Patru erezii destul de puternice din cadrul bisericii de astăzi

La scurt timp după ce au fost publicate rapoarte cum că autorul Mark Twain murise, el încă fiind în viață a publicat în New York Journal o epigramă intitulată ”Raportul despre moartea mea a fost o exagerare”. Mă întreb dacă am putea spune același lucru despre ereziile timpurii - pentru că ele nu sunt chiar moarte nici astăzi.

Ce este de fapt erezia?

● Erezia nu este una și același lucru cu eroarea.
● Erezia este alegerea de a abandona învățătura larg acceptată cu privire la doctrina esențială și îmbrățișarea părerii cuiva.
● Erezia este să ”predici o altă evanghelie”, așa cum declara Pavel în Galateni 1:9.
● Din punct de vedere tehnic ceva nu este o erezie doar pentru că biserica a considerat-o că este o erezie. Este eretică deoarece învață ceea ce a abandonat ”modelul învățăturii sănătoase”.

Iată mai jos 4 erezii care nu sunt moarte încă:

1. Iudaizatorii: ”Faptele bune sau eforturile contribuie la mântuire.”
Una dintre primele grupări de eretici au fost iudaizatorii. Majoritatea ereticilor provin dintr-o încercare de a lega laolaltă lucrurile paradoxale din cadrul Scripturilor. Ei au început cu o intenție bună, însă au dus lucrurile mai departe decât ar fi trebuie să meargă. Iudaizatorii au început prin a pune o întrebare corectă despre relația dintre Iudaism și Creștinism. Atunci când cei netăiați împrejur dintre neamuri au început să-l urmeze pe Hristos și să revendice promisiunile pentru Israel, acești evrei de o viață s-au minunat cum ar putea legile Vechiului Testament să fie aplicate la urmașii ne-evrei ai lui Isus. Trebuiau să fie aceștia tăiați împrejur și să urmeze obiceiurile evreiești pentru a fi membrii egali cu evreii creștini?

Această întrebare bine intenționată a fost adresată în Faptele Apostolilor 15 de către Conciliul de la Ierusalim. Răspunsul a fost că Hristos a împlinit Vechiul Testament și că punea deoparte categoriile vechi. După cum Pavel a sumarizat în Efeseni 2:15, Dumnezeu ”a înlăturat Legea cu poruncile și regulile ei, pentru a crea din cei doi, în El, un om nou, făcând astfel pace...”. Uniunea cu Hristos, și nu faptele legii, era ceea ce califica pe o persoană pentru promisiunile lui Dumnezeu. Iudaizatorii nu au acceptat acest răspuns și au produs probleme lui Pavel în toate călătoriile sale misionare.

Problema fundamentală
Problema lor fundamentală era că ei țineau de faptul că altceva - nu uniunea cu Hristos - era necesar pentru mântuire. Conform unui studiu recent efectuat de LifeWay și Ligonier, 36% dintre cei care se auto-identifică a fi evanghelici au crezut că ”prin faptele bune pe care le fac eu personal, de fapt eu contribui în parte la câștigarea locului meu din cer”. Acesta este același crez pe care l-au susținut și iudaizatorii. Orice crez care susține că faptele noastre bune sau eforturile contribuie la mântuire este cu fermitate în același curs precum al iudaizatorilor.

2. Docetismul/Gnosticismul: ”Hristos doar părea a fi uman.”
O altă erezie timpurie a fost Gnosticismul. Deși acesta avea forme variate dintre cele mai pernicioase, una dintre ele care este încă prezentă astăzi este Docetismul. Docetismul era o erezie hristologică timpurie care învăța faptul că Hristos doar părea a fi uman. Fundamentul filozofiei gnostice era că toată materia fizică era rea și toate lucrurile spirituale erau bune. Prin urmare era inimaginabil ca Dumnezeu să ia asupra Sa trup uman. Tot același crez a dus și la ascetismul sever (pedepsirea cărnii) sau la caracterul licențios (din moment ce fizicul nu avea nici o legătură cu eternul).

Majoritatea cred că apostolul Ioan a avut o formă docetică de Gnosticism în vedere atunci când a scris 1 Ioan. Biblia este clară, ”Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu”(1 Ioan 4:2).

