Iată că bat la ușă... și nu vrea nimeni să mai răspundă

De mai bine de câteva decenii, omenirea noastră a început să o ia pe făgașuri care și le-a conceput odată cu avansarea rapidă a tehnologiei; ne uităm în stânga și în dreapta și vedem la fiecare pas ori persoane cu dispozitive mobile noi în mână, ori cu căști imense pe urechi, ori ceasuri care fac poze, ochelari care filmează, căști de motocicletă care sunt dotate cu camere de supraveghere trafic, bețe de orbi care detectează obiectele din fața lor... a, nu, asta am inventat eu acum, nu știu dacă există. :))

Ne-am întrebat și poate ne întrebăm de ce s-au schimbat oamenii și par a fi tot mai apatici, tot mai individualiști, tot mai ignoranți față de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Țin mai mult la ceea ce au băgat în capu lor decât la ceea ce este adevărat și demn de crezut. Cred în ceea ce nu ar crede nimeni și fac pe toți ceilalți din jurul lor o mulțime de rătăciți, excentrici, necunoscători.

Poate că suntem noi cunoscători de ceva și acel ceva ne motivează în viața și stilul de viață pe care îl trăim.

Atunci când cineva îmi spune ceva care știu că nu este corect și eu încerc să-i transmit persoanei respective părerea mea, și îmi răspunde fără să mă asculte, fără să lase deoparte concepțiile sale... eu de fapt îmi dau seama că am vorbit cu un individ care are ușa închisă și am vorbit ori eu singur, ori cu mânerele de pe ușa lui, ori el mi-a lăsat ușa închisă ca eu să nu îi intru să îi spun ceva de bine. Măcar un salut să îi dau să vadă că nu am trecut nepăsător pe lângă el.

Am întâlnit sute de persoane de acest gen. Nu vreau să le spun pe nume. Nu vreau să-i jignesc pentru ceea ce au ales în dreptul vieții lor. Nu vreau să-i condamn eu la iad pentru că sunt urmașii diavolului, o să descopere aceasta singuri într-o zi. Ceea ce vreau să fac acum este să le bat la ușa lor închisă, să le transmit prin acest mesaj faptul că, mai presus de toate, ești om, ești vulnerabil, ești sortit pieririi, ești cu limitări, ești cu un destin. Orice cale ai ales, și o urmezi, aceea va trasa și finalul vieții tale. Poți să alegi binele și viața, poți să trăiești, poți să te bucuri de fiecare clipă din viața ta. Sau poți să trăiești condamnând pe toți din jur pentru că nu cred ceea ce crezi tu, nu fac ceea ce faci tu, nu susțin ceea ce susții tu... și îi ponegrești pe nedrept.

De fapt, și de drept, atunci când arăți cu degetul la cineva, oare nu arată celelalte degete și spre tine? Oare tu, când te compari cu ceilalți din jurul tău, oare nu te pui pe tine însuți mai presus de rațiune, de logică, de sentimente, de realitate, și prin aceasta arăți, chiar fără să mai rostești nimic, că ești un nimic? Un nimic care vorbește prea mult. Un nimeni care se crede ceva și cineva în acest univers necuprins pe care tu crezi că îl poți defini prin teorii, prin știință, prin concepte făcute... ha, de alți oameni? La ce bun să crezi ceva scos pe gură de un alt nimeni? A, a avut acel om studii și a făcut teste și a făcut observații? Și la ce l-au ajutat în viață? Că tot în mormânt și la moarte a ajuns!

Uite-te la furnică! Ea nu scoate teorii, nu impune celor din grupul ei să se îmbrace într-un anumit fel, nu își ucide neamurile, ci lucrează din zori până spre înserat și o face într-un colectiv. Dar vei spune că nu ești o insectă acum! Corect, pentru că tu ai un suflet, ai rațiune! Rațiunea este singurul lucru care ne deosebește pe noi de celelalte animale, plante din acest univers. Dacă toți oamenii ar folosi rațiunea lor în mod sigur că nu vom mai avea colective și grupări de oameni cu ideile lor, cu extremitățile lor, ci vom avea oameni cu același țel, precum furnicile, albinele, etc. Am lucra cu toți la binele tuturor, nu ne-am gândi la binele nostru propriu. Albinele, furnicile, etc., nu sunt individualiste în ceea ce fac ele. Ele lucrează pentru întregul lor neam, sub conducerea reginei lor!

Noi nu existăm pe această planetă ca să ne impunem, ci existăm și am fost creați ca să avem o relație cu Creatorul nostru. Dumnezeu a pus în noi, pe lângă această rațiune, și un liber arbitru. El nu ne-a creat roboți, și noi nu am evoluat din maimuță, cu siguranță! Această teorie este produsă de un om a cărui rațiune și logică nu doar că a depășit limitele științei (cum le place la mulți darviniști să li se spună), ci și limitele bunului simț! Dacă îi întrebi de ce nu mai are loc acum evoluția, o să îți răspundă că de fapt are loc, dar nu vedem noi, sau că are loc în decursul unei mari perioade de timp.

Mă întreb acum din ce a evoluat prostia oare? Este ea o virtute poate? Probabil! Pentru că este scris că ”Nebunul spune în inima lui... nu este Dumnezeu...”. La ce folosește unui om să câștige lumea întreagă dacă își va pierde sufletul la final? La ce bun să ai un nume, un site, o duzină de gadget-uri și de aplicații și de susținătorii online și offline, când sufletul tău se duce în foc, în chin, în neliniște în remușcare? În lumea de dincolo, oricare crezi tu că ar fi ea, fie că crezi sau nu lucrul acesta, fiecare dintre noi se va duce de aici cu 2 lucruri: relații sau regrete.

Poți să trăiești o viață întreagă crezând o prostie și o mulțime de prostii și apoi să mori și să ajungi în lumea de dincolo unde regretele te vor chinui mereu. O să te vezi atunci cât de naiv ai fost și câte prostii ai dat voie să intre în capul tău.

Sau poți să ai o relație bună cu cei din jurul tău, cu Cel care te-a creat, să trăiești o viață de sfințenie și curăție, prin puterea Sa transformatoare, și poți trăi viața de apoi în fericire, bucurie și pace veșnică.

Doar că aceste două entități nu vreau să ți le impun, sau să te fac să le crezi acum. De ele o să dai atunci când viața ta se va sfârși. E ca și când la ușa ta bate cineva care îți spune, ia aminte omule la viața ta și întoarce-te de unde ai căzut, întoarce-te la adevăr, la Creatorul tău, caută-L și se va lăsa descoperit. SAU, poți să lași în continuare ușa închisă. Și la ușa ta închisă poate că mâna Lui nu o să mai bată a doua oară.

Pe cine sau pe ce ai să lași data viitoare să intre în mintea și în sufletul tău? Cugetă la aceste lucruri. Răspunde-ți ție însuți. Verifică-te dacă ai fi să mori acum unde crezi că ai ajunge... și de ce crezi că ai ajunge acolo.