Lasă telefonul jos - o pledoarie pentru adolescenții infatuați de tehnologia care ne distruge

Probabil că ne întrebăm de ce avem așa de mulți tineri nefericiți în jurul nostru. Răspunsul la întrebarea ”ce fac adolescenții fericiți” se poate găsi prin a identifica lucrurile pe care... nu le fac ei!

Jean M. Twenge este profesoară de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego și autoare a mai mult de 140 de publicații științifice. În 2017 ea a scris o carte a cărui titlu te lasă cu gura larg căscată: ”iGen: Why Today’s Super-Connected Kids Are Growing Up Less Rebellious, More Tolerant, Less Happy—and Completely Unprepared for Adulthood” (iGen: De ce tinerii super-conectați din zilele de astăzi cresc mai puțin rebeli, mai toleranți, mai puțin fericiți și complet nepregătiți pentru viața de adult). Dacă ești un părinte - sau dacă nu ești - titlul acesta cu siguranță că te va face să te așezi și să acorzi atenție la ce vrea să spună autoarea.

Astăzi ne-am propus să învățăm ceva de la autoare cu privire la ce îi face pe mulți dintre adolescenții noștri nefericiți.

Într-un articol din publicația Psychology Today, autoarea Twenge notează următoarele: ”Adolescenții sunt tot mai puțin fericiți și tot mai puțin satisfăcuți cu viețile lor decât erau acum 5 ani în urmă. Întrebarea este DE CE?” Iată ce a descoperit ea. În primul rând, fericirea raportată de adolescenți a început să scadă brusc între anii 2011 și 2012. Ea notează faptul că aceasta e perioada când au devenit disponibile smartphone-urile - probabil că ar trebui să le numim sad-phones (adică telefoane triste, în loc de inteligente)!

În al doilea rând, Twenge a descoperit o corelare dintre fericirea adolescenților și participarea lor în activități care îi implică pe alți oameni - activități de genul sporturilor, mersul la biserică sau alte slujbe religioase, lucrarea de voluntariat și chiar făcutul temelor. Cu cât erau mai sociali, cu atât mai fericiți erau.

Prin contrast, acei tineri care erau angajați în activități solitare cum ar fi citirea știrilor de pe internet, a sta de vorbă pe telefoanele lor, mesageria instantă, rețelele de socializare, jocurile pe computer și ascultatul de muzică - adesea acestea sunt activități solitare în zilele de azi - au raportat că sunt mai puțin fericiți. Poate pare surprinzător, însă Twenge a notat următoarele: ”Tiparul este din nou clar: Aproape toate activitățile cu telefonul sunt legate de mai puțină fericire, și aproape toate activitățile nelegate de telefon sunt legate de mai multă fericire.” Așa că, să punem telefonul jos?

DA, cel puțin pentru o perioadă de timp. Dar sunt sigur că ați auzit de faptul că corelația nu este o cauzalitate. Fie că folosirea constantă a telefoanelor îi face pe oamenii pe care îi iubim să fie nefericiți sau nu, oarecum este imposibil să discernem acest aspect în fiecare instanță în parte. Dar cu certitudine că tinerii care-și trăiesc viețile dincolo de limitele ecranelor lor de la telefon, care se angrenează tot mai puțin cu realitatea virtuală și mai mult cu realitatea reală, au o șansă mai bună de a experimenta fericirea decât cei care nu acceptă această direcție.

Dintr-un punct de vedere creștin, acest lucru face sens. Realitatea virtuală ne poate da o grămadă de lucruri bune, dar nu ne poate da cele mai bune lucruri. Lucrurile după care tânjim cu disperare în calitate de ființe umane sunt comunitatea și relațiile. Doar nu degeaba a spus Dumnezeu în Grădina Eden că nu e bine ca omul să fie singur. Noi am fost construiți ca să relaționăm - cu Dumnezeu și unul cu celălalt. În Trupul lui Hristos, noi suntem cu toți mădulare unul altuia, și avem nevoie unul de celălalt. Comunitatea creștină nu este opțională - cartea Evrei ne amintește ”Să nu renunțăm să ne adunăm laolaltă, asa cum obișnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie!” (Evrei 10:25, NTR)

Tragic este faptul că cultura noastră a făcut o slujbă excelentă în a spune fiecăruia dintre noi - și în special către adolescenții noștri - că putem merge singuri, că individualitatea contează cel mai mult, și că adevărata comunitate - atunci când ne iubim unul pe altul, ne susținem reciproc și dăm socoteală pentru binele nostru mutual - nu doar că este inutilă, ci că nu este posibilă.

Așadar, dacă noi vrem ca adolescenții noștri să experimenteze o fericire care nu poate fi niciodată pierdută, să le arătăm bucuria de a trăi în comunitatea creștină. Să facem o slujbă mai bună de a-i integra în viață și în închinarea din cadrul bisericilor noastre. Nu e totdeauna ușor să facem acestea, pentru că suntem cu toți născuți în păcat. Dar e modalitatea lui Dumnezeu de a ne crește în credința noastră - și în fericirea noastră. Așa cum spunea odinioară Bonhoeffer în lucrarea sa clasică ”Life Together” (Viața împreună), ”Dumnezeu a pregătit pentru Sine un mare cântec de laudă pentru veșnicie, iar cei care intră în comunitatea lui Dumnezeu se alătură acestui cântec.”

Materialul de mai sus este o adaptare a unui articol scris de Eric Metaxas (foto alăturat) apărut pe 26 octombrie 2018 în Christian Headlines. Eric este co-gazda emisiunii radio BreakPoint și un autor best-seller a cărui biografii și cărți de copii, precum și apologiile sale populare, au fost traduse în multe limbi. BreakPoint este o slujire cu o perspectivă creștină care caută să edifice și să ofere resurse pentru mișcarea creștinilor dedicați spre a trăi și apăra Creștinismul în toate ariile vieții. Începută de Chuck Colson în 1991 ca o emisiune radio zilnică, BreakPoint oferă o perspectivă creștină asupra știrilor și tendințelor actuale prin intermediul radioului, media interactivă și lucrări tipărite. Comentariile BreakPoint găzduite de Eric Metaxas și John Stonestreet se difuzează zilnic la mai mult de 1.200 de locații cu o audiență săptămânală estimată de opt milioane de oameni. Puteți vizita site-ul BreakPoint.org unde puteți găsi și căuta răspunsuri la diferite întrebări comune. Dacă citați acest material în altă parte, rog să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.