5 motive pentru care căsnicia este ÎNCĂ o idee uimitoare

Este căsnicia o tradiţie veche care stă să piară?

Conform unor studii recente, mulţi milenialişti sunt pe pragul de a crede că mariajul este o artă pierdută, unde oamenii sunt într-o stare de rebeliune cu frică şi anxietate împotriva ideii unei relaţii permanente, de o viaţă, cu o altă fiinţă umană.

Putem mânui cumva căsnicia? Conform lui Anthony D'Ambrosio, şi articolul său recent care face mari valuri pe internet, nu putem. El dă vina pe lipsa noastră de abilitate de a mânui căsnicia folosind cinci lucruri: viaţa sexuală slăbită, poveri financiare, social media, deconectarea emoţională şi dorinţa noastră după atenţie.

În timp ce agreez faptul că multe din lucrurile ce le-a menţionat el joacă un rol imens în atacarea căsniciilor noastre, şi de fapt a TUTUROR relaţiilor noastre, cred cu fermitate că avem tot ceea ce ne trebuie pentru a învinge obstacolele vieţii deoarece am fost făcuţi pentru dragoste şi relaţii de către un Dumnezeu care ne-a făcut după chipul Său. Noi am fost făcuţi pentru angajament.

Mi se frânge inima pentru autorul articolului menţionat mai sus pentru că personal cred că o mare parte din ceea ce scrie el provine din propriile răni, dureri şi accidente ale unui mariaj eşuat. Da, mariajul poate fi dificil, însă pierderea unei căsnicii este chiar mai dureroasă. Nimic nu frânge inimile şi să răstoarne lumile cu susul în jos mai mult decât pierderea acestui fel de iubire.

Chiar şi cu pretenţiile că această generaţie prezentă nu poate mânui căsnicia, vorbesc în dreptul meu, eu nu sunt cel care să mă declar înfrântul în cadrul conceptului de mariaj.

Nu voi minţii sau să pretind că mariajul este o cale uşoară, pentru că nu este. Însă, nimic din viaţă nu vine "uşor". Sunt un consilier profesional licenţiat, specializat în căsnicie şi relaţii, le spun totdeauna cuplurilor din cadrul sesiunilor de consiliere maritală şi pre-maritală la un anumit punct că noi VREM SĂ IEŞIM din asta. Şi asta pentru că suntem oameni şi nici o fiinţă umană de pe această planetă nu o să ne ofere tot ceea ce vrem noi. Mariajul este o muncă - de fapt a lucra la căsnicia ta este cea mai bună muncă pe care o vei face vreodată. Iată de ce:

1. Pentru că mariajul nu se rezumă doar la a ne face pe noi mai fericiţi - ci a ne face mai buni. 
Atunci când intrăm în cadrul căsniciei cu ideea că este menită pentru fericirea noastră, noi vom fi dezamăgiţi... de fiecare dată. Nu există nici o fiinţă umană pe pământ care să aibă capacitatea să ne aducă acel tip de fericire în vieţile noastre deoarece nu au fost făcute să aibă acel rol în viaţa noastră.

Căsnicia reală nu se rezumă la a fi fericit şi împlinit pentru restul vieţilor noastre, se referă la a deveni cei mai buni pe cât ne stă în putere de azi înainte. Doar prin angajamentul necopiat şi intimitatea căsniciei noi avem oportunitatea unei creşteri, maturităţi, a unui altruism, a iertării şi a harului de o viaţă, pe măsură ce învăţăm să iubim necondiţionat o altă fiinţă umană imperfectă - prin a vedea realitate lor şi a-i iubi oricum.

Însă, ceea ce este mai greu este că noi învăţăm să primim acest fel de dragoste pentru noi înşine. Nu există o dragoste mai mare decât una care este necondiţionată. Şi indiferent care ar fi trecutul sau povestea familiei noastre, sunt mulţumitor că Isus modelează acel tip de dragoste pentru noi în fiecare zi.

La sfârşitul zilei descoperim că mariajul nu este cu privire la MINE... e cu privire la NOI. Se referă la a învăţa să alegi o altă persoană mai presus de noi înşine - deoarece prin a-i alege pe ei noi alegem de fapt să devenim mai mari în umilinţă, tărie, iertare şi dragoste. Mariajul nu se referă doar la a deveni mai fericiţi - este cu privire la a deveni mai buni. Doar că în mod ironic, în a deveni mai buni, adesea descoperim că am devenit şi mai fericiţi.

