Câinii nu merg în Rai!

Anul trecut, după ce s-a finalizat concursul de bloggerit la care am participat şi eu (şi am fost finalist! - detalii şi articolele cu care am participat le puteţi vedea/citi accesând link-ul de mai sus), am acordat un interviu lui Traian Urieş. Interviul lui începea cu titlul parţial care l-am ales pentru postarea de astăzi.

Nu mai reţin cum a început el interviul, dar fiind un iubitor de câini... cred că lui i-a scăpat să mă întrebe şi despre ce părere am eu legat de câini. Cred că atunci era la modă şi un subiect aprins tematica eutanasierii câinilor, şi eu, cum nu am nici un animal de companie şi nu mă pasionează animalele de companie, i-am răspuns pe scurt, direct şi fără ezitare: Câinii nu merg în rai!

La finalul interviului său au început să apară tot felul de comentarii legate de ceea ce am scris eu cu privire la câini. Am observat din comentariile unei persoane de acolo că susţinea crezul celor de la "Turnul de Veghe", şi din respect faţă de dl. Urieş, m-am retras din comentarii şi eventuale discuţii fără sens, la care am considerat că nu îmi aveam nici locul, şi nici nu doream să dau peste cap crezurile puerile ale unor persoane care credeau că în rai vor fi şi animalele lor de companie. De fapt, cei de la Turnul de Veghe cred că pământul acesta va rămâne al lor, şi tot ce este pe el.... pentru ei acesta este raiul şi este acum şi aici, în lumea fizică (pentru cei care nu cunoaşteţi mai multe despre această grupare religioasă sectariană).

Ei bine, vreau să vă contrazic pe toţi, animalele nu vor fi în rai, şi asta să vă fie clar!

Mark Lowry, un mare comediant şi cântăreţ de muzică Southern Gospel, pe care-l urmăresc pe facebook, a lansat recent un videoclip în care-şi lansa un nou tricou pe care scrie "Dogs go to heaven" ("Câinii merg în rai") şi sub acest text cita doar o referinţă, Psalmul 36:6, pe care o voi reda mai jos, după ce urmăriţi şi un scurt videoclip cu el în care spune - pe tonul său clasic de umorist cu şcoală biblică - că animalele merg în rai:


Iată şi ce scrie în pasajul citat de Mark pe tricourile sale:

"Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!" (Psalmul 36:6, versiunea Cornilescu).

Versiunea NTR a aceluiaşi verset are o redare mai bună în limba română: "Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!"

După ce am citit acest pasaj am început să râd. Nu pentru că aş da de câini sau de pisici sau alte animale în ceruri, ci de felul cum un comediant cu o educaţie biblică a putut să ajungă la această concluzie haioasă în expunerea de pe tricoul său. El de fapt vroia să-i atragă pe cei care aveau câini.. la concertele sale... Şi încă ceva, textele din Psalmi... sunt gen poetic, şi nu se interpretează literal.

Fără să facem prea mult haz acum, şi fără să se simtă cineva "aiurea" pentru că are animale de companie... vreau să continui prin a vă spune că există biserici care te lasă să vi la slujba de biserică împreună cu animalul tău. Pastorul unei astfel de biserici nu se simte "prost" că predică la câini. Nu ştiu ce înţeleg câinii la care le vorbeşte, şi dacă vreunul "este mişcat" cumva, dar ideea să predici la câini mi se pare o prostie mai mare decât pastorul respectiv.

Scriptura spune ca să nu aruncăm mărgăritare în gura porcilor. Dar să citez tot versetul, pentru că spune ceva şi de câini acolo:

"Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă." (Isus în Matei 7:6)

E interesant că spune ca să nu dăm lucrurile sfinte câinilor şi apoi la final spune de porci să nu cumva să se întoarcă să ne rupă. Mă aşteptam ca nişte câini să facă această acţiune, dar se pare că Mântuitorul când a rostit aceste cuvinte avea în minte altceva. Pasajul sau contextul din care face parte acest verset este cu referire la judecată: să nu judecăm pe alţii ca să nu fim judecaţi, ci mai degrabă să ne uităm în oglindă să vedem cum arătăm noi şi să ne pocăim. Deşi Domnul Isus nu face referire aici la animale fizice - şi este simplu să înţelegem aceasta din context, pentru că nu vrem să facem un "pretext" din acest verset - acele denumiri de animale la care face El referire aici, adică "câini" şi "porci" nu sunt alţii decât oameni, pentru că ei au creier, au un liber albitru, cu care alţi oameni argumentează şi ei se împotrivesc adevărului scriptural (pentru mai multe detalii, vă recomand să citiţi un comentariu exegetic pe text, care urmăreşte fiecare verset în parte şi clarifică ce înseamnă fiecare expresie, detalii aici în limba engleză).

