De ce nu-și împărtășesc bărbații sentimentele? (Partea 1)

Bărbat în armură - foto de Henry Hustava - unsplash.comContrar crezului popular, bărbații au sentimente. Doar că majoritatea bărbaților sunt ezitanți în a împărtășii aceste sentimente cu alții. Femeile, pe de altă parte, nu au nici o problemă în a fi deschise. De ce există această diferență?

Bărbații sunt instruiți de la o vârstă fragedă să-și nege propriile lor sentimente adevărate. Completează următoarea frază: "Băieții mari nu _______________." Noi aplicăm această regulă băieților noștri încă de când sunt mici. Patrick, un băiețel de cinci ani, cade de pe bicicleta lui și își julește genunchiul. Durerea este atât de intensă încât lacrimi intense curg din ochii lui. Prietenii lui se adună în jurul lui și încep să-l dojenească. "Plângăciosul!" strigă ei. Patrick învață să-și țină în interior adevăratele sale sentimente.

La vârsta de 9 ani, un bătăuș începe să se agațe de Patrick. Cu cât devine mai emoțional Patrick, cu atât mai sarcastic devine bătăușul față de el. Patrick învață să sufere în tăcere.

La vârsta de 12 ani, Patrick merge în echipa de baseball - dar nu este ales. Devine emoțional. Tatăl lui îi spune, ”Adună-te, fi bărbat!”. Patrick învață să-și țină adevăratele lui sentimente în interior.

La vârsta de 15 ani, Patrick stă alături de prietenii lui în sala de mese a școlii. El le spune,”Hei, prieteni, mă lupt cu niște temeri. Pot să împărtășesc cu voi ceea ce am pe inimă?” Apoi toți râd tare de el în întreaga încăpere. El învață să-și țină adevăratele sentimente în interior.

La vârsta de 19 ani, Patrick se simte copleșit de colegiu, de cererile frăției lui și de slujba part-time. Prietena lui tocmai l-a părăsit și contul lui bancar este fără acoperire. Atunci când își împărtășește anxietățile lui cu alte persoane de seama lui... e dat la o parte pe motiv că ar fi ”ghinionul ombilical”. El învață să-și țină adevăratele lui sentimente în interior.

De fiecare dată când Patrick se deschide și vrea să-și împărtășească sentimentele și emoțiile, există un bărbat care îi spune să se oprească. Sau plătește o penalizare că și-a deschis gura. Patrick prinde mesajul: a fi un bărbat înseamnă să-ți negi adevăratele tale sentimente.

Contrastați aceasta cu sora lui, Edie, care plânge liber atunci când își julește genunchiul, căreia i se permite să plângă atunci când se simte respinsă, și care împărtășește cu ușurință emoțiile ei cu prietenele sale.

De ce femeilor li se permite să-și împărtășească sentimentele lor interioare dar bărbaților nu?

De mii de ani bărbații au fost vânători și luptători. Vânătorii trebuiau să proiecteze un aer de tărie și de încredere tot timpul. Dacă un vânător putea să se plângă că e frig, că îi lipsește mâncarea sau frica de a fi schilodit de vreun tigru cu dinții cât un paloș, el putea să reducă de tot moralul celorlalți vânători. Dacă un soldat trebuie să vorbească ceva deschis cu privire la frica lui de moarte, sau de a fi rănit (sau mai rău și apoi să înceapă să plângă) el ar putea să-și sperie întregul pluton.

Bărbații trebuie să-și înghită lacrimile și acasă... Dacă ar fi ca un vânător să admită posibilitatea unei partide de vânătoare eșuată ar putea cauza panică în tribul său. Același lucru e valabil cu războiul - dacă un soldat ar fi să admită față de soția lui că îi era frică de a fi înfrânt în luptă, moralul casei lui ar avea de suferit.

Pe de altă parte... femeile au fost libere să-și împărtășească temerile și emoțiile în tabără. De fapt, această împărtășire era terapeutică și sănătoasă pentru femeile tribului.

Aceasta e ceea ce a dat naștere la standardul dublu. Femeile au fost libere să-și împărtășească emoția pentru că era benefică, dar bărbații trebuie să țină pentru ei durerile pentru că ar putea duce la dezastru.