2. Pentru că mariajul este sinonim cu dedicarea şi dedicarea este o alegere.
Tim Keller spune că "dragostea adevărată, declară Biblia, doreşte în mod instinctiv permanenţă". Atât adevăr să află în această declaraţie pentru că în străfundul nostru noi am fost făcuţi pentru o dragoste de o viaţă. Noi avem o dorinţă profundă de a fi cunoscuţi şi de a fi iubiţi pe viaţă. Doar că atunci când ne urmăm sentimentele în cadrul căsniciei, putem urma sentimentele noastre şi atunci când ieşim din cadrul căsniciei. Pe atât de repede pe cât ne îndrăgostim, pe atât de repede putem să cădem din dragoste. Şi aceasta pentru că sentimentele vin şi pleacă, iar cei care îşi clădesc temelia căsniciei lor pe felul cum se simt ei o să descopere cu certitudine că mariajul lor se sfărâmă. Eu aleg să tratez căsnicia pentru că ştiu că sentimentele mele sunt nestatornice, însă credinţa mea nu este. Emoţiile mele mă pot nărui, însă alegerile întotdeauna depind de mine. Eu aleg să iubesc, să am încredere, să iert şi să rămân. Şi asta pentru că e prea uşor să ne urmăm inimile, însă e nevoie de curaj pentru a ne conduce inimile noastre.

3. Pentru că mariajul ne forţează să preluăm dreptul de proprietate asupra alegerilor noastre.
În cadrul căsniciei eu sunt forţat să vin faţă în faţă cu lucrurile mele - din bagajul meu din trecut, spre decizia legată de persoana cu care o să mă căsătoresc, cu răspunsurile, reacţiile, atitudinile şi comportamentele mele faţă de partenerul meu de căsătorie. Deseori în viaţă facem alegeri dar eşuăm să acceptăm responsabilitatea. Doar că în cadrul căsniciei mai exită o altă fiinţă umană care se lipeşte de mine tot timpul, amintindu-mi în tăcere de acele alegeri doar prin prezenţa sa în viaţa mea, şi uneori, aceasta poate cauza fricţiune. Însă chiar această fricţiune este cea care îmi pileşte marginile dure, forţându-mă să îmi asum responsabilitatea pentru viaţa mea. Alegerile mele nu mai au pur şi simplu impact asupra mea, ele au impact asupra soţului/soţiei mele şi asupra copiilor mei. De prea multe ori în viaţă noi nu vrem să preluăm dreptul de proprietate asupra lucrurilor noastre. E uşor să eschivăm responsabilitatea atunci când nu e nimeni care să ne arate cu degetul. Noi vrem o trecere liberă şi blamăm totul pe cealaltă persoană. Însă mariajul mă forţează să văd că întotdeauna există două persoane implicate, şi fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea. Sunt de 100 de ori mai bun decât persoana care obişnuiam să fiu când m-am căsătorit, şi aceasta pentru că am fost ascuţit şi şlefuit de disciplina de a învăţa să îmi asum responsabilitatea.

4. Pentru că mariajul, făcut în mod corect, aduce cele mai mari binecuvântări cunoscută omului.
Adesea noi ne luptăm aşa de mult în a ne dedica relaţiilor pentru că noi nu ne-am făcut vreotată timp să ne dedicăm unul faţă de celălalt. Devenim aşa de prinşi în a găsi persoana potrivită - şi aşa ne PIERDEM pe noi înşine şi identitatea noastră dată de Dumnezeu, în acest proces. Suntem năpăstuiţi cu confuzie, îndoială şi vină. Şi, cel mai rău dintre toate, suntem conduşi de frică: frica de angajament, frica de eşec, frica de abandon, frica de a fi singuri. Şi, datorită ei, ajungem să fim în relaţii care nu au fost niciodată bune de la început. Dar a înţelege persoana care se potriveşte cu povestirea noastră necesită ca noi să înţelegem mai întâi povestirea noastră.

Mariajul poate fi făcut în mod corect, doar că mai întâi acesta ne cere să răspundem la câteva întrebări dificile: Cine suntem noi şi spre ce direcţie mergem? De unde provenim şi care părţi din noi au nevoie de vindecare? Intrăm în cadrul relaţiilor cu aşa de mult bagaj şi durere la început, sperând că durerea se va dizolva în braţele celeilalte persoane. Doar că relaţiile nu ne pot vindeca rănile noastre. Numai noi putem, cu ajutorul lui Dumnezeu. A ne cunoaşte pe noi înşine este primul pas în a ştii de ceea ce avem nevoie într-o relaţie. Relaţiile POT fi făcute în mod corect, însă necesită din partea noastră să ne uităm în interior, în exterior şi să ne uităm în sus. E nevoie ca noi să vedem imaginea mai mare a ceea ce suntem noi de fapt, pentru a ne face idea legată de direcţia spre care mergem... şi cine ar putea să meargă alături de noi pe această cale.

