Lecţii de conducere de la George Washington

În lumea noastră de astăzi avem de a face cu tot felul de modele de conducere. Unii se inspiră de la alţii, alţii copiază pe unii, şi probabil că mai sunt şi unii care sunt ei înşişi - autentici. Probabil că cei mai mulţi dintre noi, care suntem sau nu într-o postură de conducere în vreun domeniu, ne putem încadra în una din cele 3 grupări menţionate mai sus.

În articolul de faţă vă prezint o lecţie despre conducere pe care a predat-o George Washington prin viaţa sa, mai mult decât prin vorbele sale. George Washington (născut pe 22 februarie 1732, decedat pe 14 decembrie 1799), a fost unul din părinţii fondatori ai Statelor Unite şi primul preşedinte ales în 1788.

În calitatea sa de comandat al armatei din acea perioadă, a observat vulnerabilitatea soldaţilor săi şi circumstanţele nefaste în care se aflau aceştia; în Valley Forge aproximativ 2.500 de soldaţi au murit luptând pentru libertate. Caracterul său de conducător autentic a fost îndrăgit de acei soldaţi, conform spuselor istoricului David McCollough, care mărturiseşte că George era un om care îi păsa de oamenii lui şi nu îi putea pune în situaţii care să le cauzeze răul. Doi cai pe care a luptat George au murit împuşcaţi sub el, şi patru gloanţe au trecut prin haina lui. Soldaţii americani ştiau aceasta şi ei au sângerat pentru el. George Washington a fost întruparea unui mare lider şi un mare om de la care putem învăţa cu toţi ceva. Nimeni nu poate fi un alt Washington, tot la fel cum nimeni nu poate fi un alt tu. Întrebarea care se pune aici este ce fel de "persoană" ai de gând să devi tu?

Noi nu putem fi "George Washington", însă putem urma îndemânările de conducere ale lui, fie că sărbătorim vreodată ziua lui, ziua vreunui preşedinte, sau orice altceva. Vă prezint mai jos câteva lecţii pe care le putem învăţa de la George Washington:

1. El credea în oamenii săi. Credinţa este o alegere înainte de a fi o emoţie. Crede în copiii tăi; crede în soţia ta. Crede în familia ta.

2. El era un bărbat de un caracter exemplar. Este un fapt demonstrat că se poate primi mai lesne directive din partea unui general, a unui antrenor, a unui preşedinte de companie, sau un tată care conduce din faţă în termenii unui caracter moral. Cu toţi putem fi un astfel de om.

3. El îi trata pe ceilalţi cu cel mai înalt respect. Washington îi trata pe cei mai de jos din rang cu demnitatea şi respectul pe care şi-l permitea cu orice demnitar din Philadelphia acelor vremuri. Cum tratăm noi pe oamenii de serviciu, pe subordonaţii noştri, pe cei cu care vorbim la telefon, persoana din parcare, membrii familiei noastre, toate acestea au un impact asupra eficacităţii rolului nostru de lider(i).

4. El îi trăgea la răspundere pe oamenii săi. Odată cu respectul vin şi aşteptările. Cred în tine... prin urmare mă aştept să treci de această situaţie. Acelaşi lucru este valabil acasă. Noi demonstrăm copiilor noştri că credem în ei, şi că îi respectăm, însă dacă nu există un răspuns consistent în privinţa ghidării şi a disciplinării acestora, în cele din urmă ne vom pierde latura de lideri.

5. El îşi iubea oamenii săi. Dacă îţi pasă de ceva, afişezi aceasta. Dacă nu îţi pasă, şi aceasta se afişează! Oamenii vor face multe lucruri pentru tine dacă te iubesc. Dacă şi tu îi iubeşti, atunci cerul e limita, vorba aceea. Cât de sigură este familia ta în cunoaşterea dragostei pe care tu o arăţi faţă de ei?

6. El punea bunăstarea oamenilor săi înaintea bunăstării proprii. Nu doar faptul că Washington era gata să accepte orice glonţ - nu există nici o slavă într-o faptă de bravadă deşeartă. Nu, ceea ce a demonstrat Washington este faptul că el era voitor, şi aceasta nu pentru slava sa proprie, ci pentru cauza şi pentru bunăstarea acelora peste care era pus şi care i-au fost încredinţaţi lui.

7. El era investit personal în cauză. Marele general îşi punea banii acolo unde era şi gura lui. El se implica personal în cauză, nu doar cu sângele, transpiraţia şi lacrimile sale, ci şi cu zdrobitorul frig cu care se confrunta. Cei care privesc la modelul nostru de conducere sunt întotdeauna conştienţi de priorităţile care ne călăuzesc.

8. El nu se clătina de la principiile sale călăuzitoare. El era contra tiraniei, aşă că el nu era un tiran. El preţuia libertatea, aşa că o extindea şi celorlalţi. El credea în principiile exprimate în Declaraţia de Independenţă, şi el a trăit de parcă acelea erau pe atât de valoroase precum viaţa sa drept garanţie. Ştie oare familia noastră cât de profund păstrăm credinţa şi valorile noastre?

9. El era un om de credinţă profundă care a demonstrat aceasta prin acţiunile sale. Washington a avansat în credinţa lui în Dumnezeu prin a trăi o viaţă evlavioasă. El nu era acel tip de lider care oferea discursuri fine ca mai apoi să se întoarcă spre confortul propriului său cort. Washington era respectat în calitate de om al credinţei pentru ceea ce a făcul el decât pentru ceea ce a spus.

10. El şi-a luat responsabilităţile în serios. Washington nu a dorit să iasă din tiparul vieţii de care se bucura pe tărâmul său şi apoi să conducă o naţiune nouă. Ceea ce a dorit el era pacea şi liniştea, şi ştia totodată că semnul unui lider era acela de a folosi darurile pe care le ai, şi să le foloseşti pentru îmbunătăţirea lumii. El nu s-a eschivat de la aceasta, chiar dacă a fost ispitit.

Nu ştiu câte din punctele de mai sus sunt şi parte din viaţa ta, fie că eşti sau nu un lider. Nu ştiu dacă te-ai întrebat dacă ţi-ai făcut îndatorirea de lider aşa cum trebuie de fapt, înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce ştim cu certitudine este faptul că unii oamenii din jurul nostru nu vor citi niciodată în viaţa lor o altă Biblie decât viaţa noastră. Ce fel de lider eşti tu?

Notă: Articolul de faţă este o adaptare dintr-un articol publicat în Charisma Magazine pe 18 februarie 2013. Sursa o găsiţi aici.