Evitând creștinii toxici din jurul nostru...

doi oameni care discută - foto de Daniel Fazio - unsplash.comE cam greu să evităm creștinii toxici din jurul nostru. Este unul dintre cele mai dificile lucruri de care ne lovim în această viață pentru că nu poți să știi niciodată ce fel de vorbe sau ce fel de acțiuni vor avea acei oameni. Auzi la ei, creștini! Probabil că ar trebui să redefinim termenii acum. Dar probabil că nu ar fi nevoie, că ei știu mai bine decât noi ”ce e aia să fii creștin adevărat”. Am descoperit că majoritatea persoanelor care se bat în piept cu ideea că ”ei știu mai bine decât tine”, de fapt nu știu unde se îndreaptă, nu știu scopul lor în viață, nu înțeleg motivul pentru care ei există. Sunt și devin un gen de personalitate care nu are altceva de făcut în jur decât să infesteze.

Nu neg faptul că poate ei nu sunt conștienți că fac ceea ce fac. Nici nu neg că ei tânjesc să fie ”un anumit fel” de creștini. Nu pot să trec cu vederea nici aspectul că ei se bat în piept degeaba, fără să-și dea seama cât de inutili pot fi ei câteodată. Pot să neg ceea ce spun și ceea ce fac ei atunci când vorbele și acțiunile lor sunt într-un contrast extrem cu ceea ce ”definesc” ei prin a fi un adevărat creștin.

Ați dat vreodată de astfel de oameni?

Eu mă lovesc de ei destul de des. Se vede peste ei uneori eticheta invizibilă a religiei care domină viața și moralitatea lor. Se vede pe ei ce priorități au în viață și faptul că ei au rămas la același nivel scăzut - deși ar fi trebuit să spun decăzut - de trăire, unde ei nu fac altceva decât să fie toxici. Sunt toxici în vorbire. Sunt toxici în interpretarea vorbelor cuiva. Sunt toxici chiar și în felul cum se îmbracă și ceea ce fac ei pentru cei din jur - deși ei consideră că fac ”fapte bune”, își lucrează singuri mântuirea.

Să și-o lucreze. Nu stau eu împotriva lor. Dacă ei cred că mântuirea lor este bazată pe faptele lor făcute cu toxicitate, sigur mântuirea lor va fi una pe măsură. Probabil că nu ar fi trebuit să folosesc termenul ”mântuire” pentru că ei nu o definesc în modul autentic pe care îl definește și Scriptura.

Acest gen de ”creștini” definesc viața - și trăirea creștină în general - printr-o prismă de negații personale. Dacă înainte ai fost un păcătos, dacă te-ai întors la Dumnezeu, acum nu mai ești așa de păcătos. Dacă ai purtat înainte cercei, acum porți batic. Dacă ai avut păr lung înainte, acum porți părul mult mai scurt. Dacă ai purtat înainte blugi rupți și tatuaje, acum porți pantaloni de stofă și... tatuaje. Cum? Se poate să păstrezi tatuajele dacă te-ai ”pocăit”?

Am pus și eu întrebarea aceasta la un creștin toxic care s-a luat de mine că de ce eu port barbă. Apoi eu i-am răspuns cu o întrebare: tu dacă te-ai pocăit de ce nu ți-ai înlăturat tatuajul de tot râsul de pe brațele tale?

Deși nu și-a dat seama că era toxic și că avea o logică inutilă și atât de banală, oricare altă persoană din lumea necreștină ar fi putut trage concluzia că acel individ nu doar că este fățarnic, dar și deplasat mintal. Avea concepții noi omul, dar erau niște concepții ale înțelegerii sale personale, nu concepțiile unei vieți transformate de Dumnezeu. Ei bine, o să îmi dați dreptate - oare - dacă o să spun că acel om și-a format percepțiile datorită educației care a primit-o la biserică.

Poporul Domnului piere din lipsă de cunoștință - declara însăși Dumnezeu în Osea 4:6. O altă versiune spune mai direct lucrurile: ”Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință” (versiunea NTR), iar versiunea BVA spune mai clar și mai tăios: ”Poporul meu este decimat din lipsa cunoașterii”. Oamenii toxici sunt cei care se decimează singuri. Ei își iau învățăturile din Scripturi de la alții, nu caută singuri să vadă ce a vrut să spună Dumnezeu atunci când a scris ceva. Ei nu cercetează contextul unui pasaj pentru că este mult mai ușor să scoți versetele care îți plac și să îți creezi propriul imperiu, propria scuză, propriul pretext.

