Păcatele nu se spală cu fapte bune - NICIODATĂ!

Oricât de mult ar încerca cineva, păcatele nu se spală şi nu se vor spăla niciodată cu fapte bune. Faptele bune sunt de fapt o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu - asta pentru că pe El nu îl impresionează ceea ce facem noi, ci relaţia noatră cu El şi cu ceilalţi din jurul nostru.

Zilele acestea citeam despre preşedintele actual al Rusiei, Vladimir Putin (foto alăturat, sursa foto aici) că s-a decis să rezidească două biserici, mănăstiri pe care dictatorul Stalin le-a dărâmat în timpul domniei sale, undeva în jurul anilor 1929-30. Nu faptul că rezideşte aceste biserici a fost ceea ce mi-a sărit în faţă, ci faptele lui actuale. Şi nu, nu vreau să intru în politică, dar orice preot, orice rabin, orice pastor, orice conducător de biserică ştie clar că dacă vrei să îţi speli păcatele, mai întâi ţi le mărturiseşti, te pocăieşti de ele, te laşi de ele, îi ceri iertare lui Dumnezeu, şi apoi încerci să faci restituiri, acolo unde este posibil.

Se pare că unii au înţeles greşit ideea de spălare de păcate. Ucizi şi ai pretenţia la nevinovăţie, şi ca imaginea ta să rămână nepătată, faci ceva pentru biserică. Ce are biserica de a face cu nevinovăţia ta? Nu biserica dă iertarea de păcate, şi nici îndreptarea înaintea lui Dumnezeu, ci DOAR DUMNEZEU! Biserica are doar menirea să slujească semenilor noştri. Faptul că faci sau refaci o biserică nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu, dacă în inima ta este invidie, ură, ipocrizie, şi tot felul de gânduri murdare. Oare când vor înţelege conducătorii acestei lumi (şi cei ce nu sunt conducători) că puterea care o au ei le-a fost dată de Dumnezeu, şi faptul că ei sunt sau nu sunt într-o poziţie de conduce nu înseamnă că pot face ce vor ei, ca mai apoi să treacă pe la biserică, să facă o slujbă şi să zică că... şi-au spălat păcatele.

Îmi amintesc de Regele Saul din Sfânta Scriptură. Dintr-o lipsă de umilinţă şi răbdare... s-a apucat el să facă slujba în Casa Domnului pentru că slujitorul - adică profetul Samuel - nu ajunsese acolo. Şi cred că totul fusese coordonat de sus, şi atunci şi acolo a fost testată integritatea şi - mai presus de orice - inima lui Saul. Saul era de fapt un ipocrit, un om religios. El a crezut că dacă face el ceva dintr-o slujbă bisericească... o să fie pe plac Domnului... numai că atunci a şi fost lepătat de Dumnezeu! Dumnezeu căuta la el ascultare, nu jertfe. Citiţi 1 Samuel 15:10-35 să vedeţi întâmplarea cu Saul şi "tentativa" lui de a-şi spăla păcatele.

Ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai mult a fost atitudinea lui Samuel, care era slujitor în Casa lui Dumnezeu, profetul Domnului. În versetul 35 scrie că Samuel îl plângea pe Saul. El plângea pentru păcatul şi neascultarea lui Saul. Oare câţi slujitori de astăzi ar face acest lucru pentru conducătorii lumii acestea? Oare nu ar primi mai degrabă bani să facă o altă biserică, altă clădire, altă mănăstire, altă capela... şi să scrie chiar şi pe peretele de la intrare numele sponsorilor, să le graveze pe pietrele de la intrare, sau orice altceva, dar să nu facă acest singur lucru pe care l-a făcut Samuel?

Clădirea de biserici, aducerea de jertfe, facerea de milostenii, închinarea la icoane, etc., şi orice altceva se mai poate aduce aici, sunt înaintea lui Dumnezeu fapte moarte. Pe Dumnezeu nu îl putem îndupleca cu faptele noastre bune. Inima noastră e ceea ce doreşte El. Şi El o vrea pe deplin să fie a Lui, să fie curăţită, să fie El pe tron, nu eul nostru. După ce este El pe tron, atunci lucrurile vor avea altă perspectivă. Nu vom mai construi biserici, ci vom construi relaţii. Nu ne vom mai închina la idoli, ci ne vom închina doar lui Dumnezeu. Şi adevărul este că nu este alt Dumnezeu în afară de Domnul. Amin!

"Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate ... zice Domnul Dumnezeu." (Ezechiel 20:44)