Apostolul Pavel, în epistola sa către Filipeni are şi el o replică dură, care face referire tot la câini, şi este folosit în aceiaşi adresare, adică se referă la oameni încăpăţânaţi, lucrători ai fărădelegii, ereticii, care au intrat în turmă şi care produc dezbinare:

"Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia!" (Filipeni 3:2)

Cuvintele lui Pavel de aici: câinii aceia, lucrătorii aceia şi scrijeliţii aceia sunt un fel de sinonime pe care el le foloseşte cu referire la aceiaşi categorie de oameni, care produc şi impun asupra altora erezii sau crezuri care nu sunt biblice, aduc lucruri străine în Creştinism şi fac din creştinism şi ereziile lor un amalgam pe care cu uşurinţă ei îl numesc într-un singur cuvânt "adevărata religie". Câinii de care face aici referire Pavel sunt acei oameni care sucesc adevărul Biblic şi de ei trebuie să ne păzim, să îi evităm, să-i gonim din mijlocul nostru.

Există totuşi o părere că mai sunt la masă şi câini ce mănâncă din ceea ce cade de la masă (vezi Matei 15:27 şi alte părţi din evanghelii), că câinii ling rănile/bubele celor nenorociţi (vezi Luca 16:21), doar că sunt şi câini care se întorc la ceea ce varsă, cum şi scroafa spălată se întoarce iar la mocirlă să se tăvălească! (vezi 2 Petru 2:22). Deşi această referinţă din Noul Testament face referire la un proverb, este un adevăr, şi face o comparaţie cu cei care au cunoscut adevărul şi s-au întors iar la lucrurile de dinainte. Aceasta mă face să cred şi să concluzionez că câinii pot fi acei creştini care sunt în bisericile noastre, care sunt făţarnici, sunt nişte ipocriţi, şi le place să trăiască şi cu păcatul, dar şi cu biserica... Ei sunt un fel de "pupincurişti" (este un termen românesc, îl folosesc pentru o descriere mai uşor de înţeles pentru toţi), dacă le dai osul, dau din coadă, dacă le dai pâine uscată, te latră. Sunt acei creştini care cred că a ţine Legea şi a crede şi în naşterea din nou în acelaşi timp este pentru toţi ceilalţi din jur, dar nu şi pentru ei. Doar că ei îi hămăie pe cei care nu fac cum cred ei.

Astfel de câini nu vor intra niciodată în cerul lui Dumnezeu!

Şi mai spune Biblia direct şi răspicat în Apocalipsa 22:15 că "Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!" (sublinierile îmi aparţin). Astfel de câini prezentaţi în Apocalipsa sunt în contrast egal, sau în aceiaşi balanţă cu oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună. Cuvintele "şi oricine", subliniate de mine mai sus, sunt cuvintele care arată asemănarea. Câinii, în tot Noul Testament, sunt de fapt oameni care sunt numiţi astfel pentru că au ajuns să trăiască şi să creadă o minciună şi să o declare altora ca fiind un adevăr. Îi amăgesc pe ceilalţi din jur, sunt ucigaşi cu vorbele şi faptele lor, închinători la idoli (idolul lor este "osul" - adică lucrurile materiale din această lume) şi iubitori ai tatălui minciunii: Satana!

Afară sunt câinii - aceasta este locaţia lor comparat cu interiorul Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi dacă oamenii sunt numiţi cu astfel de termeni în Sfânta Scriptură, am putea conclude foarte simplu că în Cerurile sfinte nu vor fi câini, pentru că nu am vrea să vedem în jurul nostru în Rai câini şi să ne amintim de cei care lătrau la noi cu ereziile lor false, cu cei care impuneau, şi încă mai impun, asupra creştinilor tradiţii iudaizatoare şi neiudaizatoare după ce ei s-au întors la Hristos, s-au botezat spre iertarea păcatelor, şi trăiesc o viaţă de sfinţenie şi pocăinţă zilnică.

