Puritatea - cel mai vulnerabil lucru de care ne temem

Oriunde ne-am întoarce, spre orice am privi, există un element cheie care defineşte fiecare lucru din viaţa noastră: puritatea.

Deşi sunt foarte  multe aspecte de menţionat în ceea ce priveşte puritatea, de dragul ei mă simt silit să "o dau în vileag", asta pentru că mulţi au uitat ce înseamnă adevărata puritate.

Oricare dicţionar luaţi în calcul, definiţia cea mai comună pentru cuvântul puritate are în enunţul său unul sau mai multe din următoarele cuvinte cheie: limpezime, claritate, curăţenie, integritate, castitate, neprihănire. De la naştere şi până la moarte ne lovim de acest concept şi cred că este unul din lucrurile care ne fac pe noi să fim cei mai vulnerabili.

La naşterea unui copil este nevoie de puritate - deşi sunt unii care militază pentru avort.

La educarea copilului este nevoie de puritate - deşi mass-media bagă în mintea copiilor opusul.

La formarea unei familii este nevoie de puritate - deşi societatea a denaturat acest aspect şi consideră concubinajul "un alt fel de stil de viaţă", când de fapt un bărbat şi o femeie trebuie să trăiască în puritate, curăţie, neprihănire unul faţă de celălalt înainte de căsătorie.

La locul de muncă este nevoie de puritate - deşi pretutindeni unde te întorci fără corupţie, mită, pile şi relaţii, etc., nu se rezolvă nimic.

Chiar şi atunci când mâncăm este nevoie de puritate - ne spălăm pe mâini să nu avem microbi, binecuvântăm masa pe care ne-a oferit-o Dumnezeu în purtarea Sa de grijă miraculoasă - de fapt fiecare zi este un dar din partea Lui şi un semn El ne iubeşte şi vrea să fim ca El.

Da, Dumnezeu este plin de puritate - dacă tot am ajuns la El acum - şi El ne spune să trăim în puritate, şi în tot Cuvântul Său, Sfânta Scriptură, ne-a oferit tot felul de sfaturi despre cum să ne trăim viaţa pentru a avea parte de fericire, bucurie, trai lung. Iată ce spune doar un verset din cartea Leviticul, una din cărţile lui Moise, care vorbeşte în special de legile ceremoniale din cadrul poporului lui Dumnezeu:

"Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ." (Levitit 11:44)

Tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu nouă, încă de la începutul creaţiei Sale, a fost curat şi plin e puritate. După neascultarea lui Adam, în grădina Edenului, odată cu intrarea păcatului în lume, omul a început să "întineze" lucrurile. Vă aduceţi aminte că oamenii au ajuns atât de răi încât Dumnezeu a trimis un potop mare ca să distrugă pe toţi cei care făceau rele pe pământ? Şi... ca să scape de relele lor... a folosit apa! Adică a folosit un element care reprezintă puritatea! Ce coincidenţă! :)

În totată Scriptura, acolo unde apare cuvântul apă, fie că este vorba de apă fizică, sau este folosit în cadrul unei metafore, apa reprezintă curăţie, puritate, viaţă. Dumnezeu ne-a dat apa ca să trăim. Omul poate trăi fără mâncare, dar fără apă nu. Chiar şi corpul uman conţine între 55 şi 70% apă!

Dacă ar fi să mergem mai departe să analizăm apa, cred că am scrie sute de pagini. Nu mi-a plăcut mult chimia la şcoală dar formula apei nu o pot uita niciodată, cred că o ştiu şi copiii mici: H2O. Unii prieteni au reuşit să facă derivate ale "formulei apei" şi să spună următoarele:

- formula apei simple - H20
- formula apei minerale - H2CO3
- formula apei chioare - H200
- formula apei sfinţite - H2OMG

Sunt sigur că o să veniţi şi voi acum cu alte "formule". Ideea era că oricât de mult am încerca să întoarcem pe dos atomii de hidrogen şi oxigen, calitatea şi proprietăţile apei o poţi schimba doar prin alte elemente, ea în sine este clară, curată, pură. În acelaşi fel putem să curăţim şi noi lucrurile din jurul nostru: băgăm apă curată, se produce curăţare; băgăm apă murdară... se produce... înfundare.

Am avut ocazia să particip o dată la o sesiune de testare a apei cu un aparat special. Apele care au fost testate au fost luate din 2 surse diferite. S-a introdus aparatul respectiv în pahar şi apa dintr-un pahar... s-a făcut neagră, pe când cealaltă... nu. Interesant era că ambele pahare (am uitat să menţionez, erau pahare de sticlă, să se poată vedea prin ele) aveau apă şi nu a fost nimic altceva adăugat în pahar, şi cu ochiul liber... ambele păreau să fie cu apă normală, cristalină. Am aflat ulterior că apa care se "înnegrise" era cu impurităţi care nu se pot vedea cu ochiul liber, dar se pot simţi, iar în paharul celălalt era apă "purificată". Atunci am spus un WOW mare! Poţi să purifici apa pură? Părea că sună a pleonasm acest lucru... însă era adevărat. Există procese prin care apa este trecută  prin anumite filtre, operaţii, şi se produce o apă cu adevărat pură, şi asta o poţi şi gusta, şi simţii. Ceea ce este interesant este că prima apă (care nu a trecut prin procesele de filtrare) şi apa a doua (cea care este purificată) au două lucruri în comun: e incoloră (da, puteţi să zâmbiţi)... şi e udă (aici puteţi să râdeţi).

Există izvoare de apă în lume care produc (fără să fie filtrate de anumite aparate sau procese) apă pură. Unul din aceste izvoare este şi la noi în ţară, izvorul Băjenaru din Păltiniş. Formula acestei ape este AC, nu H20. AC, adică AQUA Carpatica. Ca să vă surprind... vă lansez în acest articol provocarea de a scrie mai jos într-un comentariu ce credeţi voi că înseamnă puritate, şi cu aceiaşi provocare vă lansez şi informarea concursului #puritate, organizat de AquaCarpatica, un concurs Instagram de fotografii cu premii care te lasă "cu gura apă". Mai multe detalii puteţi găsi pe pagina lor de facebook: www.facebook.com/aqua.carpatica, şi pot fi urmăriţi şi pe Twitter la @aquacarpatica.

Notă: Această postare a fost scrisă pentru SuperBlog 2013. Fotografia din această postare a fost preluată de pe site-ul knockingonthebrotheldoor.wordpress.com