Creştinii şi armele - o ameninţare (ne)semnificativă UPDATE

Am un prieten pastor, care îl cunosc din 1998, şi care postează pe facebook, cam la 2-3 săptămâni, câte o poză cu el şi cu cineva ţinând câte un pistol, puşcă sau o armă mai mare în mână. Logic că prima întrebare care îmi apărea în cap, când vedeam fotografiile, era ori că acel pastor se distra, ori el chiar foloseşte astfel de arme de foc în diferite scopuri.*

Ceea ce mă gândeam când am văzut acele poze este faptul că cineva foloseşte acele arme, şi acel cineva este un creştin. Ştiam asta pentru că pastorul respectiv punea şi o descriere la pozele sale de pe facebook. Şi pentru ca identitatea lui să fie protejată, nu îi pot oferi numele...

Pentru aceia dintre voi care aţi reuşit să urmăriţi filmul "Machine Gun Preacher" (2011) [Predicatorul cu mitraliera, n. tr.], în care un fost traficant se pocăieşte şi ulterior pleacă în Sudan pentru a deveni un apărător al copiilor şi orfanilor din acea ţară, el însuşi folosind arma în timp ce folosea şi predica Biblia, sunt sigur că veţi citi acest articol cu o anumită reţinere. Cei care nu au văzut filmul, vi-l recomand din toată inima să-l urmăriţi şi apoi să veniţi cu alte comentarii la articolul de faţă. Ceea ce mi-a plăcut la Sam Childers (interpretat de Gerard Butler în acest film) a fost faptul că el a văzut nevoia implicării cu arma acolo unde nişte copii orfani erau maltrataţi, abuzaţi şi trataţi cu bestialitate de nişte bande de huligani cu arme. Ceea ce mulţi creştini nu înţeleg astăzi este motivul pentru care el a trebuit să se implice şi cu arma de foc acolo. Motivul cel mai simplu este că el a mers acolo să fie un apărător al orfanilor, să deschidă o biserică, să fie o mărturie vie pentru oamenii de acolo. Căutaţi-l pe internet, are site, o misiune unicat, părerea mea.

În general am observat că creştinii privesc cu o atitudine de reţinere pe cei care folosesc armele. Fie că e vorba de arme de vânătoare, sau arme pentru auto-apărare, ei le consideră a fi ceva nebiblic. Ieri seara, 3 februarie 2013, un actor creştin a postat pe facebook o poză interesantă cu el şi fiul său, amândoi ţineau în mână câte o puşcă de vânătoare, sprijinindu-se pe o maşină veche, descrierea fotografiei spunea ceva de genul: "Am fost ieri cu fiul meu la pădure unde am tras după nişte coioţi, am citit ceva din Biblie şi am avut un timp fain împreună, tatăl şi fiul". Poza era chiar foarte reuşită, au fost în jur de 5-6000 de persoane care au dat like, apoi au început să curgă comentarii de genul celor de mai jos (vi le redau pe scurt din ceea ce îmi amintesc, se pare că atât fotografia cât şi postările de acolo au fost "date jos" de pe facebook, din nu ştiu ce motive):

- ce plăcut că aţi avut un timp interesant tată şi fiu
- să tragi cu puşca şi te mai numeşti creştin? să fim serioşi
- foarte reuşită poza
- cei care sunt contra uciderii animalelor, nu au atâta zel contra avorturilor
- ce treabă are că aţi fost la vânătoare de distracţie (chiar dacă nu aţi nimerit nici un coiot), măcar aţi avut un timp minunat de familie
- etc. ....

A fost un comentator care a avut un punct de vedere mai aprins cu privire la acţiunea de "timp de familie" a acestui actor creştin. Toată lumea începuse să se ia la harţă cu el, probabil că asta a fost şi motivul pentru care s-a "dat jos" acea poză şi implicit tot ce s-a comentat la ea. Decizie înţeleaptă, ce să zic.

Ceea ce am realizat din aceasta e că la creştini nu le place să aibă timp de distracţie şi în perspectiva lor (nu generalizez, dar sunt mulţi în această categorie) totul este şi trebuie să fie religios: dacă faci ceva, să fie ceva din Biblie, să fie ceva bun, să nu fie ceva rău... şi aşa mai departe.

Foarte ciudat era faptul că acea persoană care critica acţiunea de "a merge la vânat din distracţie" (şi acum vorba vine între noi, la ce bun sunt nişte lupi, coioţi care sunt o ameninţare pentru populaţie, pentru animalele din gospodăria oamenilor, etc.) a mustrat şi criticat aspru pe acest actor creştin pentru acţiunea sa, aducând tot felul de motivări extra, daca nu chiar para biblice. Cineva i-a răspuns din scurt: ce e mai rău, să omori un animal care îţi face rău ţie şi celor din jur, sau să judeci pe fratele tău?

Desigur că nu a răspuns acea persoană, şi dacă ar fi răspuns, eu nu mai am cum să văd acest lucru, să vă redau mai jos răspunsul său... pentru că acea poză şi postare a fost dată jos. Chiar intenţionam să pun aici acea fotografie... era chiar foarte reuşită.

Îmi amintesc că după Revoluţia din 1989, după ce în ţara noastră s-au mai schimbat din lucruri, un unchi de al meu a devenit paznic la o bancă, şi avea în dotare un pistol. Când l-am vizitat, am avut marea curiozitate şi dorinţă să îmi arate acel pistol şi să mă lase să fac poză cu el. M-a refuzat categoric. Nu l-am înţeles nici până acum de ce a făcut asta, dar mi s-a părut ciudat că nu m-a lăsat nici măcar să mă apropii de tocul pistolului lui. Probabil că el încă mai avea în cap ceea ce făcuse sistemul ceauşist oamenilor din perioada de dinaintea revoluţiei. Menţionez că unchiul meu era pocăit evanghelic.

În concluzie, ce altceva aş putea să mai adaug decât faptul că armele de foc încep să devină o "curiozitate" pentru noi. Unii încearcă să afle o aplicaţie pentru ele şi să fie o aplicaţie biblică. Cam zilnic primesc sau citesc ştiri cum nişte creştini, cu sau fără prea multă minte, au ucis sau au rănit pe cineva cu o armă. Dureros este faptul că unii fac haz pe această temă şi nu există o educaţie în ceea ce priveşte armele. Dacă mâine ar începe războiul şi va trebui să iei o armă şi să împuşti inamicul, ce vei face? Probabil că această dezbatere e prea dură pentru unii să răspundă, însă las aşa întrebarea, să vă pun pe gânduri.

NOTA: * Spre informarea cititorilor acestui blog... pastorul de care am scris mai sus nu este din România, aşa că puteţi răsufla uşuraţi....
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
UPDATE. Săptămâna trecută am comandat împreună cu câţiva prieteni nişte pizza, care deşi a fost livrata după 65 de minute (serviciu mortal, nu? - deşi mă aşteptam la ceva mai suprinzător, vă povestesc despre asta altă dată poate) a sosit şi a fost bună. După ce am plătit băiatului de la delivery, am mâncat pizza şi ne-am săturat, am scos şi eu bonul din buzunar să îl citesc. Avea capsat de el un pliant de la o firmă care vinde arme şi muniţii. Cred că sună tentant pentru creştini, nu? Iată şi site-ul la care se făcea referire în pliant.