Când un ursuleț de pluș înseamnă pentru tine dragoste...

Deci nu o să vă vină să credeți ceea ce mi s-a dat să văd azi! Am crezut că era o farsă... dar am stat până la final să văd dacă nu cumva ceva era greșit în cadrul care tocmai îl priveam. Eram în drum spre casă, afară ningea, pe jos era fleșcăială și pe același peron erau 2 indivizi îmbrăcați anormal, unul din ei avea fața încruntată și trăgea dintr-o țigară în timp ce în mâna cealaltă ținea într-o pungă mare un ursuleț de pluș, asemănător cu cel din fotografia alăturată (da, am fost ispitit să îi fac câteva poze cu el, dar uitându-mă la expresia feței lui... am cam tras concluzia că pentru el nu ar fi fost un moment foarte bun să fac poza aia acolo, atunci, acolo...).

S-au urcat în autobuz. Au compostat un singur bilet, dar ei au ocupat 3 locuri. Unu stătea lângă ursulețul de pluș (care cred că avea în jur de 1,3 metri dacă nu cumva și mai mult, și ocupa mai mult decât un loc, doar că acest lucru nu îl puteai vedea dacă nu te uitai la a doua persoană lângă care fusese pus ursulețul acesta roz). În autobuz au început să se urce tot felul de persoane și am încercat să le interpretez expresia figurilor lor să văd ce ar exprima. Al doilea tip - care cred că era proprietarul acestei figurine roz - îl ținea din spate în punga imensă, protectoare, și fața îi era tot încruntată, parcă era înfuriat. Nu știam de ce, dar o să vă divulg la final...

Una din persoanele care a urcat, a aruncat o privire la urs și apoi s-a așezat pe scaun. Tot restul drumului nu s-a mai uitat la urs... și era o femeie la circa 30-34 de ani. Cred că i-a displăcut culoarea, mărimea sau locul care îl ținea ocupat... una din ele trebuie să fie.

O altă femeie s-a așezat în același rând cu ursulețul, doar că pe partea opusă (în mijloc era culoarul pe care mergea lumea). A avut cam aceiași schițare pe față. Parcă nu o impresiona nimic acel lucru mare roz în scaunul acela din autobuz. Au mai intrat la alte stații alte persoane, printre care și niște bărbați cu figuri obosite, se uitau lung la ăla, cum de ocupă el scaunul cu ursul lui... și nu i-a zis nimeni nimic!

La stația următoare a intrat în autobuz o puștoaică. Am urmărit-o din clipa când și-a întors privirea să vadă chestia aia mare roz. Parcă a devenit magnet pentru ea. Nu îndrăznea să meargă pe culoar mai în față... locul care ar fi dorit ea să îl ia cred că era cel unde stătea ursulețul... și pe urs să îl țină în brațe... ”E pentru mine?” ar fi întrebat ea oricând, numai să îi fi răspuns careva ceva pozitiv.

Proprietarul lui parcă începu să se simtă jenat. Persoana de lângă el a coborât din autobuz, apoi el, protectiv parcă, a tras ursul de pe scaun și l-a mutat în scaunul din spate, la geam. După vreo 40 de secunde de zăbovire... puștoaica și-a luat inima în dinți și s-a așezat în locul unde fusese ursulețul și se tot uita spre el, în spate. Tipul l-a așezat apoi culcat pe 2 scaune, probabil să nu vadă lumea de pe geam că... un urs roz imens călătorea în autobuz fără bilet... și cu tupeu! Apoi a coborât și ”proprietarul” ursului, în timp ce îi făcea nu știu ce semne amicului său. M-am uitat pe geam la el să văd cum îl duce. Îl puse sub braț și îl ținea ca pe un sac de cartofi, cu cealaltă mână ținea de gura pungii... probabil să nu intre ninsoarea la el să îl facă ”pecit”.

Apoi la următoarea stație au urcat și controlorii. Era așa de aglomerat autobuzul că nu au putut să mai avanseze, dar parcă ceva îmi tot dădea impulsul... să le zic eu câteva la controlori, ”băi, voi nu ați putut veni mai repede să întrebați - biletele și abonamentele la control, vă rog! - replica voastră minunată la ursul ăla roz care a ținut cam 2 locuri ocupate aiurea ca persoanele care au plătit și au compostat biletele... să stea în picioare?”

