Perspective pentru noul an

În fiecare an sunt predicatori, pastori, oameni ai lui Dumnezeu care și-au pus în plan să aducă tuturor o perspectivă a ceea ce cred ei, a ceea ce le-a descoperit lor Dumnezeu, lucruri ce le-au înțeles ei în urma studierii Cuvântului lui Dumnezeu și a evenimentelor actuale.

Nu vreau să purced și eu în acest nou an cu același stil de perspectivă, îmi place să fiu original și să primesc direct de la Dumnezeu ceea ce vrea El să transmită, prin ceea ce scriu sau rostesc, celor din jur.

Am fost de prea multe ori cu ochii în jos, cu ochii în jur, cu ochii la oameni; am avut așteptări de la unii, de la alții, de la ceea ce am făcut noi pentru ei, de la ceea ce ei trebuiau să ne facă nouă. Unii ne-au răspuns conform așteptărilor, alții nu. O mare parte dintre ei ne-au tratat cu respect atunci când am răspuns vreunei cereri de-a lor, și acum ei sunt mai mult sau mai puțin mulțumitori pentru ceea ce le-am făcut.

Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an, etc., avem de a face cu oameni care au sau nu părerile lor cu privire la ceea ce sunt ei. Ei singuri știu că nu au nevoie de Dumnezeu. Ei singur știu că sunt plini de o religiozitate care le dă dreptul să se justifice atunci când stau de vorbă cu cineva din altă denominație sau din altă biserică sau mișcare religioasă. Ceea ce am observat din interacțiunea cu sute de oameni pe care îi întâlnesc zi de zi este că ei au un stil și un comportament pe care îl afișează nouă atunci când sunt de față; când ei nu sunt în prezența noastră ei nu sunt aceiași ca cei pe care îi știm noi. Nu știu dacă aș putea să-i numesc duplicitari, sau oameni cu măști. Probabil că mă vor disprețui dacă le voi da numele în acest editorial.

Citeam în ultima duminică din decembrie 2015 un pasaj dintr-un Psalm cunoscut, Psalmul 123.

Psalmul 123:1-4 (VDCC)
(1) (O cântare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine care locuiești în ceruri.
(2) Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, și ochii roabei, la mâna stăpânei ei, așa se uită ochii noștri la Domnul Dumnezeul nostru până va avea milă de noi.
(3) Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreț;
(4) ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfați, de disprețul celor trufași.

Versiunea Dumitru Cornielescu a adăugat un titlu, "O cântare a treptelor", pe când alte versiuni din alte limbi folosesc "O cântare a gradelor", sau "Un cântec de pelerinaj". Practic, dacă urcăm pe treptele vieții noi suntem în călătoria, în pelerinajul vieții noastre. Și în acest parcurs avem de a face cu oameni care sunt plini de dispreț. Oameni care disprețuiesc adevărul. Oameni care nu mai suportă să li se spună că familia este de fapt planul lui Dumnezeu, că a fost și este formată dintr-un bărbat și o femeie; sunt acei oameni care ne disprețuiesc atunci când spunem că Dumnezeul evreilor, al creștinilor și al musulmanilor nu este același Dumnezeu. Nu putem să le răspundem tot timpul după cum vor ei să audă. Uneori suntem copleșiți de alte sarcini și un răspuns ofensator poate nu își are locul, așa că alegem să tăcem și să ne rugăm ca Dumnezeu să descopere acelei persoane adevărul. Aţi trecut şi voi prin aceasta?

Stăm și ne rugăm în aceste zile lui Dumnezeu și îi spunem că suntem sătui de astfel de disprețuri. Am ajuns chiar și la biserică să fim disprețuiți pentru că nu mai urmăm tradiția, programul și sărbătorile care s-au ținut atâta timp, atât de bine și toți au fost nederanjați. Când începem să le arătăm la oameni din Scriptură care este adevărul cu privire la păcat ei încearcă să folosească tot Scriptura ca să arunce cu pietre în noi. Doar că nu toți știu că Scriptura nu a fost dată pentru a crea pretenții corecte din punct de vedere politic, ci au fost date pentru "a fi de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și pe deplin echipat pentru orice lucrare bună". (2 Timotei 3:16, 17 - NTR)

Singura noastră opţiune care ne mai rămâne este... Dumnezeu. Ne ridicăm - şi trebuie să ne ridicăm - ochii spre El. Ne desprindem încrederea de pe oameni, de pe lucruri, de pe relaţii, de pe pretenţii, de peste multele momente de dispreţ, batjocură, sfidare, îngâmfarea celor din jur, şi ne punem încrederea în Cel care a creat cerurile şi pământul. Este o provocare pe care o putem face în noul an. Este o perspectivă pe care o putem adopa din primele zile ale lui 2016. Este nu doar o opţiune bună, dar şi fără riscuri. Când alegem să ne punem încrederea în El, când căutăm să depindem de El şi nu am ne plecăm urechile la toate relele din jurul nostru, cu siguranţă că nu avem nimic de pierdut.

Doresc tuturor ca anul 2016 să fie un an în care binecuvântarea lui Dumnezeu să fie amplificată în vieţile voastre. Iată o promisiune din Psalmul 65:11, care cred că este potrivită pentru noul an, şi care mă rog să se împlinească cu fiecare dintre voi:

"Dumnezeu să îţi încununeze anul cu bunătăţile Sale, şi paşii Lui să reverse belşugul peste tine, casa ta, familia ta, şi tot ceea ce ţi-a dăruit El" (o adaptare proprie din acest pasaj).

Aşadar, pentru anul acesta în care am intrat, alege să ai perspectiva ta, nu perspectiva celor din jur. Alege ca perspectiva ta să fie Dumnezeu. Al Lui este pământul şi tot ce este pe el (Psalmul 24:1). La El trebuie să privim când avem nevoie de ceva. Şi să nu uităm să fim şi mulţumitori. Dumnezeu stă împotriva celor mândri (Iacov 4:6)- şi dispreţuitori, şi trufaşi, şi nemulţumitori, şi a iubitorilor de rău - însă El dă har celor smeriţi. Alegerea de a privi la Dumnezeu în acest an este o alegere fără riscuri. Vei număra la finalul fiecărei zile din acest an binecuvântările şi lecţiile şi minunile pe care Dumnezeu le-a pregătit deja pentru tine.

Vă doresc tuturor un an plin de priviri spre ceruri!