Lucruri care nu le vei învăţa niciodată într-o biserică tradiţională

Denominaţia, aşa cum o defineşte dicţionarul românesc -1.Numire, denumire.2.Denumire dată organizaţiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante şi reformate -sursa- nu este nimic altceva decât un sistem organizaţional inventat de oameni, care nu poate fi niciodată perfect sau aproape de desăvârşire. Din această cauză, există multe lucruri pe care o denominaţie religioasă nu poate să le acopere pentru că violează parte din statutul sau constituţia religioasă după care funcţionează.

Având în vedere că o biserică tradiţională nu poate fi numită "sectară" (precum definiţia de mai sus), ea are scăpările sale, şi despre acestea vreau să vă vorbesc acum, inspirat fiind de mai multe circumstanţe, evenimente şi atitudini întâlnite în cadrul bisericii.

Deşi avem de a face în biserică cu tot felul de oameni, cu tot felul de personalităţi, cu indivizi cu mai mult sau mai puţin caracter, există destul de multe lucruri pe care unii dintre noi nu le învaţă din cei "şapte ani de acasă" şi se aşteaptă de la alţii să le ştie. Sau, cu precădere că mai sunt şi alţii care consideră că biserica are menirea şi responsabilitatea de a educa şi de a instrui, pe enoriaşi şi cei care participă la serviciile divine, lucrurile care nu le pot învâţa în altă parte. Iată mai jos o listă descriptivă cu lucrurile pe care nu le vom învăţa niciodată într-o biserică tradiţională - şi nu numai.

Respectul faţă de semeni. Acest lucru nu îl învaţă nimeni în biserică. Nu îţi spune nimeni cum să tratezi pe cel care stă lângă tine, să nu-l ofensezi, să nu îl faci să se simtă prost, să nu... şi aşa mai departe. Oarecum există între noi persoane care pretind respect, dar ei nu îl oferă niciodată. Şi pentru că biserica nu i-a învăţat cum să se "comporte", ei sunt bădăranii bisericii - atât în clădirea bisericii cât şi în afara ei. Probabil că astfel de persoane au tendinţa să fie duplicitari; să fie respectuoşi cu unii (pentru anumite motive) şi pe alţii să îi desconsidere (pentru alte motive). Nu e de mirare că ipocrizia domneşte între mulţi aşa zişi creştini care nu dau doi bani pe respectul celui de lângâ tine.

Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari; căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. (Proverbe 25:6-7)

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. (Romani 12:9-10,sublinierile îmi aparţin)

Ei vor ca alţii să îi trateze pe ei bine, dar ei nu ar trata pe alţii la fel. Oare de ce avem bisericile pline cu cadavre, în loc ca toţi să fie plini de bucuria Domnului şi să radieze prezenţa şi bucuria cerului pe feţele, inimile şi spiritele tuturor? Suntem vii, dar de fapt suntem morţi că nu ştim ce înseamnă să dăm valoare celor din jurul nostru!

Rugăciunea personală. Nu se aud în biserică, printre pocăiţi sau printre nepocăiţi rugăciuni personale. Toate sunt generale, şi toate sunt pentru toţi. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce vreu să spun. Deşi rugăciunea "Tatăl Nostru" este una din cele mai comune şi mai des auzite rugăciuni, mulţi dintre noi nu am învăţat să rostim o rugăciune personală. Multe rugăciuni sunt la persoana întâi plural (de parcă noi am reprezenta pe toţi) în loc să fie la persoana întâi personal (nu în sensul egoist, ci în sensul personal).

Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:5-6, sublilierile îmi aparţin)

Rugăciunea personală la care fac referire mai sus nu e o aluzie la o anumită formulă, ci la un anumit fel de adresare. Eu personal mă rog lui Dumnezeu, am o conversaţie cu El; nu eu mă rog în dreptul la toţi ceilalţi, ci mă rog pentru toţi - dacă vorbim de o rugăciune de mijlocire. Rugăciunea personală implică atât o relaţie cu Dumnezeu, cât şi un limbaj şi o comunicare; comunicarea nu înseamnă că doar eu vorbesc; şi Dumnezeu îmi vorbeşte - acest aspect nu este învăţat cu precădere în bisericile tradiţionale. Oare de ce?

