3, 2, 1.... STOP!

Am pus jetonul în aparat şi a început să se aprindă treptat ecranul din faţa mea. Ştiam că trebuia să am reflexurile activate, pentru că mă aştepta o aventură complet diferită faţă de tot ceea ce mai văzusem până atunci la alte jocuri. Când mi s-a transmis de către un apropiat ce butoane sunt de apăsat şi cam ce trebuie să faci în mare în acel joc virtual, deja parcă vedeam cum trec de la o etapă la alta; eram nerăbdător să fac prima probă şi să simt adrenalina cum se aprinde din nou prin creier.

Am început prima rundă. În faţa mea apăreau tot felul de personaje care inspirau neîncredere, asta pentru că trebuia să decodific în creierul meu ceea ce vroiau de fapt, şi ceea ce îmi transmiteau era oarecum legat şi de evoluţia în continuare a jocului. Am început să apăs pe comenzi, şi să mişc din mâini, şi pe unul dintre personaje l-am şi "lichidat" fără să vreau... Rămăsesem în garnizoană singur şi era tăcere în jur. Nişte uşi imense începeau să apară înaintea me.

Nu aveam nici o opţiune să merg mai departe, însă unul dintre ponturile cele mai importante din acel joc le avea de transmis acel "mesager ciudat" pe care eu l-am eliminat în timp ce testam comenzile jocului.

În partea de sus a ecranului aveam un timer, care îmi calcula timpul petrecut, iar în colţul opus era un fel de status al meu, în calitate de "player". Nu puteam să îmi dau seama ce fel de placă video avea dispozitivul din faţa mea, însă vedeam parcă totul cu o aşa claritate de parcă eram fizic prezent în joc, şi jocul era prezent cu mine. Când mă uitam într-o anumită direcţie pe ecran, se mişca - odată cu privirea mea - şi imaginea de pe ecran, deşi nu purtam ochelari sau alte dispozitive ataşate de capul meu. Dacă închideam ochii, jocul intra în "standby", şi o muzică parcă de centrală telefonică începea să sune în fundal, de parcă aveam să fiu transferat către un apel telefonic atunci când mă întorceam la joc.

În dreapta mea am primit un energizant, împreună cu un alt jeton cadou, care îl puteam folosi atunci când rămâneam fără resurse la statusul de player. Era ultimul jeton care îl puteam folosi şi puteam să stau acolo la acel aparat până când eram ori eliminat, ori se termina jocul. Toţi cei care mai fuseseră la acest tip joc, de care am citit pe forumurile de gaming online, ştiau că trebuie să stai nu doar bine cu vederea, cu reflexurile, dar şi cu mintea, pentru că multe din imaginile de pe ecran aveau pentru unele persoane efecte neplăcute. Probabil că energizantul avea rolul să mă menţină treaz şi conectat la o realitate care se mişca în faţa ochilor mei. Şi se mişca încă atât de real!

Aveam de gând să înving în acest joc, deşi nu eram experimentat. Nu puteam să cer sfaturi de la nimeni din jur pentru că jocul înregistra şi codifica în limbajul său ceea ce transmiteam eu şi prelua comenzile mele vocale printr-un microfon pe care nu am reuşit să îl identific pe moment, dar mi s-a arătat de către un cunoscut, atunci când am închis ochii şi m-am întors spre altă direcţie, ca jocul să intre în standby.

Am luat câteva guri de energizant, mi-am tras cureaua bine la pantaloni, mi-am aranjat gulerul cămăşii albastre care o purtam atunci, mi-am pus sub limbă două pastile de tic-tac, parcă să numere secundele pentru mine, deşi ştiam că ele erau acolo doar ca să mă menţină cu respiraţia fresh, apoi am deschis ochii brusc şi am intrat direct pe câmpul de luptă. Pe ecran mi se desfăşurau activităţile şi informaţiile ce le primea dispozitivul în timp ce păşeam, iar eu personal puteam controla viteza cu care puteam merge înainte, sau să mă opresc, sub mine era o bandă rulantă care se mişca fără să facă zgomot foarte mare, şi care înregistra fiecare mişcare pe care o făceam.

Din stânga mea, pe ecranul principal, am observat cum apare călare pe o bestie înaripată o fiinţă care semăna cu un om, însă avea chipul desfigurat, câteva dungi pe o mască de pe cap îi ascundeau trăsăturile feţei sale, şi vocea lui a început să sune ca un urlet din depărtare. În mână avea ceva care semăna cu o suliţă argintie roşiatică, ce scăpăra, din când în când, câte un fulger ca de foc, şi distrugea tot în cale.

