Înainte de întâi decembrie

Ceea ce mi-am dorit de când eram copil mic era să plec în America. Probabil că visul american - pe care nu l-am visat încă - începea să prindă contur in mintea mea. Oare câţi dintre noi nu ne-am gândit la aceasta?

Pe 1 decembrie 1800 orașul Washington, fondat în 1791, devine capitala Statelor Unite ale Americii. Pe 1 decembrie 1862 Președintele Abraham Lincoln, în adresarea sa Starea Națiunii, reafirmă necesitatea terminării sclaviei, așa cum se ordonase cu 10 săptămâni înainte în cadrul Proclamației de Emancipare, ceea ce însemna pentru mulți politicieni de atunci o amenințare pentru viitorul lor financiar.

Pe 1 decembrie 1916 începe Primul Război Mondial. Peste doi ani, în aceiași zi, Transilvania se unește cu Regatul României de atunci, format din principatele unite ale Moldovei și Țării Românești (Basarabia a fost încorporată ulterior pe 27 martie, și Bucovina pe 28 noiembrie, astfel concluzionându-se Marea Uniune).

În aceiași zi, la Alba Iulia s-a scris Proclamația de la Alba Iulia, prin care Marea Adunare Națională a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul Român. Pe 1 decembrie 1920 consiliul orășenesc al orașului Brașov a donat Castelul Bran Reginei Maria a României, ca semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Am comparat cel 2 proclamații și am descoperit ceva foarte interesant.

• Ambele proclamații au fost făcute în preajma războiului
  
• Proclamația de Emancipare a fost un ordin executiv al Președintelui ca o măsură de război din cadrul Războiului Civil American, ce era direcționat către toate zonele de rebeliune al Statelor Unite de atunci. Practic se leagă de o chestiune de etică - convieţuirea dintre oameni (fie că sunt albi sau negri, sau de alte culori).
  
• Proclamația de la Alba Iulia a fost o declarație a unei adunări naționale de unire și formare a Statului Român - chestiuni strict de organizare, nimic legat de etică.
  

În Proclamaţia de la Alba Iulia se menţionează ceva care mi-a atras atenţia, “VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.” Doar că... Primul Război Mondial nu a avut loc pentru ca statul Român să se înfiinţeze, ci a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale (o ţară declară război altei ţări, care la rândul ei e susţinută de altă ţară, declară şi ea război, etc… până se ajunge la final la un act de armistiţiu).

Ziua de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României a fost aleasă în 1990 printr-o lege promulgată de preşedintele de atunci al României, deşi opoziţia anticomunistă din România a pledat cu data de 22 decembrie (ziua începerii Revoluţiei din 1989).

Aşa cum am menţionat anterior, ziua de 1 Decembrie are mai multe semnificaţii; în aceiaşi zi este şi Ziua Naţională a Republicii Centrafricane, dar şi Ziua Mondială de Combatere a SIDA. Nu înţeleg de ce s-a ales această zi pentru a fi ziua naţională a României, însă cred că această zi trebuie să fie un semnal pentru fiecare dintre noi, mai ales că am menţionat câteva paralele anterior. Şi cred vă vom găsi ceva interesant şi în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la lucrurile menţionate mai jos, vă redau mai jos un pasaj din:

Efeseni 3:1-21 NTR

1. De aceea, eu, Pavel, întemnițat al lui Cristos Isus pentru voi, neamurile...
   
2. Ați auzit, cu siguranță, de responsabilitatea administrării harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi,
   
3. și despre taina care mi-a fost făcută cunoscută prin descoperire, așa cum v-am scris pe scurt,
   
4. pentru ca, citind, să puteți pricepe care este înțelegerea pe care o am eu cu privire la taina lui Cristos.
   
5. În celelalte generații, acest lucru n-a fost făcut cunoscut omenirii așa cum le-a fost descoperit acum sfinților Lui apostoli și profeți, prin Duhul,
   
6. și anume că neamurile sunt moștenitoare împreună cu noi, fac parte din același trup cu noi și au parte de aceeași promisiune, în Cristos Isus, prin Evanghelie,
   
7. al cărei slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii Sale.
   
8. Deși eu sunt ultimul dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta: să vestesc neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Cristos
   
9. și să pun în lumină, înaintea tuturor, administrarea acestei taine, ascunse de veacuri în Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile,
   
10. pentru ca domniile și autoritățile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
    
11. după planul veșnic pe care l-a realizat în Cristos Isus, Domnul nostru.
    