Închinarea liberă. Orice biserică tradiţională accentuează muzica, fie că e vorba de imnuri, de cantaţii de cantori, cântări tradiţionale, etc. Realitatea sumbră este faptul că nu este nicăieri învăţată închinarea adevărată. Nici o biserică tradiţională nu va susţine muzica ritmată sau muzica contemporană, ce să mai spunem de muzica gospel, country, şi alte tipuri care le mai auzim în biserică. Când auzi ceva nou, prima reacţie este aceea de a fi uimit, apoi începi să tragi concluzii; cei din bisericile tradiţionale nu vor trage niciodată concluzii constructive cu privire la muzică şi la stilul de închinare.

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. (Ioan 4:23)

Închinarea pe care o oferim lui Dumnezeu nu este o închinare după un standard, ci o închinare pe placul lui Dumnezeu. Când vom ajunge să ştim ce îi place cu adevărat lui Dumnezeu vom începe să fim liberi în închinare. Închinarea care are restricţii şi limitări este o închinare care nu este pe placul lui Dumnezeu. Scriam zilele trecute de faptul că în cer nu vor mai fi predicatori, ci doar închinători. Am face bine să învăţăm, cât mai suntem încă pe pământ, cum să ne închinăm lui Dumnezeu şi să ne şi închinăm!

Păcatul este păcat, nu o problemă. Există multe biserici, organizaţii, fundaţii, etc., care cred că dacă se adresează cu pocăinţă (sau corectare, sau mustrare, cum vreţi voi) unei persoane ce este în păcat, o va ofensa; pentru aceştia a trata pe cineva "diplomatic" din punct de vedere religios este mai important decât a salva viaţa unui om care merge cu paşi rapizi spre iad şi pierzare. Adevărul este că de păcat te pocăieşti; problemele au soluţii, chiar dacă se găsesc mai greu.

Am ajuns să credem că, deşi nu ştim să acordăm respect pentru o persoană, nu o luăm repede cu păcatul din viaţă, îl ocolim în loc să îl ducem la cruce, şi ulterior producem nimic altceva decât nişte creştini neautentici. Bisericile tradiţionale nu îţi vor predica niciodată în faţă că trebuie să te pocăieşti de păcate, te vor lăsa singur să descoperi asta - daca vei descoperi vreodată. Nu e de mirare că în biserică, cu aceste "lăsări pe cont propriu" sunt mulţi care nu ştiu dacă sunt mântuiţi, dacă Isus chiar a înviat şi dacă există viaţă după moarte. Bisericile tradiţionale numesc chiar şi slujbele lor "evanghelizare", dar nu au chemat niciodată pe cineva la pocăinţă, fie că este întalnirea în biserică sau altă clădire. Am inversat definiţiile şi am acceptat o formă, lăsând la o parte esenţa. Oare când o să ne trezim?

Administrarea finanţelor. Biserica nu te va învăţa niciodată cum să îţi administrezi banii, dar mereu îţi va cere socoteală de ce nu ai contribuit la "cutia milei" sau la partea care au stabilit-o în acord cu bordul general al denominaţiei. Nimănui nu îi pasă ce faci cu banii tăi, dar e foarte interesant că toţi vor banii tăi. Unde te duci toate costă bani. Deplasarea costă bani; mâncarea costă bani; conversaţiile telefonice costă bani; consultaţiile costă bani; curând vom auzi şi în biserici de o taxă de membru - cine o dă rămâne pe liste, cine nu, afară!

Lista de mai sus este foarte succintă, admit. Deşi subiectele menţionate mai sus pot sau nu pot fi neapărat lucruri care nu o să le înveţi vreodată în cadrul unei biserici tradiţionale, este optim să credem că acestea nu doar că trebuiesc învăţate, predate, discutate într-o denominaţiune religioasă sau comunitate, dar este nevoie ca toţi să fim înţelegători că suntem chemaţi la a fi buni administratori a ceea ce ne-a încredinţat Dumnezeu. Şi partea cea mai simplă este să înţelegem acest adevăr; partea cea mai complicată e să şi punem în practică.

Credeţi că ar mai fi şi alte lucruri care trebuiau menţionate mai sus? Aştept comentariile şi feedback-ul vostru mai jos. Mulţumesc!

Notă: fotografia din acest articol este preluată de pe google images. Dacă citați acest material în altă parte, rog să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!