Și astfel, societățile au instruit pe băieți de la o vârstă fragedă să-și țină emoțiile lor sub control. Aceasta îi pregătește pe băieți pentru ziua în care s-ar putea să fie chemați să proiecteze o imagine de încredere în fața pericolului.

Și totuși, mai avem o altă adaptare a societății care a slujit bine oamenilor în trecut, dar a uitat să țină pasul cu vremea. Astăzi majoritatea bărbaților americani nu merg la război. Ei nu se confruntă cu foametea iminentă. Da, ei se confruntă cu știri rele, șomaj și concedieri. Dar bărbații moderni rar se mai confruntă cu situații de viață și moarte care a făcut rezerva emoțională să fie atât de importantă spre supraviețuirea strămoșilor noștri.

Biserica poate ajuta pe bărbați să intre în contact cu emoțiile lor - dar trebuie să meargă pe o sfoară subțire. Trebuie să ofere forumuri de discuții pentru bărbați să fie reali unul față de celălalt, fără să împingă pe bărbați prea tare prea înainte.

Majoritatea lucrărilor pentru bărbați (din cadrul bisericilor creștine) constau în studii biblice. Suntem concentrați pe dobândirea de cunoștință, ceea ce este un lucru bun. Doar că nu prea stăm împreună să împărtășim ce avem pe inimă pentru că un astfel de format este... greșit.

Pe de altă parte, anumite grupe pentru bărbați din biserică sunt concentrate pe emoții. Unii lideri îi presează pe bărbații din aceste întâlnire să împărtășească detalii intime ale vieților lor personale. Majoritatea bărbaților nu vor merge acolo în timpul unei întâlniri inițiale; e nevoie de familiaritate înainte ca un bărbat să poată avea încredere în ceilalți.

Povestire adevărată: Prietenul meu Brian a fost invitat la un grup pentru bărbați din cadrul bisericii sale. La prima întâlnire liderul de grup a scos un prosop și un lighean și a spălat picioarele bărbaților. La întâlnirea din săptămâna următoare numai un bărbat a mai venit la întâlnire... Aceasta era prea multă intimitate prea devreme (amintiți-vă, Isus nu a spălat picioarele ucenicilor Lui decât după ce a umblat cu ei zilnic timp de trei ani).

Un alt motiv pentru care bărbații au un timp greu în a se deschide în cadrul grupelor mici de întâlniri pentru bărbați: dacă sunt complet onest cu privire la luptele mele, eu îți înmânez de fapt o armă pe care tu o poți folosi să mă distrugi. De exemplu, dacă vă spun că folosesc pornografia, acum ați avea puterea să-mi distrugeți reputația mea în cadrul bisericii, să-mi distrugeți familia, și poate chiar să mă faceți să fiu concediat de la locul de muncă.

Așadar, da, vrem ca bărbații să se deschidă și să fie reali. Doar că drumul care ne duce pe noi acolo este unul lung. Un bărbat trebuie să învingă greutatea așteptărilor societății și o grămadă mare de frică înainte ca să poată lăsa pe alt bărbat să audă ce este în inima sa.

În următoarea postare vom examina celălalt mare motiv pentru care bărbații nu-și împărtășesc sentimentele: femeile îi pedepsesc pe bărbații care sunt onești cu ele.

David Murrow - imagine preluată de pe site-ul patheos.comNotă: Materialul de mai sus a fost tradus și folosit cu aprobarea în scris din partea autorului, David Murrow (foto alăturat), apărut inițial în site-ul Patheos, unde are un blog. David Murrow nu este un pastor, profesor sau teolog. El este doar un tip care stă pe banca lui și care s-a săturat să vadă biserici cum au dat-o în bară în privința bărbaților. Așa că a scris o carte intitulată Why Men Hate Going to Church (De ce urăsc bărbații mersul la biserică), care a devenit un bestseller instantaneu. Cartea a lansat ulterior o slujire internațională de pregătire și discuții intitulată Church for Men (Biserica pentru bărbați). David a fost implicat până acum în patru cariere distincte: producător de televiziune, autor de carte, vorbitor profesional și purtător de cuvânt guvernamental. Pentru mai multe detalii legate de subiectul din acest articol, vă recomand să comandați o copie a cărții What Your Husband Isn't Telling You (Ce nu îți spune soțul tău - disponibilă în limba engleză și direct de pe site-ul Church for Men) de unde a fost adaptat acest material. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, nota aceasta de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.[no-sidebar]




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.