Pentru că am epuizat majoritatea referinţelor cu privire la câini din Noul Testament, am să fac referire doar la un pasaj din Vechiul Testament care face referire la câini, însă nu în mod simbolic precum în Noul Testament. Deuteronom 23:18 spune următoarele lucruri:

"Să n-aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău."

Cuvintele de mai sus, traduse în limbajul nostru modern ar putea fi puse şi în felul următor: câştigul din adulter/prostituţie/curvie cât şi câştigul din vânzarea/cumpărarea unui câine sunt nule dacă le aduci în Casa Domnului ca dărnicie/zeciuială sau ca o promisiune care a-i făcut-o înaineta Lui. Atât adulterul cât şi câinii sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeu.

În Exod 22:31 Dumnezeu le poruncea/recomanda la cei din poporul Său să nu mănânce carnea sfâşiată de fiarele de câmp, ci să fie aruncată la câini. Acest verset începe cu o motivaţie puternică: "Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi...", care este într-un contrast ca de la +∞ la -∞ cu câinii la care se aruncă carnea sfâşiată, considerată a fi o spurcăciune.

Concluzionez că dacă la câini dai mortăciuni ei sunt o spurcăciune. Cine ar mânca un animal mort care a fost prădat de o fiară de pe câmp? Şi totuşi, există oameni care cumpără şi mănâncă mâncare de câini de la supermarket şi cred că fac economii. Nu spunea oare bine cineva că ce mănânci aceea şi devii? Mănânci lucruri spurcate - te spurci. Mănânci ce mănâncă câinii, te faci deopotrivă ca ei. Cine ar sta la masă cu un câine decât unul care iubeşte animalele de companie mai mult decât iubeşte o fiinţă umană?

Un vecin de pe lângă unde locuim noi are un câine leneş şi îl mai văd din când în când cum îşi plimbă "potaia" (că nu e decât un amărât de câine, nici rasă nu are, nici arătarea nu e prea bună). Într-o zi l-am văzut în staţia de autobuz şi prin faţa noastră a trecut un individ cu un câine mare şi fioros care mai arăta din colţi la oamenii din staţie. Vecinul nostru şi-a deschis atunci gura şi a spus, "nu poate să crească un copil mic, că iubeşte mai mult un animal nenorocit de câine". În clipa următoare m-am uitat la vecin şi l-am recunoscut. Vroiam să îi zic eu atunci, "Băi făţarnicule! Tu zici de alţii dar tu, tu nu faci la fel?"

Eram dezgustat în clipa aceea atât de tare încât am tăcut şi nu am mai zis nimic.

Câinii nu merg şi nu vor merge niciodată în rai! Să vă fie clar!

Şi ca să vă las cu o notă de "optimism", mai ales pentru acei cititori care au pe acasă animale de companie de genul căinilor şi pisicilor, vă recomand să citiţi un articol tradus apărut în revista Lumea Catholica, care este un fel de studiu teologic scris de Paul Thigpen, ca răspuns la întrebarea dacă animalele merg în rai. Ceea ce vreau să adaug eu după ce veţi citi acest articol (dacă doriţi, desigur) este că, deşi el defineşte termenii şi face aluzie la aspectul "suflet", animalele nu au suflet, ci doar suflare de viaţă care se află în sângele lor. Oamenii au suflet cu suflare de viaţă, care este de fapt chipul lui Dumnezeu în noi, şi în care locuieşte Duhul Său cel Sfânt - dacă ne-am curăţit inimile şi ne-am spălat omul din interior în jertfa Mântuitorului Isus Hristos. Aceasta este ceea ce ne diferenţiază de orice animal şi atâta timp cât trăim pe acest pământ, animalele sunt sortite să fie supuse omului şi ele, fie că vor sau nu să facă acest lucru, nu pot alege dacă să facă binele sau răul, pentru că au instinct de animal, nu au raţiune ca să poată judeca ceea ce este drept.

