-o zi Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a spus că vrea să îmi transforme viaţa mea şi să devin ceva măreţ pentru împărăţia Lui. Eram destul de emancipat de acest lucru, deşi nu credeam eu că s-ar putea întâmpla aşa ceva cu mine. Cu toate acestea ştiam – deoarece aşa îmi vorbise Domnul – că atâta timp cât aveam să fiu alături de El, eu aveam să devin ceea ce dorea El din mine. Însă nu a fost să fie aşa. Asta doar pentru că eu am avut o criză de… amnezie spirituală, despre care doresc să vă vorbesc eu acum.

TEXT: Judecători 6:1 – 8:34
1. Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului
2. Dumnezeu i-a dat pe mâinile vrăşmaşilor lor
3. Copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina necazului
4. Dumnezeu le-a trimis un izbăvitor – un erou care supravieţuia câteva capitole, asta numai ca să ne facă pe noi să fim mai entuziasmaţi să citim mai departe
5. După ce murea acest izbăvitor, poporul Israel uita de Domnul şi se întorceau la pasul 1

ASTĂZI
1. Suntem nişte păcătoşi şi ne dăm sau nu seama de asta – astăzi nu mai trăim la fel cum trăiau copiii lui Israel (aşa cum le plăcea lor), ci în epoca „răscumpărării”, dacă o pot numi aşa
2. Dumnezeu îngăduie să vină peste noi ceva necazuri şi probleme ca noi să ne dăm seama că avem nevoie de EL şi că trebuie să depindem de EL
3. Uneori – sau poate doar atunci când suntem în necaz – strigăm şi noi către Domnul să ne dea izbăvire…
4. Dumnezeu ne trimite câteodată un predicator sau poate ne vorbeşte personal şi revenim la „calea cea sfântă” până la următoarea confruntare cu necazul
5. Cum nu ne mai aducem aminte de ceea ce ne-a spus Domnul, ne întoarcem pe partea cealaltă în pat şi mai sforăim în somnul ignoranţei noastre – şi ne întrebăm de ce nu face Domnul minuni cu noi….

Vreţi un răspuns? Sunteţi curioşi să vedeţi ce am să vă spun? Vă aflaţi deja în această oală a nedumeririi şi nu ştiţi de ce vă tot frigeţi aşa de mult şi aşa de des?

Ei bine, vreau să vă spun că eu, de felul meu, nu sunt foarte pesimist – deci nici nu par a dezamăgi pe oameni…, însă în ceea ce vă voi spune acum, nu veţi găsi nimic care să fie bun, pentru că eu am să vă dezamăgesc dacă ar fi să vă răspund la aceste întrebări….

Vreau să mă adresez foarte personal şi foarte direct fiecăruia care încă mă mai ascultă acum. Cei ce dorm sau au chef de dormit, lăsaţi-i, că aşa o să-l primească ei pe Domnul, vorbind şi dormind, nu veghind!

Eşti aici prezent şi sunt aici prezent să auzi şi să aud că „Isus Hristos e Domnul” şi că EL niciodată nu te uită şi niciodată nu are să te lase! El a spus asta în Cuvântul Său! EVREI 13:5 (Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi). Şi tuturor vreau să le spun că relaţia ta cu Dumnezeu este mai importantă decât relaţia ta cu cei pierduţi din familia ta sau din jurul tău. Dumnezeu ştie şi cunoaşte fiecare detaliu în care eşti tu şi în timp ce mă asculţi, El vrea să îi dai Lui inima ta şi să-ţi aduci aminte de El.

Să nu-ţi aduci aminte de Domnul, aşa cum o făceau copiii lui Israel – nişte profitori şi jumătate! – ci să-ţi aduci aminte de Domnul aşa cum vrea El să-ţi aduci tu aminte. El poate să stârnească dorinţa în tine de a-L căuta pe El, dar El nu te constrânge niciodată şi nu te sforţează. Tocmai de aceea mântuirea este individuală şi nu se moşteneşte! La fel este şi cu relaţia ta cu Dumnezeu – una directă şi care vine direct din inima ta, nu prin cine ştie ce mijlocitori umani am mai găsit noi….

Deschide-ţi Sfânta Scriptură la 2 ipostaze pe care am să le folosesc în predica de astăzi pentru a ilustra un adevăr pe care doresc să îl împărtăşesc cu dumneavoastră şi cu care doresc să mergeţi în mormânt.

1. Iona 1:1-2:10 (PRIMA IPOSTAZĂ – Iona fuge de Dumnezeu)

2. Matei 26:34-75 (A DOUA IPOSTAZĂ – Petru îl trădează pe Isus)

1. PRIMA IPOSTAZĂ

În prima ipostază, Iona, omul lui Dumnezeu, primeşte chemarea de a se duce la Ninive să predice pocăinţa la un popor de gunoi şi pe drum se răzvrăteşte şi, face ce face şi fuge spre Tars. Dumnezeu face ca el să fie înghiţit de un peşte mare, şi să rămână acolo într-o tăcere de moarte….

Din pântecele acelui peşte, Iona îşi aduce aminte de Domnul şi Domnul îl scapă. Nu contează aşa de mult ceea ce a urmat pe cât de mult contează ceea ce s-a întâmplat acolo.

+ Iona şi-a dat seama că ajutorul este la Domnul

+ Iona a sperat că o să vadă din nou Templul Domnului

+ Iona şi-a dat seama că prin mulţumire poate să fie izbăvit, deşi ochii lui nu vedeau aceasta

2. A DOUA IPOSTAZĂ

În a doua ipostază, îl vedem pe Petru, care a trăit la picioarele lui Isus, şi deşi îl cunoştea aşa de bine, îl trădează, îl abandonează. Nu ne interesează pe noi dacă aşa i-a fost lui scris să fie sau nu, ci ceea ce ne interesează pe noi este că el şi-a adus aminte de ceea ce i-a spus Isus despre el, şi apoi el s-a căit şi a plâns cu amar.

+ Petru, deşi era un simplu pescar şi poate chiar un "gură spartă", a găsit loc pentru lacrimi de părere de rău

+ Petru şi-a dat seama că ceea ce a spus Isus despre el, era adevărat

+ Petru s-a căit de atitudinea lui şi Domnul l-a iertat

CONCLUZII

Din cele două ipostaze avem aşa de multe de învăţat. Ne dăm seama că atunci când ne întoarcem la Domnul, lucrurile încep să meargă bine. Important este ca noi să nu facem din aceasta un obicei de sezon, ci la fel cum avem nevoie de aer, la fel să facem din fiecare clipă o clipă de amintire pentru a nu trăi într-un ciclu de monotonie, de obiceiuri care se repetă mereu în viaţa noastră şi de care parcă nu mai scăpăm…

- Aminteşte-ţi de cine este Domnul
- Aminteşte-ţi de ceea ce ţi-a spus Domnul
- Aminteşte-ţi de ceea ce a zis Domnul despre tine
- Aminteşte-ţi să nu uiţi de Domnul

Când faci aceste lucruri, devii separat de lume. Nu mai eşti în carantina „religiei”, încercând să te cureţi de eul din tine: devii crucificat cu Isus şi te identifici cu El….

Galateni 2:20 – „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Romani 8:1 – „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

2 Corinteni 5:17 – „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

1 Petru 1:5 – „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”

1 Corinteni 10:13 – „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Geneza 18:14 – „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”

Filipeni 4:13 – „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

Notă: Tot mesajul, inclusiv poezia inclusă sunt proprietatea personală, a nu se folosi sau copia fără a cere aprobarea în scris de la mine. Mulţumesc de înţelegere.