Isus nu ne-a spus niciodată să ne rugăm pentru bolnavi

”Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi... Ei au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.” (Luca 9:1-2, 6)

Isus ne-a spus să vindecăm pe bolnavi. El nu ne-a spus să ne rugăm pentru bolnavi. Vindecarea nu ar trebui să fie un fel de eveniment care se întâmplă o dată la o 100 sau la 1000 de cazuri. Vindecarea ar trebui să fie pretutindeni. E parte din evanghelie. E ceea ce va deschide ușa maselor de oameni față de evanghelie. E clopoțelul de cină al lui Dumnezeu pentru păcătoși: să vină și să fie salvați.

Isus ne-a poruncit să vindecăm pe cei bolnavi.

Cu certitudine că rugăciunea pentru cei bolnavi este scripturală (Iacov 5:14-15), în special pentru cei din biserică, dar nu vi se pare interesant că în cadrul evangheliilor și Faptele Apostolilor nimeni nu a făcut-o în acest mod?

Ce ne spun aceste lucruri nouă acum? Ne dezvăluie faptul că biserica are o autoritate pe care încă nu o știe că o posedă.

Aceste semne vor urma pe cei ce vor crede (Marcu 16:15-20). Noi suntem autorizați să scoatem afară demoni și să vindecăm pe păcătoșii care sunt bolnavi; acestea sunt două dintre semne. De ce nu umblă tot mai mulți credincioși în această putere? Trebuie să se datoreze faptului că noi nu mai credem. Singura calificare pe care a pus-o Isus pe vindecarea bolnavilor era aceea de a crede.

Dar să nu complicăm lucrurile. Să-l luăm pe Isus pe cuvântul Său.

Fiți atenți la instrucțiunile lui Isus către cei 12:

Și pe drum, propovăduiți și ziceți: „Împărăția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați. (Matei 10:7-8)

Urmăriți și instrucțiunile lui Isus pentru ceilalți 70 ucenici ai Săi:

Să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10:9)

Încă o dată, Isus nu a spus ucenicilor Săi să se roage pentru cei bolnavi. El i-a autorizat să vindece pe cei bolnavi.

Puterea este în proclamație. Spune-le oamenilor ce va face Dumnezeu. E nevoie de îndrăzneală pentru a face aceasta. Și îndrăzneala produce mai multe rezultate.

Ca exemplu, atunci când vezi un păcătos care este bolnav și împovărat, vezi care este situația sa. Cum s-au întâmplat lucrurile? De cât timp este bolnav? Conversația întâmplătoare slujește și ea la a stabili un nivel de confortabilitate cu persoana respectivă.

Apoi spune-i ceea ce a spus Isus ucenicilor Săi să zică: ”Am vești bune pentru tine astăzi! Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de tine”.

Probabil că se va uita la tine ciudat, dar continuă să oferi această provocare.

”Dacă îmi dai mâna ta, puterea lui Dumnezeu se va coborî în tine și te va vindeca.”

Odată ce persoana consimte cu aceasta restul va fi ușor. Poruncește să fie vindecat(ă). Eliberează puterea lui Dumnezeu peste persoana respectivă. Crede că de îndată ce o atingi tu și Isus se atinge de persoana respectivă.

Și acum urmează partea cea mai importantă. Pune-o să se examineze. Pune-i să facă ceva ce nu putea face mai înainte. Fă persoana să acționeze la acest cuvânt. Îndoaie-te. Sucește-te. Pășește. Mișcă acea parte a trupului care era în durere sau nu se putea mișca. Continuă să faci persoana să acționeze. Nu te opri. Continuă să lucrezi cu individul respectiv. Dacă trebuie să-ți pui mâinile peste el/ea din nou, fă-o.

O studentă a venit la noi acasă să ne explice de ce nu a mai participat la școala biblică pentru o perioadă bună de timp. Un buștean i-a căzut peste picior și l-a fracturat; piciorul era înțepenit și nu-l putea îndoi; ea nu avea bani sau asigurare ca să-l pună în gips.

Mi-am pus mâinile peste piciorul ei și am poruncit să-l miște și să-l îndoaie. La început ea s-a strâmbat cu durerea pe față, însă eu am tot continuat să-i spun să-l miște pentru că puterea lui Dumnezeu era în piciorul ei și că era la lucru. După circa a treia sau a patra oară ea a început să plângă.

Durerea plecase și ea a putut să-și îndoaie piciorul în mod perfect.

A continuat să mai plângă. În timp ce se îndrepta spre casa ei și noi îi făceam cu mâna de la geamul casei noastre, o vedeam cum ea tresărea cu mâinile ridicate în sus lăudând pe Dumnezeu. Ce minunat e Isus! Ce altceva ar fi făcut El dacă noi am crezut pur și simplu?

V-aș putea spune multe relatări cu aceste tipuri de mărturii.

Am învățat că puterea este în proclamație. Spune persoanei care este cu o neputință sau într-o condiție de boală ce va face Dumnezeu.

Nu te ruga pentru ei. Vindecă-i! Puterea este în numele lui Isus.

Rugăciunea poate fi îmbrăcată în necredință. Uneori aceasta este o încercare firavă de a spera că ceva se va întâmpla.

Isus ne-a spus să vindecăm bolnavii. Nu există încercarea de a vedea dacă aceasta va funcționa.

Ai fost autorizat de cer. Tot ceea ce-ți lipsește este îndrăzneala de a acționa. Mergi și fă-o acum și trimite-mi un raport bun.

Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin. (Marcu 16:20)

Materialul de mai sus este o adaptare dintr-un articol scris de Bert M. Farias (foto alăturat) în Charisma Magazine, apărut pe 15 ianuarie 2015. Bert este un mesager al trezirii și fondator al organizației Holy Fire Ministries, este autor a mai multe cărți printre care și My Son, My Son - o minunată carte scrisă în cooperare cu fiul său, Daniel, pentru scopul instruirii unei generații sfinte. Îl puteți găsi pe Facebook sau pe Twitter, cât și pe site-ul său Holy Fire Ministries. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.