Concluzionez că, dacă Apocalipsa spune că câinii vor fi afară, adică nu în rai, ci în afara raiului, înseamnă că acei oameni care au făcut din raţiunea lor dorinţa lor şi au făcut ce au vrut, s-au trimis şi au mers singuri la moarte şi la iad. Cum spunea un predicator recent, "Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad. Acolo ne ducem noi singuri". Tot aşa este şi cu câinii, fie că vorbim simbolic sau literal, ei nu vor intra în ceruri şi nu vom avea parte de prezenţa lor acolo. Întrebaţi pe cei care au experimentat moarte clinică şi le-a fost dat să vadă o părticică din Raiul lui Dumnezeu, dacă acolo au văzut pe undeva, cumva animale de vreun fel. Sau ţânţari, cum întreabă Paul Thigpen în articolul său de mai sus. Nu o să aveţi nevoie de "mărturia" unui om ce a exprimat moarte fizică să înţelegeţi adevărul atât de simplu şi totuşi atât de greu de crezut pentru mulţi:

Împărăţia lui Dumnezeu a fost pregătită pentru cei răscumpăraţi de Mântuitorul nostru. "Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor." (Isaia 53:10-11 sublinierile îmi aparţin). Domnul Hristos nu a murit pentru câini ca să-i răscumpere, pentru că ei nu aveau din ce să fie răscumpăraţi. Noi eram cei care eram căzuţi în păcat şi pe noi ne-a adus înapoi într-o stare plăcută înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Şi noi suntem urmaşii şi rodul muncii sufletului Său. Pentru noi şi păcatele noastre multe a murit El pe cruce! De aceea câinii nu merg şi nu vor merge niciodată cu noi în Rai! Sper să ne vedem cu toţi acolo! (mă refeream la voi, cititorilor, câinii nu ştiu să citească şi nici să înţeleagă ceva din cele scrise mai sus!!!)

Notă: Fotografia din această postare este preluată de pe site-ul rogoblen.ro Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.




4 comentarii:

  1. Buna Ciprian!


    Cu siguranta ca te-am intalnit. Numele tau imi spune ceva, dar nu imi amintesc cand si unde anume ne-am intalnit.


    Ai scris mult. Trebuie sa imi fac timp sa citesc tot ceea ce ai scris mai sus si sa iti raspuns ulterior.


    Referitor la cartile mele, daca faci un click pe "Carti recomandate" din partea dreapta sus a acestui blog, te vor duce direct pe pagina de unde le poti comanda. Sunt la ceva reduceri momentan.