Dar mi-am dat seama ulterior de sărmanul ursuleț că el era de fapt o marionetă. Era de fapt o mască în spatele căreia se ascundea acel individ posomorât, care probabil îl cumpărase pentru cineva ”drag” de Valentine's Day - de parcă numai pe 14 februarie poți face gesturi care să le vadă toată lumea și apoi să arate cu degetul după tine, nu?

După estimările mele... acel urs de pluș ar fi fost chiria pe jumătate de lună a cuiva din autobuz; sau factura de gaz pe o lună de iarnă a altcuiva din autobuz; sau mâncarea pe o lună pentru altcineva din autobuz; sau încântarea cuiva pentru o zi, pentru o clipită. Oare persoana care îl primea... avea să valorifice ursulețul cum l-am evaluat eu atunci și acolo? Oare câte persoane necăjite s-ar fi putut bucura de o bucată de pâine, sau de o haină caldă cu banii dați pe acea bucată de pluș roz?

Dar probabil că gestul trebuie să treacă în istorie. Pentru că ursulețul era mare și roz... avea să fie cândva, cumva, o amintire pentru cineva, că în data cutare, cineva i l-a dăruit și... nu poate face nimic cu el, că de cald nu ține, de mâncare nu îți dă, factura nu poți să o plătești cu el, sau facturile, nu?

Era de fapt un gest. Un ursuleț roz înseamnă pentru unii dragoste. Probabil că a declara dragostea verbal era prea greu de înțeles... și ceva ”costisitor” avea să o și dovedească... cumva, oarecum.

De fapt gestul a însemnat ”te iubesc” și pentru negustorul/negustoarea de la care a luat acel individ ursulețul de pluș... pentru că astfel de ”animăluțe” nu se vând în nici o altă zi din an... decât dacă o fi vreo zi de naștere a unei persoane de sex feminin.

Nu știu cum se va interpreta gestul acesta anul viitor de 14 februarie; probabil că îi va ”scoate ochii” că... ”ți-am luat unu anul trecut, am dat juma de salariul meu de pe săptămâna asta!”

Anul următor se va murdării ursul... și îl va duce la curățătorie să îl ”cosmetizeze” și apoi o să intre la apă... nu o să mai arate așa de ”fermecător” ca într-o zi mocirloasă de 14 februarie, cu o ninsoare udă, frig afară și promoții și oferte la toate colțurile pentru toate buzunarele.

Anii următori vor apărea regretele probabil. Cu banii ăia puteam face asta și asta și asta.

După aia o să vedeți la container bucăți din ursuleț, pentru că nu văd pe cineva care să arunce deodată... acel ursuleț roz la gunoi! Era intim persoanei căreia a fost dăruit pe 14 februarie anul acesta, nu? Nu vrei ca altcineva să se bucure de acel moment când ai egalat o bucată roz de pluș cu cuvântul dragoste, nu? Dar ulterior o să îți dai seama că obiectele și ciocolata și mâncarea nu înseamnă dragoste. Dragostea nu este o afișare a cât de mulți poți cheltui din portmoneul tău fără să spui persoanei cât te-a usturat. Nici nu este a arăta altora mai altruiști dintr-un autobuz că tu ai făcut biletul pentru tine, dar pentru locul ocupat jumătate de traseu de ursul tău... a fost neplătit... adică ai avut bani pentru un urs care în 2-3 ani ajunge la gunoi, dar nu ai avut 2 lei amărâți pentru un loc pe care noi ceilalți l-am plătit fără să arătăm cu degetul că tu l-ai ocupat aiurea? Cred că era mai amuzant să vedem pe acel individ cum vorbește cu șoferul și îl roagă să stea cu ursul în față pe bord, să vadă toți roz în față, să le zâmbească, să... râdă. Doar că el era posomorât. Cred că mâine o să se uite pe bonul fiscal și o să regrete că a dat atâția bani pentru o bucată de urs care peste 2-3 ani o să fie probabil preș pe jos, sau poate aruncat după vreun dulap undeva în dormitor...

Când măsurăm dragostea noastră față de alții în lucrurile care le cumpărăm pentru acea persoană nu facem altceva decât... să fim simpli oameni. Ne place să facem cadouri altora ca ei să se simtă apreciați, să se simtă că au valoare în fața noastră. Uneori cred că e bine să ne uităm și la ce va fi sau ce va ajunge acel cadou scump după 2-3 ani. Uneori dragostea se poate exprima și prin altceva decât printr-un ursuleț roz de pluș... care călătorește gratis pe autobuzele înghesuite din orașul tău. 

Tu cum ai exprima dragostea față de cineva la care ți? (chiar și în altă zi din an, nu neapărat pe 14 februarie)