12. În El și prin credința în El avem libertatea și încrederea să ne apropiem de Dumnezeu.
    
13. Vă rog, nu fiți descurajați din cauza suferințelor mele pentru voi: acestea sunt gloria voastră.
    

14. De aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui,
    
15. din Care își primește numele întreaga familie, din cer și de pe pământ,
    
16. și mă rog ca, potrivit cu bogățiile Sale slăvite, să fiți întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric,
    
17. astfel încât Cristos să locuiască, prin credință, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinați și statorniciți în dragoste,
    
18. să puteți înțelege, împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, înălțimea și adâncimea dragostei lui Cristos,
    
19. să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaștere, ca astfel să fiți umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu.
    
20. A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi,
    
21. a Lui să fie slava în Biserică și în Cristos Isus, în toate generațiile, în vecii vecilor! Amin. (sublinierile îmi aparțin)
    

Cuvântul lui Dumnezeu nu spune nicăieri în acest pasaj că unitatea dintre oameni se realizează prin luptă, ci prin dragoste! Cele două porunci de bază din Cuvântul lui Dumnezeu sunt să iubeşti pe Domnul Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dragostea dintre semeni înseamnă să nu faci din aproapele tău sclavul tău, nici duşmanul tău. Dragostea este de fapt principiul de bază din Creştinism care face diferenţa dintre oameni.

Mi-a plăcut ce a scris recent Rabinul Jonathan Sacks (foto alăturat, sursă aici),

“Dacă vrei să trăieşti bine, iubeşte. Dacă cauţi să fi aproape de Dumnezeu, iubeşte. Dacă vrei ca al tău cămin să fie umplut de lumina prezenţei Divine, iubeşte. Dragostea este locul unde sălăşuieşte şi Dumnezeu. Însă doar să iubeşti nu este destul. Nu poţi clădi o familie, darmite o societate, doar pe dragoste. Pentru aceasta ai nevoie şi de dreptate. Dragostea este parţială, dreptatea este impraţială. Dragostea este particulară, dreptatea este universală. Dragostea este pentru persoana cutare dar nu şi pentru cealaltă, dar dreptatea este pentru toţi. O mare parte din viaţa morală este generată de această tensiune dintre dragoste şi dreptate. Nu este nici un accident că aceasta este tema multor naraţiuni din Geneza; Geneza este cu privire la oameni şi la relaţiile lor, în timp ce restul Torei este predominant cu privire la societate.

Dreptatea fără dragoste este aspră. Dragostea fără dreptate este greşită (nedreaptă), sau cel puţin aşa va părea către cei care sunt mai puţin iubiţi. Cu toate acestea, pentru a experimenta ambele în acelaşi timp este practic imposibil. Niels Bohr, fizicianul câştigător de premiu Nobel, a descris aceasta atunci când a descoperit că fiul său a furat un obiect de la un magazin local: putea să se uite la el din perspectiva unui judecător (dreptate) şi în calitatea de tată a său (dragoste), însă nu ambele în mod simultan.

În centrul vieţii morale este un conflict care nu are o rezoluţie simplă. Nu există vreo regulă generală care să ne spună când reacţia corectă este dragostea sau când este dreptatea. În anii 1960, cei de la Beatles aveau cântecul “All you need is love” (tot ce ai nevoie este dragoste); era bine dacă era aşa, dar nu este. Să iubim, dar să nu uităm niciodată pe cei care se simt neiubiţi. Şi ei sunt oameni; şi ei au sentimente; şi ei sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu.”

Domnul Isus spunea în Ioan 13:34-35, “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”

Îndemnul lui Pavel din Efeseni 3 este că noi toţi - fie că suntem români, americani, sclavi sau liberi - suntem moştenitori ai harului şi a dragostei lui Hristos. Pavel nu ne cheamă să cunoştem geometria, ci să cunoaştem şi să înţelegem dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Dragostea şi dreptatea - aşa cum menţiona Rabinul Sacks - nu poate fi arătată faţă de cei morţi pentru că ei nu au cum să răspundă la aceasta. Atunci când vom cunoaşte plinătatea dragostei lui Hristos, nu vom mai fi nedrepţi faţă de ceilalţi din jurul nostru.

