Când moare un om care a influențat negativ tot globul...

Cu mulți ani în urmă mă aflam în mașina unui laic de la o biserică evanghelică din Brașov și pe bordul mașinii lui era un abțibild cu un cap de iepure. Era sigla bine-cunoscutului concern pornografic „Playboy”, dar el nu știa aceasta.

L-am întrebat atunci dacă știe ce reprezenta acel semn și... spre marea mea uimire a spus... că nu știa. Mergeam la rugăciune cu el și semnul acesta chiar mi-a sărit în ochi. Nu pot să îmi dau seama dacă spunea adevărul... sau de rușine s-a făcut că... nu știa.

Nu aveam așteptări mari ca omul să știe ce reprezenta acel semn, m-am gândit că poate el cumpărase mașina de la un individ și că ăla avea această „pasiune” și a lipit - săracul de el - pe bordul mașinii acel abțibild. Probabil că nu avea air-bag mașina și... capul ăla de iepure ar fi fost o consolare. Ce naivitate!

Ieri seara (adică pe 27 septembrie 2017) a murit Hugh Hefner, fondatorul Playboy. El este (chiar dacă a murit) figura iconică care nu doar că a făcut pornografia să fie respectabilă din punct de vedere social (și chiar mai profitabilă), dar a petrecut totodată o viață construind o „filozofie playboy” de libertate sexuală care ar fi avut intenția să anuleze „represiunea sexuală puritană pe care a văzut-o el în viața americană”. Asta spune, pe scurt, că Hugh Hefner nu a trăit viața cea bună.

Moartea oricărei persoane este o tragedie; Hugh nu este o excepție față de aceasta. Dar nu putem, odată cu necrologul său să numim viața sa „succes” sau „un vis”.

Hefner nu a creat, ci a comercializat în mod ingenios idea că viața unui bărbat constă în abundența posesiunilor sale și a orgasmelor lui. Către femei, el a comercializat în mod frenetic acea idee că valoarea unei femei constă în abilitatea ei sexuală și în atracția ei față de bărbați. Acel logo cu „iepurașul” (de care v-am spus mai sus) a fost foarte bine ales pentru că, în cele din urmă, domnul Hefner vedea atât pe bărbați cât și pe femei în esență drept iepuri. Această cărare a fost portretizată în mod viu de John Updike în seriile sale Iepurele Angstrom. Asta nu este o viață fericită.

Și totuși noi nu suntem de fapt iepuri. Ne putem vedea cum ni se apropie moartea, și depășim acele momente ca să dăm apoi socoteală pentru viețile noastre. Dacă vreți să vedeți „succes”, priviți în schimb la bărbatul credincios soției sale din tinerețe, care îngrijește de ea până este lovită de demență.

Filozofia lui Hefner din această scurtă alergare a învins, atât în Dreapta cât și în Stânga. Fiecare cămin a devenit acum Conacul Playboy. Mulți lideri de biserică spun în mod implict sau explicit, „Este în regulă”. În multe cazuri, cei care mai se țin de ceea ce biserica a învățat cu privire la moralitatea sexuală și la valoarea femeilor sunt de acum disidenți, indiferent de cât de „conservativ” s-ar proclama pe sine o astfel de mișcare. Ai învins, o, grotto!

În alergarea mai mare, totuși, totul este chiar diferit. Isus va domni. Între timp, Păstorul cel Bun caută între tufișuri oile Sale pierdute. Și uneori și un iepure pierdut. Semnul unei vieți bune nu este hedonismul ci crucificarea. Semnul vieții bune nu este un iepure, ci o cruce.

Articolul de mai sus este o adaptare după un articol scris de Russell Moore (foto alăturat) în site-ul său pe 28 septembrie 2017. Russel este președintele Comisiei Libertății Religioase și Etice din cadrul Convenției Baptiste Sudice, agenția de politică publică și morală a celei mai mari denominații protestante din Statele Unite ale Americii. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest site. Mulțumesc.