În zilele noastre este mult mai comun pentru oameni să nege divinitatea lui Isus decât umanitatea Sa. Cu toate acestea, dualismul Gnosticism/Docetism este încă viu și nestingherit. Christian Science (Biserica Scientologică) și New Age au o tendință puternică față de Docetism, dar adevărul este că de fiecare dată când noi înălțăm spiritualul mai presus de fizic, practic și noi cădem pradă dualismului acestor filozofii. Trupurile noastre contează. Lumea aceasta contează. A nega una dintre acestea înseamnă a fi în acord mai mult cu gnosticii timpurii decât cu Biblia.

3. Evanghelia Prosperității
Forma antică a acestei erezii moderne nu a avut de fapt un nume, dar apare în 1 Corinteni 4:8-13. În acest text Pavel vorbește cu ironie despre cei din Corint care ”deja au devenit regi”. Corintenii credeau că trăiesc în binecuvântările care erau rezervate pentru viitor. Ca să folosim o frază populară, corintenii credeau că ei trebuiau să înceapă să trăiască partea cea mai bună a vieții lor acum. Ei credeau lucruri adevărate doar că le aplicau la momente greșite. Ei doreau să dobândească pe pământ ceea ce ar trebui să fie căutat în ceruri.

Următorul citat al învățătorului evangheliei prosperității Kenneth Hagin ar fi fost corect în căminele celor din Corint:

Eu cred că este planul lui Dumnezeu Tatăl nostru ca nici un credincios să nu fie vreodată bolnav... Nu este - și o declar cu tărie - nu este voia lui Dumnezeu Tatăl meu ca noi să suferim de cancer și de alte boli teribile care aduc durere și chin. Nu! Este voia lui Dumnezeu ca noi să fim vindecați.

Numai că problema este că, așa cum învăța și Pavel către corinteni, o astfel de gândire este adevărată doar în era care va veni. Nu există cunună fără cruce. Această iterație modernă a unei erezii antice este mortală. Îi rănește pe cei care suferă, îi abate de la evanghelie și dă naștere la cinism atunci când promisiunile pe care nu le-a făcut niciodată Dumnezeu nu se împlinesc.

4. Pelagianismul: ”Dumnezeu răspunde față de noi și nu invers.”
”Uite-te la copilul acela inocent”? Mă îndoiesc că noi realizăm că de fapt afirmăm erezia atunci când spunem un astfel de lucru. În același mod cum 83% dintre evanghelici au afirmat că ”O persoană obține pace cu Dumnezeu prin a lua inițiativa de a-l căuta pe Dumnezeu și apoi Dumnezeu răspunde cu har”, mă îndoiesc că ei ar fi intenționat să afirme erezie. Dar este adevărat. Pelagianismul este o erezie din timpul lui Augustin (și altă formă a sa de semi-pelagianism) care refuză să moară în zilele de azi.

Pelagius a fost ofensat de un citat al lui Augustin care a spus, ”Acordă ceea ce Tu poruncești, și poruncește ceea ce Tu dorești”. Pelagius credea că o astfel de învățătură ducea la imoralitate. El credea că Augustin înălța așa de sus suveranitatea divină încât el nega responsabilitatea umană.

Logica lui Pelagius era că dacă Dumnezeu poruncea ceva atunci oamenii trebuie să aibă abilitatea să o ducă la îndeplinire. El mai credea că nu există păcatul original. Noi suntem născuți cu o placă curată, conform cu Pelagius.

Augustin nu a negat faptul că oamenii erau creați cu o libertate a voinței. Oamenii pot face exact ceea ce-și doresc. Totuși, datorită căderii umanității, aparte de har, omenirea va dori întotdeauna răul. Augustin a apelat la Filipeni 2:12-13 pentru a apăra părerea sa despre har. Dumnezeu este cel care lucrează în noi ”atât voința cât și înfăptuirea”.

De fapt, nu cu harul avea Pelagius un timp mai dificil. Harul necesar era ceea ce el nu a putut înghiții. Prin urmare, Pelagius a crezut cu fermitate că Dumnezeu răspunde față de noi și nu invers. Aparent 83% dintre evanghelicii declarați sunt de acord cu aceasta.

Materialul de mai sus este o adaptare dintr-un material scris de Mike Leake (foto alăturat) în site-ul CrossWalk.com. Mike este pastorul principal de la biserica First Baptist Church of Marionville, Missouri, SUA. În prezent este înrolat îl programul de Master of Divinity din cadrul Seminarului Teologic Baptist Sudic (din SUA). El este căsătorit cu Nikki și împreună au doi copii, Isaiah și Hannah. Poate fi urmărit pe Twitter la adresa @MikeLeake. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.