S-au obișnuit să primească o ”cunoștință de aparență” de la 2-3 predici, la care au mai spus unii din sală câte un ”amin” - probabil după rugăciunea de final (dacă se face rugăciune la final). Nu au fost niciodată provocați să se schimbe, să pună în aplicare Cuvântul predicat în viața lor. Au invocat unii că a răspunde la finalul predicii, a veni în față să se roage cineva pentru tine este un ”americanism”. Dar a vorbi de rău și urât pe frații tăi cum să-l numim? Românism? Sau păcătuism? Sau normalism?

Nu mai spun de efectele care le are o astfel de predicare de genul vorbă lungă să se umple timpul, în loc să chemi pe oameni la pocăință. Ei se simt bine după ce aud un anumit predicator și cred că ”Domnul le-a vorbit”. Putea să vorbească un îndrăcit elocvent și cu 3 puncte și ei să nu își dea seama că primeau în capul lor erezie și învățătură nimicitoare. De unde fac eu astfel de afirmații? Pentru că acest gen de creștini toxici nu au fost niciodată învățați în biserică cum să facă diferența între un adevăr și un fals. Dacă sună bine, îl iau drept ”de la Domnul”. Dacă îi întrebi de o aplicație la mesaj, de felul cum s-a transformat radical viața lor sau a altora, nu pot spune nimic altceva decât să mai bârfească în continuare de alții din jur.

Astăzi am avut de a face cu un astfel de creștin toxic. Se bătea în piept că făcuse fapte bune pentru creștinătate și că nu a fost apreciat de nimeni, deși în propriile sale concepții faptele lui erau bune, ale altora nu. El mereu avea niște ”ochelari” prin care îi vedea pe alții și prin ei îi cataloga pe oameni. Nu am scăpat nici eu să fiu catalogat de el în trecut de el, dar l-am ignorat. Am trecut cu vederea ”ispitirea lui”, deși era mai mult decât toxic. Era un creștin patetic. Nu era în stare să definească credința adevărată. Se baza doar pe o manifestare unde el se simțea bine, în apele lui. Și realitatea usturătoare este că astfel de persoane care își bazează crezul lor pe o experiență din trecut, și nu pe adevărul Scripturilor, ei de fapt se bazează pe niște iluzii pe care acum încearcă să le găsească în altă parte, iar dacă nu le găsesc, încearcă să le imite ei și să le reproducă ei. E ca și când ai zice că ai văzut 100 de flori pe un câmp și în mintea ta le poți reproduce, dar atunci când te pune profesorul de desen să le reproduci pe o foaie... o să-ți iasă niște mâzgălituri amețite!

Nu aș vrea să ne debarasăm de creștinii toxici. Au și ei rolul lor în societate. Ne infestează în jur ca noi să ne dăm seama unde este și ce este Adevărul. 

Dacă ai picat vreodată în plasa unor astfel de creștini, probabil că e timpul să te întorci la Cuvânt. E timpul să pui din nou genunchii jos și să te apropi de Tatăl Ceresc și să îi ceri revelație, înțelepciune, descoperire și iluminare în ceea ce vrea El să-ți transmită prin Cuvântul Său, pe care tu l-ai perceput așa de greșit de atât de multe ori. 

Și dacă tot vrei să primești o aplicație, îți recomand ceva simplu și foarte util pentru viața ta de credință:

Maturizează-te! 

Dacă ucenicii lui Isus ar fi făcut după învierea lui Isus ceea ce faci tu acum cu ”creștinismul” și dogma ta personală, probabil că s-ar fi întors Domnul din cer să le tragă o mamă de bătaie. Doar că El nu e genul de persoană toxică, și nici răzbunătoare.

Dacă ai alunecat în prostie, El te lasă să te trezești. El îți oferă șansa a doua, șansa a treia, să te întorci la El. Nu te obligă, dar poți să te întorci în brațele Lui iubitoare.

Sau poți să continui în mocirla ta în continuare.

Înainte să crezi mai multe despre tine decât ai crede despre alții... întreabă-te ce ar spune Isus despre tine, ce ar face Isus cu tine și ce ar putea face Isus cu un nenorocit ca tine.

Când îți vei realiza starea, o să-ți realizezi și nevoia ta de El. De a-L cunoaște mai mult. De a fi mai mult asemenea Lui.

Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi.“? Însă El dă un har și mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu Se așează împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“ Supuneți-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi! Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi! Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți-vă inimile, șovăielnicilor! Întristați-vă, tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare! Smeriți-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălța! Fraților, nu vă vorbiți de rău unii pe alții! Cel care-l vorbește de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbește împotriva Legii și judecă Legea. Însă, dacă tu judeci Legea, atunci nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător. Unul singur este Dătătorul Legii și Judecătorul, și anume Cel Care poate să mântuiască și să distrugă. Dar tu cine ești să-l judeci pe semenul tău?! (Iacov 4:5-12 NTR, sublinierile din text îmi aparțin).



Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.