Când creștinii sunt prea obsedați să-și găsească chemarea vieții lor

Creștinii moderni sunt incredibil de preocupați să-și găsească chemarea lor. Există nenumărate cărți, predici și serii de predici, video-uri care au ca scop... ajutorarea credincioșilor în a discerne scopul lui Dumnezeu pentru viața lor. Șansele sunt că și tu să fi făcut, probabil, un test care să determine ce daruri spirituale ai și în ce direcție trebuie să le folosești în cadrul bisericii. La bisericile moderne de astăzi sunt chiar puse în buletinele de la intrare tipurile de servicii disponibile pentru membrii unde pot să se înscrie ca voluntari. Deși toate acestea nu par a fi lucruri rele sau greșite... există totuși un pericol ca mulți creștini să supra-spiritualizeze ideea de chemări.

Într-o postare recentă pentru site-ul The Gospel Coalition, Bethany Jenkins (foto alăturat) relata felul cum a descoperi chemarea ca și credincios a fost similară cu învățarea cântatului la pian. Procesul acest a necesitat multă muncă, determinare, disciplină... și a ieșit la iveală doar după mulți ani. Creștinii - consideră ea - fac greșeala aceea de a presupune că chemarea lor va avea loc rapid, sau că se va prezenta singură în forma unei cariere. De fapt, și opusul acestora ar fi posibil. Iată ce scria ea:

”De prea multe ori noi supra-spiritualizăm 'chemarea' și o facem cu privire la expresia de sine în loc să fie credincioșia față de Dumnezeu și serviciul făcut în folosul altora. Ajungem la job-ul perfect - exact la ceea ce suntem noi 'chemați' - și folosim 'chemarea' ca o carte atu care să înlocuiască perseverența, riscul și calificarea.

Chiar dacă suntem 'chemați' spre o muncă particulară, noi experimentăm de obicei aceasta într-o retrospectivă de 'chemare'. E mult mai ușor să ne uităm la trecut și să vedem confirmare mai degrabă decât să privim la viitor și să ne simțim încrezători. Da, Domnul ne vorbește și ne cheamă în avans, doară că modul primordial prin care El face aceasta este prin Cuvântul Său. Noi pășim în credință, lucrăm cu toată inima și - în retrospectivă - ne simțim enorm de încrezători că am fost credincioși și ascultători în vocația noastră. O astfel de umilință recunoaște că timpul, experiența și comunitatea sunt piesele vitale din cadrul formării noastre vocaționale.”

Și cred că ar mai trebui să notăm că o persoană poate, și cel mai probabil, va avea mai mult de o singură chemare în viață. Scriptura ne spune că există un timp pentru toate, și un anotimp pentru fiecare activitate de sub cer (Eclesiastul 3). Lucrurile spre care ne simțim chemați atunci când suntem adolescenți și tineri adulți vor oferi cu certitudine calea spre noi dedicări pe măsură ce înaintăm în vârstă. Chiar și atunci, Dumnezeu va prezenta urmașilor Săi misiuni noi valoroase. Fiecare lider măreț cunoaște valoarea unui mentor, și importanța transmiterii responsabilității către următoarea generație. O chemare creștină este mai mult decât o carieră, este un stil de viață.

Este în regulă să cugetăm la ceea ce ne cere Dumnezeu în viață, dar nu deveni supra-preocupat cu chemarea ta care are să devină un idol pentru tine. Dacă noi îl urmăm pe Isus și ținem cuvintele Sale în inimile noastre, cu certitudine că vom fi capabili să descoperim chemarea noastră ca fiind deja în jurul nostru de atâta timp. Biblia spune în Matei 25 că cele mai mărețe fapte de slujire sunt de obicei neobservate, nevăzute nici chiar de noi înșine.

”Atunci cei drepți Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci, sau însetat și Ți-am dat să bei? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit între noi, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?!“ Iar Împăratul, răspunzând, le va zice: „Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi-ați făcut!“” (Matei 25:37-40).

Notă. Materialul de mai sus este o adaptare dintr-o postare de Ryan Duncan, Editor pentru CrossWalk.com, apărut și preluat din site-ul Christian Headlines. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.