    Keep in touch si multumesc de comentariu! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit cu atenție comentariul tău, (abia acum l-am descoperit, căutând argumente în privința continuării vieții animalelor în dimensiunea eternă); sunt de acord cu tot ce ai scris, cu felul în care vezi raportarea oamenilor la animale și a animalelor la oameni. Sunt de părere că Dumnezeu a creat oamenii și animalele dând tuturor acea „suflare de viață”; nu cred că există suflare calitatea întâi sau a doua ca la făină sau mălai. Viața e viață și trebuie respectată, ocrotită și iubită. Divinitatea a dat într-adevăr omului „stăpânire” asupra animalelor dar nu pentru a le exploata, chinui, alunga sau ucide, ci pentru a le respecta, ocroti și iubi. Altfel cum s-ar interpreta afecțiunea animalelor pentru om? De exemplu, de ce s-au văzut cazuri în care delfinii, câinii și chiar pisicile au salvat viața oamenilor? Sunt convinsă că toate animalele (cel puțin vertebratele) se raportează la om prin nevoia de afecțiune și că toate au un anume raționament, uneori mai inteligent decât al omului sau dacă nu mai inteligent, mai cu bun simț sigur. Unii oameni (puțini la număr totuși în comparație cu restul planetei) au demonstrat că și animalele sălbatice se pot atașa de om, ca de exemplu Kevin Richardson - când mă uit la clipurile de pe youtube cu leii care vin la și se alintă ca niște pisici uriașe, am senzația că am ajuns în Rai. Sau alt tip, Chito din America Centrală, care a demonstrat omenirii că un crocodil e capabil de afecțiune! Dar câinii care plâng pur și simplu la mormântul stăpânului, cum e cel de aici? https://www.youtube.com/watch?v=f3-LprZqDy8 ...Ce să mai vorbim de Hachiko, celebrul câine care și-a așteptat toată viața lui stăpânul în gară...Dacă un animal prețuiește viața unui om sau îi dăruiește afecțiunea lui, nu se poate interpreta că împărtășește și din veșnicia omului, din capacitatea lui spirituală? Sau e vorba doar de un instinct? Nu cred că instinctul are lacrimi și nici că salvează viața altuia. Nu cred nici că Dumnezeu a împărțit viețuitoarele de pe pământ în inferioare și superioare ci în a iubi și a nu iubi. Sunt unele capitole în Vechiul Testament (Leviticul și Deuteronomul de exemplu) în care Dumnezeu indică oamenilor prin Moise ce animale să mănânce; e o întreagă pleiadă acolo a rumegătoarelor și copitei despicate :) Nu prea cred că Divinitatea în persoană a dat asemenea indicații unui popor rătăcit și pierdut de sine însuși în meandrele neascultării și a chipului cioplit. Probabil mai sunt și „luări de cuvânt” ale oamenilor pe acolo...Oricum, în Noul Testament asemenea „rețete” de curățire au dispărut cu totul iar omul e îndemnat să iubească nu să mănânce, chiar dacă Isus a înmulțit la un moment dat peștii pentru a-i hrăni pe cei ce-L ascultau sau I-a ajutat pe ulteriorii Săi apostoli să prindă pește. Ioan Botezătorul afirmă în „Ioan” Cap I despre Isus : ”iată Mielul care ridică păcatele lumii”, cu referire la inutilitatea jertfirii animalelor în numele iertării păcatelor umane. Și cum poate Fiul lui Dumnezeu care cheamă copiii (sufletele curate) la El să îndepărteze alte suflete curate (ale animalelor) de la El? Sunt foarte multe de spus și de argumentat aici...Ca să nu mă lungesc totuși prea mult, am să închei cu faptul că eu personal cred în relația afectivă între om și animal, cred în inteligența iubirii (care o taie pe cea a lui Einstein) și cred în viața veșnică a animalelor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Monica!


    În primul rând vreau să-ţi mulţumesc pentru lungul şi consitentul tău comentariu la această postare.



    Dacă ai citit cu atenţie articolul, Biblia declară pe cei care propovăduiesc învăţături mincinoase (erezii) în biserică "câini" şi aceştia nu vor intra niciodată în împărăţia lui Dumnezeu.



    Pentru ca eu personal nu am cuvântul final în privinţa a celor care vor intra sau care vor trece pe lângă Rai, vreau totuşi să menţionez că acest articol se referă la ceea ce am scris mai sus, iar legat de animale, este o convingere personală - pe care o poţi accepta sau nu, desigur - eu personal nu am găsit nicăieri în Sfânta Scriptură că animalele au viaţă veşnică, nu au nici suflet, şi nu înţeleg şi nu vor înţelege niciodată jertfa de răscumpărare a Mântuitorului Nostru Isus Hristos.



    Şi în plus, nu am citit nicăieri că în Ceruri vor fi animale (de vreun fel sau altul). Am auzit şi am citit şi am următit şi filmul cu căţelul - a fost un film foarte reuşit şi un caz care te lasă cu gura căscată. Anumite animale au mai multă inteligenţă decât unii oameni - aici te aprob în totalitate. Există oameni - aici vroiam să ajung - care spun că au fost în Rai şi au revenit pe pământ şi spun că au văzut acolo tot felul de animale, etc.



    În Noul Testament am citit despre Apostolul Pavel care a fost răpit la cer şi când a revenit înapoi a declarat că nu poate spune ce a văzut acolo, în niciuna din epistolele sale nu s-a lăudat cu "vizita cerească" (deşi putea să scrie cărţi, să devină best seller precum Alex Malarky).

    RăspundețiȘtergere
  4. @ciprian preda si @Monica va trebui sa deschidem curand asociatia celor care iubesc sa aiba animalul lor de companie in lumea de dincolo - oricare ar fi aceasta. :)

    RăspundețiȘtergere

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.