Vă provoc în aceste zile să ne rugăm pentru câteva lucruri specifice pentru România:

• creştinii din România să fie întăriţi în credinţa lor şi să-i iubească pe semenii lor, indiferent de culoarea pielii lor, de apartenenţa lor socială, religioasă, etnică, etc.;
  

• creştinii din România să nu mai fie ipocriţi în religiozitatea lor, ci să fie drepţi în iubirea celor din jurul lor care nu au aceleaşi obiceiuri ca ale lor;
  

• creştinii din România să nu se mai închine la morţi, ci la Dumnezeul cel viu şi adevărat care schimbă vieţi (apropo de Dumnezeul cel viu, în Coran sunt mai multe menţiuni la Isus cel înviat din morţi decât la Mahomed care a murit şi a fost şi un epileptic... şi deplasat mintal…);
  

• creştinii din România să caute sfinţenia, dreptatea şi adevărul şi să lase formalismul şi duplicitatea de care dau dovadă de aşa de multe ori;
  

• creştinii din România să caute pe Dumnezeu şi să se întoarcă la El cu toată inima - fie că sunt creştini din vreo biserică de acum 2000 de ani, de acum 200 de ani, de acum 20 de ani sau de acum 2 ani.
  

Făcând lucrurile acestea sunt sigur că se vor schimba multe lucruri în jurul nostru.

Aş vrea să închei cu un capitol din Vechiul Testament care este o chemare la dreptate şi la dragoste pentru fiecare dintre noi. Fie că sărbătorim pe 1 decembrie Ziua Naţională a României sau orice altceva, să ne amintim de ceea ce ne spune Dumnezeu:

Isaia 58:1-14 NTR

1. «Strigă tare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță! Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea și Casei lui Iacov – păcatele!
   
2. Zi de zi ei Mă caută și par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea și n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte și par dornici să se apropie de Dumnezeu.
   
3. ‘De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceți propriile dorințe și vă asupriți toți lucrătorii.
   
4. Pentru că atunci când postiți vă certați, vă luptați și vă loviți plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceți voi azi, nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
   
5. Oare așa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se smerească pe sine, să-și plece capul ca o trestie și să se culce în sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută DOMNULUI?
   
6. Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanțurile nedreptății, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriți și să zdrobești orice jug,
   
7. să-ți împarți pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.
   
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorii și vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îți va fi ariergarda.
   
9. Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’ Dacă vei înlătura din mijlocul tău jugul asupririi, arătarea cu degetul și vorbirea răutăcioasă,
   
10. dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând și dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar noaptea ta va fi ca amiaza.
    
11. DOMNUL te va călăuzi tot timpul, îți va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare și-ți va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată și ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată.
    
12. Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune; vei fi numit: ‘Cel ce drege spărturile zidurilor’, ‘Cel ce restaurează drumurile ca să fie locuite din nou’.
    
13. Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul și de la a-ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine și ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce-ți place și prin a nu vorbi lucruri fără folos,
    
14. atunci te vei bucura în DOMNUL, te voi face să străbați călare înălțimile țării și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov», căci gura DOMNULUI a vorbit. (sublinierile îmi aparțin)
    

Aceiaşi strigare este repetată în Ioel 2: “Sunați din trâmbiță în Sion! Dați alarma pe muntele Meu cel sfânt! Să tremure locuitorii țării, căci vine ziua Domnului! Este aproape”.

Când eu şi cu tine vom începe să căutăm pe Domnul, când vom începe să ne pese de cei din jurul nostru, atunci se vor schimba lucrurile. Ce poţi să schimbi prin a te închina memoriei unor eroi? Poţi să schimbi societatea din jur? Poţi să schimbi inima ta? Poţi să opreşti răutatea din jur? Poţi să opreşti mânia lui Dumnezeu?


Bibliografie:

http://ro.m.wikipedia.org/wiki/1_decembrie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_la_Alba_Iulia
http://en.wikipedia.org/wiki/December_1
http://en.wikipedia.org/wiki/Emancipation_Proclamation
http://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial
http://ro.wikipedia.org/wiki/Participarea_Rom%C3%A2niei_la_Primul_R%C4%83zboi_Mondial
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei
https://bible.com/126/eph.3.1-21.ntr
https://bible.com/126/jhn.13.34-35.ntr
http://blogs.timesofisrael.com/love-is-not-enough-vayetse-5775/
https://www.bible.com/bible/126/isa.58.1-14.ntr
https://www.bible.com/bible/126/jol.2.ntr

Notă: Dacă citați această postare pe alt site, vă rog să menționați sursa de unde ați preluat-o, adică acest blog. Mulțumesc.