Când "nu am timp", şi nu pot să cumpăr de la alţii...

Tic-tac, tic-tac. Auzim cum ticăie ceasurile în jurul nostru - dacă nu am trecut deja cu toţi la ceasurile moderne, electronice, silenţioase, care la o singură atingere de deget... îţi pot afisa ora de pe tot globul, din orice oraş, de pe orice continent, din orice insuliţă de pe planeta Pământ. Pe măsură ce fiecare secundă, minut, oră trece pe lângă noi, ne dăm seama că este de fapt o secundă, minut, oră pe care nu o mai putem răscumpăra, redobândi niciodată. În nici un fel posibil. Timpul dus... e timpul dus. Dacă nu ai profitat de el cât l-ai avut... l-ai pierdut!

Astăzi m-am întâlnit cu o cunoştinţă de familie, şi am discutat "în fugă" câteva zeci de secunde, până i-a venit autobuzul, să se urce grăbit în el, şi apoi să ne despărţim. Am discutat despre sănătate, viaţă, rude, şi l-am invitat să ne mai viziteze - "nu am timp" a fost scuza cea mai rapidă pe care a putut-o "produce" înainte de a păşi pe treptele autobuzului care a plecat grăbit din staţie.

După aceea mi-am dat seama că "nu am timp", de fapt, putea să însemne atunci, acolo, astăzi, aşa de mult lucruri pentru el, atât de multe lucruri pentru mine. O scuză banală pe care o folosim fără să ne dăm seama pe moment de ceea ce spunem de fapt.

Ieri, un vecin de al nostru nu a mai avut timp să anunţe că vroia să moară... a trebuit să intre cei de la pompieri pe balconul lui, după ce i-au spart geamul, de sigur, ca să-l găsească întins pe pat, rece, fără nici o suflare de viaţă. Un nepot de al lui, care îl telefona zi de zi să se intereseze de el - sau probabil de ce apartament îi va lăsa moştenire şi "când" - a tot sunat la el... şi el nu mai avea timp să răspundă la apeluri... Nu avea timp, uneori şi gunoiul îl lăsa pe scara blocului, deşi era pensionar şi nu făcea nimic toată ziua. De fapt nu avea nici el timp... altă scuză banală.

M-am gândit puţin ce repede trece timpul la noi uneori, şi ce repede îl pierdem. Ce greu trece timpul uneori şi nu ne pare rău deloc după el, decât atunci când nu în mai avem...

Există un moment, un timp, o secundă, un minut, o oră, pentru toate lucrurile din viaţă. Şi atunci când nu am profitat de acel moment... îl regretăm. Uneori poate regretăm cu scuze. Şi ce-i drept, dacă nu avem timp pentru ceva important, nu putem să-l cumpărăm de la alţii şi nici nu e prea uşor să ne asumăm responsabilitatea de a fi sinceri să spunem lucrurilor pe nume.

"Nu am timp" nu este o scuză bună pentru nimic şi nimeni din lume!

Timpul nu este al nimănui, nu este proprietatea nimănui, nu depindem de timpul nimănui... totul este trecător, şi trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putere să trăim fiecare moment din viaţa noastră cu scop, cu sens, cu responsabilitate. Cred că timpul pe care îl avem acum este doar o măsură a ceea ce se întâmplă în jurul nostru: zilele, anotimpurile, viaţa în sine. Şi apoi când timpul nu mai ticăie... se opresc toate în jur. Dar nu se opresc toate pentru toţi deodată. Şi nici aici nu putem spune că "nu avem timp", că ceilalţi din jur au, şi profită de el, şi noi, ne batem joc de el (!!!)

Dacă în viaţa aceasta nu ai făcut deciziile corect, alegerile înţelepte, timpul pe care îl trăieşti acum este un timp pierdut, şi de la alţii nu îl mai poţi cumpăra niciodată. Poate că trăieşti o altă secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună, an, etc... şi aceasta poate că este o a doua şansă pentru tine să faci alegerile corecte în viaţă. Alege viaţa! Nu mai pierde timpul degeaba! Eu şi cu tine nu avem timp de vânzare!

Sursă imagine: content.time.com