Când intrăm în căsnicie cu aceste adevăruri în minte, ajungem să experimentăm bucuriile căsniciei pe traseu. Noi nu suntem acolo doar ca să PRIMIM de la partenerul nostru ci, de fapt, suntem eliberaţi să OFERIM partenerului nostru. Când intrăm în cadrul căsniciei cu inimile complete, ajungem să experimentăm extazul iubirii REALE. Nu este o bucurie mai imensă decât a dărui şi primi dragoste din abundenţa noastră, mai degrabă decât din neîndestularea noastră. Nu este bucurie mai mare decât să fiu iubit/ă pentru ceea ce sunt, nu doar pentru ceea ce am eu de adus la masă. Eu aleg căsnicia pentru că însăşi speranţa acelei iubiri e vrednică de ea... în fiecare zi.

5. Pentru că mariajul meu este mai mare decât tine.
În calitate de persoană a credinţei, realizez faptul că mariajul nu e doar cu privire la mine. E cu atât mai mare decât mine şi decât partenerul meu de căsnicie. În cadrul ei ai oportunitatea să înveţi aşa de multe despre viaţă, dragoste şi Dumnezeu. Există un motiv pentru care Dumnezeu foloseşte analogia căsniciei pentru a descrie dragostea Sa faţă de poporul Său. Este pentru că în cadrul căsniciei noi obţinem o licărire a unei iubiri care este cu mult mai mare decât a noastră. Dragostea noastră profundă unul faţă de celălalt reflectă o nevoie universală de iubire, de dedicare şi de ceva şi Cineva care este mai mare decât noi. Prin intermediul dragostei maritale noi obţinem o mică licărire a dragostei imense şi necondiţionate a lui Dumnezeu. Şi nu doar aceasta, dar căsnicia mea este mai mare decât mine deoarece ea produce un impact în lumea din jurul meu. Sunt multe vieţi ce sunt afectate de aceast unic angajament dintre două persoane, în modul cel mai semnificativ faţă de vieţile copiilor noştri preţioşi. La acest etapă din viaţa lor, căsnicia noastră este SINGURA definiţie pe care o pot vedea ei cu privire la dragoste. Noi nu ne suntem doar nouă datori ca să trăim o viaţă vrednică de dragoste, ci le datorăm şi lor. Le datorăm lor pentru că felul cum reflectăm noi dăruirea şi primirea de dragoste va avea un impact asupra generaţiilor ce vor urma.

Mariajul este frumos. Mariajul este sacru. Şi mariajul merită toate. Pentru acest motiv, indiferent de ce obstacole vin pe calea mea, aleg să tratez căsnicia şi, pe cât este de posibil, tu ar trebui să faci la fel. Sper că această generaţie va prinde o licărire a binecuvântărilor şi bucuriilor căsniciei.

Către milenialiştii care sunt acolo - şi citesc aceste rânduri - vreau să vă încurajez din străfundul inimii mele: voi PUTEŢI mânui căsnicia. Şi aceasta pentru că aţi fost CREAŢI să luaţi de mână căsnicia. Şi, împreună cu Creatorul vostru, toate lucrurile sunt posibile...

Dacă sunteţi de acord - daţi mai departe acest articol folosind butoanele de SHARE de mai jos sau din dreapta. E vremea ca ceva pozitiv cu privire la mariaj să devină viral... 

Notă: Articol apărut original pe site-ul True Love Dates [Adevărate Întâlniri de Dragoste]. Folosit cu permisiune. Articolul de mai sus este o adaptare a unui articol scris de Debra Fileta (foto dreapta) publicat de site-ul CrossWalk pe 29 aprilie 2015 (de unde a fost preluată şi imaginea de mai sus din această postare). Debra este un consilier profesional, vorbitoare şi autoare a cărţii True Love Dates: Your Indispensable Guide to Finding the Love of Your Life [Adevărate Întâlniri de Dragoste: Ghidul tău indispensabil în a găsi iubirea vieţii tale] precum şi 21-Days To JumpStart Your Love-Life Program [Programul 21 de zile de a începe de la zero cu viaţa de dragoste], unde scrie în mod direct despre întâlniri, relaţii şi cum să găseşti adevărata dragoste. Blogul ei personal este True Love Dates Blog!. O puteţi găsi de asemepea pe Facebook sau Twitter. Dacă folosiţi acest material în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile din acest articol precum şi nota aceasta de final şi să oferiţi sursa de citare, adică acest blog.