Ironia prostiei - respectul faţă de sine, dar nu faţă de cei din jur

M-am urcat în autobuz şi mă pregăteam să merg acasă. La staţia următoare au urcat mai multe persoane, printre care şi un individ cu rucsac pe spate şi o geantă de umăr. Stătea în faţa scaunelor din stânga mea şi a pornit de pe telefonul lui roz nişte muzică împuţită. Două domnişoare care erau pe scaunele din dreptul acestui incult s-au simţit ofensate de atitudinea lui de batjocoritor şi s-au ridicat să coboare la următoarea staţie, probabil să ia alt autobuz în care oamenii din jur ascultă muzica de pe telefoanele lor stupide în căşti, fără să bruieze pe ceilalţi din jur.

Am observat cu scârbă cum acel individ s-a aşezat în locul lor şi a dat muzica mai tare, apoi lângă el s-a aşezat consoarta lui; nu erau de compătimit. Erau doi oameni care nu ştiau ce înseamnă să respecţi pe cei din jur şi vedeam cum cei din jur îi aruncau priviri ciudate, cuvinte fără vorbe, care să spună acestui nespălat mintal că ceea ce făcea el atunci era o naivitate.

Eu ascultam în căşti o muzică, şi am început să aud mai tare muzica lui idioată! Mi-am scos casca din urechea stângă şi m-am uitat în jur să văd dacă mă înşelam sau dacă se auzea ceva "ciudat" din difuzoarele autobuzului, care mai anunţau din când în când ce staţie urma, validarea titlurilor de călătorie şi staţia în care se intra...

Aveam în cap ideea pe moment să mă duc la acest individ şi să mă împing în telefonul lui să-l scape pe jos să se oprească muzica lui idioadă. I-am tot aruncat priviri, cu speranţa că se va simţi că ne bruiează. Mulţi din autobuz se uitau la el şi nu îndrăznea unul să îi zică ceva. Nu cred că avea nici bilet, mi se părea că îşi bate joc nu doar de noi, dar şi de el. De ce nu vine controlul pe autobuze atunci când chiar e nevoie de ei?

Ulterior a coborât şi am auzit cum răsufla lumea din jur uşurată, că au scăpat de ei. Se clătina cam tare individul când a coborât. M-am uitat să văd dacă nu cumva va aluneca să-şi scape telefonul să nu mai bruieze şi pe alţii de pe stradă. Toţi care treceau pe lângă el îl evitau, inclusiv individa care era cu el păstra o oarecare distanţă.

Mă gândeam astăzi de dimineaţă, când mergeam la muncă dacă nu cumva mai nimeresc un astfel de om ironic pe autobuz. Nu am avut parte şi sunt mulţumit. Mă minunam de ce unii din jur nu au învăţat niciodată ce înseamnă să ai respect faţă de persoana din jurul tău, care probabil nu are aceleaşi gusturi ca ale tale, care nu se numeşte ca tine, nu s-a născut în aceiaşi zi cu tine, nu are nimic în comun cu tine...

Unii oameni, chiar şi cu puţina şcoală care au făcut-o în viaţa asta, au rămas de mult repetenţi la materia numită "respect", la materia "viaţă" la materia "moralitate" la materia "etică", la materia "igienă mintală şi corporală", şi câte alte materii poate care sunt chiar de folos în viaţă.

De fapt dacă stau să mă gândesc mai bine, înţeleptul Solomon scria "Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa." (Proverbele lui Solomon 14:6, 7) Ce poţi să cer unui batjocoritor care nu ştie nici măcar să se respecte pe sine, să înveţe esenţialul vieţii?

Mai apoi am găsit şi răspunsul la întrebarea mea... "Cine îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput." (Proverbele lui Solomon 17:27). Învăţasem eu mai demult că "tăcerea e de aur", şi acum chiar era aur. Era aur pentru mine că am scăpat de cel care ne bruia. Doar că mai este şi partea a doua a tăcerii.... pe care probabil că nu o ştiaţi, şi care sună cam aşa: "Tăcerea e de aur... dar de cele mai multe ori este doar galbenă". Cam aşa era ironicul individ din acest autobuz. El tăcea şi asculta ceva care bruiau pe alţii, crezând că el este cel câştigat. Dar de fapt câştigul lui era o aparenţă înşelătoare.  

Respectul faţă de cei din jur se câştigă prin efort, prin acţiuni, prin strădanii, prin viaţa de zi cu zi. Unii cred că respectul e precum loteria. Ai intrat în autobuz, asculţi muzica la maxim, şi aştepţi ca toţi să dea din cap cu tine, să îţi mai cedeze locul lor şi să îţi dea şi bilet. Ironic, dar adevărat!

Doamne, scapă ţara aceasta de oameni batjocoritori! Dă înţelepciune la cei naivi şi pricepere celor care îi ascultă. Amin!