Şi acum vă pronunţ soţ şi soţii...

În ultimul timp se pare că mariajul nu mai e legat de două persoane care se iubesc reciproc - e cu privire la trei sau cinci sau şaşe. Aceasta a fost opinia judecătorului Clark Waddoups în cea mai explozivă decizie de care media nu vorbeşte deloc.

Cu câteva săptămâni în urmă (adică cu câteva zile înainte de 18 decembrie 2013, la momentul scrierii acestui articol), decizia judecătorului din districtul american ar fi trebuit să fie subiectul principal al ştirilor de seară de pe posturile principale din toată America. În schimb, proiectilul său pro-poligamie de 91 de pagini nu este nimic altceva decât o plesneală a paginii finale dintr-o carte. Acest lucru nu este un accident. Când Waddoups a doborât interdicţia penală din Utah cu privire la "căsătoriile la plural" din 13 decembrie 2013, reţelele de media au început să meargă tiptil în jurul povestirii precum o grenadă culturală ce este (de fapt).

Ca noi ceilalţi, ei ştiu secretul murdar al stângii noastre - că oamenii care susţin căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex spun de fapt un "DA" la mult mai multe lucruri decât la cele pentru care s-au târguit. În timp ce liberalii insistă că mariajul dintre persoanele de acelaşi sex este scopul final, solicitările lor pun doar baza pentru alte relaţii care să-şi ceară îndreptăţirile. De îndată ce tribunalele şi factorii de decizie politică se depărtează de la definiţia naturală a căsniciei, stânga are o fundaţie legală pentru orice argument dintre adulţii care-şi oferă consimţământul reciproc.

Judecătorul Waddoups a admis acest lucru în mare măsură. În ciuda faptului că Curtea Supremă a scos în afara legii poligamia cu mulţi ani în urmă, Waddoups insistă asupra faptului că el nu se poate baza pe acea decizie în societatea modernă. În cuvintele sale, America a "dezvoltat jurisprudenţa constituţională care protejează acum pe indivizi de consecinţele penale intenţionate prin legislaturi care să se aplice anumitor alegeri personale".

Din nefericire, decizia Curţii Supreme cu privire la Actul de Apărare al Căsătoriei (AAC prescurtat aici, în limba engleză apare sub numele de Defence of Marriage Act - DOMA, detalii aici) din vara anului 2013 doar a accelerat procesul. Poligamiştii au scos dopul şampaniei proprii după decizia din iunie, în timp ce-şi aşteaptă rândul pentru acceptarea naţională.

"Suntem foarte fericiţi cu [decizia AAC]", a spus Joe Darger, un poligamist din Utah, "Cred că [tribunalul] a făcut un pas în a corecta câteva inegalităţi, şi aceasta este cu siguranţă ceva care se va prelinge şi va avea un impact asupra noastră. ... Cred că guvernul trebuie să recunoască acum că avem un drept de a trăi liber precum oricine altcineva."

Susţinătorii poligamiei călăresc valul de succes al mişcării homosexuale până la legitimitate.

Exact de acest lucru se teme media principală. Ei văd potenţialul acestei dezbateri care să balanseze centrul şi să deraieze trenul căsătoriei persoanelor de acelaşi sex. Recunoscând că destinele lor sunt foarte mult interconectate, poligamiştii folosesc aceiaşi carte de joc precum contra partida lor din cadrul susţinătorilor căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex. Pasul unu: Răsturnarea legii. Pasul doi: Solicitarea recunoaşterii. Pasul trei: Forţarea acceptării.

Acum zece ani în urmă, judecătorul Antonin Scalia a prezis exact acest lucru în cazul Lawrence v. Texas, deciza Curţii Supreme a dat peste cap statutele sodomiei. Cu o intuiţie profetică, el a indicat spre ameninţarea de a se emite legi "bazate pe alegeri morale" împotriva "bigamiei, căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex, incestul adult, prostituţia... adulterul, concubinajul, bestialitatea şi obscenitatea". Oricine este onest din punct de vedere intelectual ştie că acolo e direcţia spre care liberalii împing America. De sigur, media a râs ani la rând în nasul grupurilor precum Family Research Council (Conciliul de Cercetare al Familiei) care a avertizat că scopul celor de stânga nu este căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex, ci orice fel de căsătorie.

Doar în acest an (adică anul 2013), extremiştii precum Jillian Keenan a făcut o favoare conservatorilor prin a recunoaşte deschis faptul că mariajul homosexual este doar actul de încălzire către o agendă şi mai şocantă.

"Să nu uităm că lupta nu se încheie cu căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex", a scris ea într-o postare pentru Slate.com. "Trebuie să legalizăm şi poligamia. Poligamia legalizată în Statele Unite este opţiunea constituţională, feministă şi sex-pozitivă. Mult mai important, aceasta ar ajuta la protejarea, acreditarea şi întărirea femeilor, a copiilor şi a familiilor."

Acest lucru nu este o greşeală de ortografie. Keenan argumentează de fapt pentru poligamie - o practică ce degradează şi devalorizează rolul femeilor - ca alternativă feministă. Şi cei de stânga vor să acuze pe conservativi de un război contra femeilor? Legalizarea poligamiei ar submina cauza bannerului celor de stânga -- egalitatea -- şi să întoarcă ceasul drepturilor femeilor care a devenit standardul civilizaţiei vestice.

Spectacolele de genul Sister Wives (soţii surori) ar putea face pe oameni să fie înţelegători. Ar putea ajuta chiar la distrugerea inhibiţiilor (aşa cum s-a evidenţiat în sondajul Gallup). Însă de îndată ce americanii încep să realizeze implicaţiile practice ale acestor mişcări paralele - pentru drepturile programei analitice şcolare, a dolarilor din taxe şi a libertăţii de exprimare - dezbaterea publică doar se va intensifica.

În ciuda liniştii mediei şi a campaniilor de intimidare în creştere din partea activiştilor homosexuali, poporul american probabil că şi-a găsit, într-un final, inspiraţia de a riposta contra forţelor ce încearcă să redefinească căsătoria. Nu e niciodată prea târziu să schimbăm cursul - şi această decizie poate că a oferit într-un final naţiunii un motiv de a încerca.

Notă: Articolul prezent este o traducere a unui material scris de Tony Perkins (foto sus stânga) în Charisma News în decembrie 2013. Tony Perkins este preşedintele organizaţiei Family Research Council. Pentru mai multe detalii accesaţi site-ul lor www.frc.org