Am activat scutul şi am verificat sabia care o aveam în dotare şi am rostit "activate defensive shields!", o comandă bruscă şi neştiută de mine către armura ce o aveam în acest joc. Am spus acest vorbe din jocurile care le-am mai jucat, din care mi-am amintit că se puteau activa scuturi şi arme din anumite comenzi de la butoane; acum însă le-am rostit... şi s-au activat! Am observat cum în faţa mea, pe acel ecran, apăru ceva ca un geam fin protector, şi atunci când am ridicat sabia în sus, şi am trecut-o prin dreptul ecranului, pe care eu vedeam toată acţiunea, mi-am putut zări faţa strălucind de emoţie, cămaşa albastră şi câţiva stropi de sudoare pe frunte. Lama sabiei avea o formă foarte ciudată, foarte greu de descris, era lată, avea însemne pe ea şi oglindea şi strălucea atunci când o lumină bătea spre ea. Am transmis săbiei să timită o rază de forţă energică telekinetică spre fiara înaripată, şi una din aripile bestiei a barat raza albăstruie ce ieşea din sabia mea. Călăreţul fusese provocat. Eu stăteam parcă gata să mă ascund, neştiind ceea ce va urma. Am rotit sabia în formă de "x", şi o serie de stele ca de armură, ascuţite în toate colţurile, au început să se îndrepte spre călăreţul mascat şi să îi străpungă figura, mantia întunecată de pe spate şi apoi am văzut cum i s-a desfăcut masca de pe faţă. Urla de furie şi de gemete şi se îndrepta spre mine, în timp ce un lichid maroniu gros se prelingea de pe corpul transfigurat, de acum, al călăreţului.

A îndreptat vârful suliţei sale spre mine şi în clipa următoare am simţit cum sunt puţin curentat în tot corpul meu. "Activate double shield!!!" am rostit atunci, şi am ridicat mâna stângă, din care am văzut că apărea un scut metalic cu un blazon aurit pe care scria ceva ce nu am putut desluşi în acel moment de sudoare aprinsă şi luptă încinsă cu fiara. Am început să parez cu sabia toate loviturile care mi le trimitea cu suliţa şi la un moment dat am dus mâna să îmi şterg fruntea şi... am fost lovit brusc de inamic. Am apăsat imediat butonul de panică şi am simulat cum fugeam înapoi la bază pentru a căuta ceva în dotare să pot reveni şi să îl iau pe sus pe inamic.

Am ajuns înapoi la locul de unde pornisem şi nişte uşi s-au închis apoi în urma mea, parcă blocând accesul spre lumea exterioară unde trebuie să înving acea făptură, şi cine ştie ce alte fiinţe ar mai fi apărut în calea mea. Am intrat într-un buncăr slab luminat şi am început să caut tutorialul care îl pierdusem de la joc, pentru că nu am dat atenţie la personajul care îmi descria acţiunea din acest joc magnific. Am răsfoit printre multele foldere şi tab-uri unde existau componente şi accesori de luptă şi nu am reuşit să dau de ceea ce căutam eu. Dintr-o dată aud în faţa mea cum jocul începe să numere de parcă îmi expirase timpul şi mi s-a închis brusc ecranul pentru găsirea tutorialelor şi "3, 2, 1... STOP", şi se stinge ecranul din faţa mea.

Până să-mi dau seama ce era de fapt, în mai puţin de 1 minut a şi apărut administratorul localului unde se afla acel dispozitiv de gaming, şi m-a rugat să păşesc pe zona de vizitator pentru că a intervenit o defecţiune la conexiunea de reţea de la joc spre serverul principal, care controla şi decodifica mişcările şi comenzile din joc, şi o scurtă întrerupere de curent din zonă afectase toate aparatele implicate. Am fost însă asigurat că totul a fost înregistrat şi puteam oricând să reiau jocul din back-up-ul principal al acelui joc.

M-am pus jos, am mai tras un gât de energizant şi mi-am dat seama ulterior cât eram de ud pe frunte. Nu îmi dădusem seama, dar în clipa când m-am retras să mă refac pentru a reveni la luptă, un fior m-a luat şi eram leac de sudoare pe frunte. Era ca şi când transpiram după o mare febră, în urma unei mari răceli. Administratorul m-a întrebat apoi dacă sunt OK şi dacă doresc să continui sau dacă doresc să merg la alte aparate, ori să mă escorteze la altă secţiune din acea clădire. I-am mulţumit de amabilitate, m-am simţit parcă înfrânt, şi am ales, după clipe de cugetare interioară, să vizitez celelalte secţiuni de gaming şi de relaxare din clădire.

Din nefericire, toate aceste lucruri nu s-au întâmplat încă nicăieri, însă îmi imaginez că un astfel de aparat de gaming există undeva în lumea aceasta şi trebuie să merg cândva, cumva să îl ating, să îl testez, şi... să promit ferm că voi acorda atenţia mea deplină tutorialului, instructajului şi avertismentelor care le voi primi.

Pentru jocuri şi dispozitive profesionale pentru jucători înverşunaţi, vă recomand să vizitaţi magazinul online, precum şi pagina de facebook a companiei MediaDOT, www.facebook.com/MediaDOT, unde există multe informaţii şi recomandări pentru cei pasionaţi de gaming.

Notă: Această postare a fost scrisă pentru SuperBlog 2013. Poza din această postare este preluată de pe site-ul freshminds.net





Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.