Le bubuie capul la unii de atâta îndoctrinare religioasă

Când treceți pe lângă oameni care au un anumit tip de vestimentație sau îmbrăcăminte... nu-i așa că aveți tendința să îi ”etichetați”? Nu e nimic greșit să îi etichetăm pe oameni... atâta timp cât o facem în mod corect. Doar că pentru unii acest tip de etichetare poate fi și bârfă, și critică și arătatul cu degetul. La unii, însă, această etichetare este necesară, dar inutilă să le-o spui în față, pentru că ei sunt de mult îndoctrinați cu prostii, nu se vor schimba niciodată, indiferent cât de mult le-ai spune și le-ai lămuri lucrurile pe față.

Condiția și statutul minții umane este controlat de om, desigur. Și orice fel de informație ”nouă”, ”diferită”, ”ciudată”, ”neobișnuită”, va părea pentru el ceva anormal, deplasat, neadevărat, straniu.

Fiecare și-a stabilit în mintea sa - dacă e după cum cred eu, desigur - un anumit tipar și anumite standarde pe care le va respecta, nu le va încălca. E ca un fel de cub în care se află și dacă vrei să-l scoți de acolo, ori nu ai cum, ori nu vrea el să iasă. Nu îi blamăm pe cei care stau în cubul lor viața întreagă. Nu îi condamnăm nici pe cei care stau în cutia lor și mai gândesc în afara ei. Îi condamnăm pe cei care stau în cubul/cutia lor și îi vorbesc de rău pe alții, sau se dau ei mai rotunzi... decât cubul în care se află.

Sunt sigur că toți am întâlnit specimene de ”oameni” care sunt oarecum descrierea mea de mai sus. Ei când își deschid gura... mai bine nu ar mai deschide-o. Afli ulterior că mai sunt și pocăiți, și dacă mai ești printre alți ”necredincioși”... o să te faci mic și nu o să știi ce să le mai spui. Apoi îți dai seama că poate acest tip de oameni vorbesc astfel pentru că zelul lor religios e plin în ei, dar înțelepciunea le lipsește cu desăvârșire. Sau revendică faptul că ei ar cere-o de la Dumnezeu, dar niciodată nu au primit-o... că nu știu cum să o primească - desigur. La cât de fuduli sunt, cred și eu.

Într-un incident anume, mă aflam la un birou și cineva povestea ceva despre o anumită zonă din Franța unde eu personal știam că se pregătesc trupe de la o legiune străină - un fel de armată privată. Individul respectiv, care era cu soția lui cu baticul legat sub barbă, imediat și-a dat de gol ”arama”, că acolo sunt legiuni de draci, și că el îi poate birui pe toți cu religia lui. Am tăcut, să văd cât îl ținea burta să mai scoată vrute și nevrute. Deodată o auzi-i pe nevastă-sa cum îi tot dădea ghiont să mai tacă din gura aia a lui cam mare. O fi spunând el ceva interesant, dar nu spunea când trebuia și cum trebuia. De unde avea să știu eu despre ce vorbea dumnealui... dacă eu eram un necredincios, sau străin de astfel de termene utilizate de el? (apropo, de ce la biserică predică unii chestii de parcă toți din sală ar fi ca el și ar înțelege vocabularul său religios??? - temă de gândire)

Apoi am încercat să îi explic la ce fel de legiune mă refeream eu și el și-a dat seama și a dat din cap. Bag de seamă că ghiontul nevestei lui a avut un efect bun. Cum să biruiești o legiune fizică de oameni înarmați cu o religie și cu o ideologie deplasată? Adică... dacă stai puțin să te gândești... de ce ajung unii să spiritualizeze (sau să demonizeze) toate lucrurile și obiectele din jurul lor? Dacă vorbim de chestiuni fizice, palpabile, cum poți tu să invoci chestiuni legate de biserică, de dogma religioasă, de anumite slujiri care nu le poate face oricine... în natural?

Deci... am mai dat de unu la care îi bubuia capul de îndoctrinare religioasă. După ce s-a terminat discuția noastră... indivizii au plecat pentru că și-au dat seama că au cam ”bătut câmpii aiurea”, sau cum zicem noi, au căscat ochii la poarta nouă și căutau măgarul să vadă dacă se uită și el cu ei în aceiași direcție. Ni-ha! Ni-ha!

Mai sunt specimene de acest gen în biserici. Ei sunt cei mai religioși. Le spui ceva despre o trăire spirituală de care ei nu au avut - și nici nu vor avea vreodată - parte, și o să zică de tine că ești eretic. Când se întâmplă o urgie naturală, vreun dezastru în orașul tău, o să zică tot ei că datorită ereziei tale se întâmplă ceea ce se întâmplă. Ciudat e că ei niciodată nu au dorit să fie mai informați, să caute și să cerceteze lucrurile și să dorească să cunoască mai mult și să devină mai maturi spiritual - să nu mai vorbesc de mintal. Sau să pună mâna să facă ei ceva, dacă tot sunt așa de buni la ”etichetat” cu gura lor mare și apăsată!!!

Am ajuns să fim numiți eretici dacă nu purtăm anumite feluri de îmbrăcăminte, în părerea unora. Dacă le purtăm cum zic ei... nu e bine ceva - veșnic. Ne scăpărăm mintea la prostiile aparente în loc să cercetăm lucruri profunde din viață și să punem mâna să lucrăm ceva ca să câștigăm pâinea cea de toate zilele. Cu religia nu ai să schimbi niciodată pe nimeni. Pentru că religia este un sistem de idei creat de om ca să poată controla pe alți oameni. Dacă s-ar deștepta ăștia la care le bubuie capul așa de tare de prostiile religiei - ideile și presupunerile lor din Sfânta Scriptură ca fiind ”adevăr divin”, sau convingerile lor drăcești care nu au mântuit pe nimeni, ba din potrivă, i-au făcut să fie din oameni muncitori în leneși, trântori și handicapați mintal - probabil că mâine se va scrie o carte nouă de istorie. Probabil că multe biserici se vor închide că mulți se vor deștepta la realitate: vor afla că au fost prostiți și împuțiți de la cap și de la conducere, și își vor da seama pe ce cale a deșertăciunii se află. Uneori doi orbi care se țin de mână nu cred că ai să-i poți întâlni vreodată, deși sunt biserici pline de orbi care se ghidează unul pe altul în gropi și idei cu care le bubuie mintea deplasată. Dar există alții care îi fac pe toți orbi și îi rătăcesc în întuneric și pe cei care mai văd puțin. Dacă dau de un creștin simplu și ăla le suflă goarna trezirii în urechi, probabil că o să le sară solzii de pe ochi și o să se deștepte.

Să mă anunțați și pe mine când dați de oameni la care le bubuiau capul de prostiile religioase și care acum au devenit maturi în Hristos și aduc roade pentru Împărăția lui Dumnezeu. O să vreau să scriu ceva despre viața lor: before and after.