Pastori cu regrete - mai rar aşa ceva

Zilele trecute am ajuns să citesc un articol interesant scris de Dr. Thom S. Rainer, pe care îl urmăresc pe Twitter. Iată ce a scris el cu privire la un interviu efectuat asupra mai multor pastori:

Am intervievat mai mult de douăzeci de pastori care sunt în slujire pentru mai mult de 25 de ani. Toţi aceştia au peste 55 de ani. Câţiva dintre ei sunt pensionaţi, însă o mare parte dintre ei sunt încă activi full-time în lucrarea de pastoraţie.

Interviul a fost unul simplu. Am pus o întrebare cu un final deschis: "Ce regrete ai cu privire la anii în care ai slujit ca pastor?" Fiecare dintre cei intervievaţi a putut oferi oricâte răspunsuri şi-a dorit, fie să dea un răspuns succint, sau să elaboreze asupra acestuia.

Trei dintre pastori au avut doar două răspunsuri, un pastor a avut nouă (interesant, nu?). Majoritatea pastorilor au notat trei sau patru regrete. În calitate de cercetător (îl citez pe Dr. Thom S. Rainer acum, aşa cum am menţionat la începutul acestui articol, detalii complete despre el la finalul acestui articol) eu văd de obicei anumite tipare ce se dezvoltă în cadrul acestui tip de cercetare subiectivă. Atunci când am tras linia, am putut să văd şapte tipare definite şi apoi să pot urmări frecvenţa acestora.

Mai jos este un top a şapte regrete care sunt notate în ordinea frecvenţei lor. În total am primit 17 răspunsuri, însă doar acestea şapte au cam avut un oarecare grad de repetare. După fiecare regret este oferit un citat direct, reprezentativ, al celor intervievaţi.

1. Lipsa pregătirii practice pentru lucrarea/slujirea în biserica locală. "Nu am fost pregătit pentru 80 de procente din lucrarea de zi cu zi, după ce am absolvit seminarul. Mi-aş fi dorit să-mi fac timp să găsesc resurse sau locuri unde să pot primi o pregătire practică. A trebuit să învăţ în şcoala loviturilor dure, şi uneori a fost chiar foarte dureros".

2. Prea preocupat cu privire la critici. "Am avut această perspectivă naivă că un grup de creştini din cadrul bisericii vor arăta întotdeauna dragoste unii faţă de alţii. Vai, dar ce m-am înşelat! Sunt unii membrii de biserică atât de haini! Regretul meu este că am petrecut prea mult timp şi energie emoţională confruntându-mă cu criticii. Mă gândesc la sutele de ore pierdute concentrându-mă asupra criticilor, şi mă întristează până şi-n ziua de astăzi".

3. Eşecul de a exercita credinţa. "La un anumit punct din slujirea mea, am început să joc defensiv şi să las această stare să fie felul meu de a conduce biserica. Mă temeam să fac paşi în credinţă, şi conducerea precum şi bisericile [unde slujeam] au suferit din această cauză. Nu doar că eram prea precaut în bisericile unde am slujit, eram prea precaut chiar şi în propria mea slujire/lucrare. Am simţit o dată că Dumnezeu mă chema să plantez o biserică, dar mi-a fost prea teamă să fac acel pas".

4. Timp insuficient pentru familie. "Nu pot să spun că oamenii nu m-au avertizat. Un pastor mai în vârstă mi-a spus că eu am o amantă. Atunci când mi-a văzut mânia crescândă, el mi-a spus că amanta mea era starea de a fi mereu ocupat în biserica mea, şi că familia mea suferea din cauza neglijării mele. Mă doare să spun aceasta, însă unul din fiii mei adulţi este încă în rebeliune, şi ştiu că este un rezultat direct al neglijării lui, încă de când era tânăr".

5. Eşecul de a înţelege chestiunile de bază legate de afacere şi finanţe. "Prima dată când am văzut bugetul bisericii am crezut că mă uit la ceva scris în limbi străine. Limba greacă este mult mai uşoară decât finanţele. Cu siguranţă că la seminar nu te învaţă nimeni chestiuni de bază legate de afacerea şi finanţele bisericii, şi nici eu nu mi-am luat iniţiativa de a mă auto-educa. Chiar m-am simţit stupid în multe din discuţiile legate de buget sau alte chestiuni legate de afacerile bisericii". (Notă: Prin "afacerile bisericii" a se înţelege partea de administraţie financiară, menţionez aceasta pentru a nu crea alte înţelegeri în acest context - nota îmi aparţine.)

6. Eşecul de a împărtăşii slujirea/lucrarea. "Daţi-mi voie să fiu direct. Aveam două complexe. Primul era complexul Superman. Am simţit că dacă lucrarea/slujirea avea să fie făcută bine, eu trebuia să o fac. Nu puteam cere sau să echipez eu pe cineva să o facă. Al doilea complex al meu era acela de a fi un evitator de conflicte. Mă temeam să fiu atât de criticat dacă nu o vizitam pe mătuşa Susie personal, atunci când aceasta se afla într-o procedură de ambulatoriu, încât m-am dus cu nişte zdrenţe pe mine. La a doua biserică unde am slujit am ajuns la epuizare totală, şi am încheiat-o prin a-mi da demisia".

7. Eşecul de a-mi face prieteni. "Ştiu că e un clişeu acesta, însă a fi pastor uneori te face să te simţi singur. Cred că mulţi păstori ajung să aibă necazuri pentru că devenim atât de singuri. Mi-aş fi dorit să fac o slujbă mai bună şi să caut prieteni adevăraţi. Ştiu că dacă aş fi făcut efortul acesta ar fi fost un număr de pastori din oraş cu care să fiu prieten. Uneori deveneam aşa de ocupat cu diverse lucruri încât nu mai aveam timp să fac lucrurile care chiar contau de fapt".

Ce părere ai cu privire la aceste regrete? Ce ai mai adăuga tu? 

Personal cred că această listă este destulă pentru a fi un semnal de alarmă pentru enoriaşii şi pentru pastorii din bisericile noastre.

Notă: Acest articol este o adaptare dintr-un articol scris de Dr. Thom S. Rainer (foto alăturat) în decembrie 2012. Tradus şi adaptat cu permisiunea autorului. Thom este preşedintele şi CEO al LifeWay Christian Resources. Anterior implicării sale în cadrul LifeWay, el a slujit pentru doisprezece ani la Seminarul Teologic Sudic Baptist în calitate de decan fondator al secţiei Billy Graham School of MIssions and Evangelism.  

El este autorul a douăzeci şi două de cărţi, care includ Breakout Churches, Simple Life, Simple Church, Raising Dad, The Millennials, şi Essential Church. Ultima sa carte, I Am a Church Member, este programată să fie lansată în 2013.