Câștiguri eronate

Am găsit o dată bani pe jos. Nu mă gândeam ce o să fac cu ei, dar m-au făcut să îmi schimb puțin perspectivele... parcă am devenit mai sensibil la lucrurile ”de pe jos” și ochii îmi erau mereu în jos. Nu știu dacă era ideea că... poate o să mai găsesc alții, mai mari ca valoare, sau... nu știu. Am realizat ulterior că gestul ăsta hazliu - găsitul banilor pe jos - e un favor pentru unii și un defavor pentru alții. Unii au pierdut ceva, alții au câștigat altceva. Cel ce pierduse... a regretat aceasta, iar cel ce găsise... și-a pierdut nu doar bucuria, dar și pacea, pentru că a devenit oarecum direcționat spre a găsi mai mulți și valori mai mari. Aici a trebuit să mă opresc și eu zilele trecute, când am dat de un pasaj din Scriptură care, dacă îl spui în contexte diferite este interpretat eronat.

Căci pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig. - Filipeni 1:21

Cu mulți ani în urmă am lucrat la o firmă (nu o să îi dau numele, nu e relevant... și nici nu vreau să îi fac să se simtă aiurea, na!) și pentru o bună perioadă de timp eu nu am primit nici un fel de salariu. Îi vedeam pe colegii mei cum se bucurau într-o zi din lună, când erau chemați la biroul contabilității să li se înmâneze un plic cu ”ceva” în el. Eu nu am fost niciodată chemat. Până într-o zi când am intrat eu singur la contabil să întreb de... ”plicul meu”. Se făceau că nu știe nimic de mine, deși mi se plăteau dările la stat. Sau cel puțin așa mi s-a spus... Nu făceam o muncă inutilă acolo, și nici nu îmi pierdeam timpul aiurea - nici al meu, nici al altora. Aveam o etică a muncii corectă, însă remunerația pentru ceea ce făceam eu acolo era ignorată. Probabil că era eronată...

Am plecat de la acel job într-un mod foarte neobișnuit. Nu m-am așteptat ca lucrurile să se încheie cum s-au încheiat. După zile și săptămâni de regrete, de neiertare, de lacrimi, de durere, am mers mai departe, am trecut peste acestea și am fost ajutat de cel mai bun prieten al meu - de pe vremea aceea. Acum acel prieten parcă nu mai există, deși știu că trăiește, dar ne-am despărțit, fiecare a mers în treaba lui. Eu mi-am găsit alt job, el și-a găsit alt job. Ulterior fiecare dintre noi ne-am căsătorit și el a fost primul care să îmi trimită un cadou după nuntă: un fier de călcat. De fiecare dată când mă uit la el - deși fierul de călcat nu mai funcționează acum, și cred că l-am și aruncat la gunoi, dacă nu greșesc - mă gândeam la prietenul meu. El vroia, probabil, ca eu să am lucrurile ”drepte” în viață. Nu cred că a fost un gest eronat din partea lui, dar îl pomenesc și acum, și sper să nu mă fi uitat. Poate o să mă revăd cu el cândva, cumva, să pot să-i mulțumesc că a fost alături de mine mulți ani, și m-a ridicat atunci când eram căzut, m-a mustrat atunci când am greșit, am râs împreună, ne-am bucurat și am muncit împreună.

Am ajuns în momente în care unii trag de noi ca ei să câștige mai mult, și lor nu le pasă de viața noastră, de sănătatea noastră sau măcar de timpul nostru. Nu mai spun de relațiile noastre, pentru ei parcă nici nu ar exista, însă pentru ei... de s-ar lăfăi în mai mulți bani... cred că ar fi și mai bine.

Apoi am realizat că există în viață unii care știu și pentru ce trăiesc. Să fie consumatori. Alții trăiesc să fie producători. Alții să dea din gură. Alții să interpreteze. Alții să scrie. Alții să citească... și tot așa...

Când facem lucruri pentru oameni ne așteptăm să primim o răsplată, o recompensă, o remunerație.

Când facem ceva pentru Dumnezeu... parcă aici lucrurile se schimbă.

Psalmistul David parcă avea o perspectivă corectă atunci când a scris: ”Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale și nu spre câștig!” (Psalmul 119:36, sublinierile din text îmi aparțin) Probabil că el a realizat că învățăturile și etica lui Dumnezeul sunt mai de valoare decât câștigul, decât banul, decât agonisirea de zi cu zi.

Pe de altă parte, însă, Solomon scria drept că ”Cel neprihănit își întrebuințează câștigul pentru viață, iar cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat” (Proverbe 10:16). Oamenii care au o relație cu Dumnezeu și care au trecut prin școala Lui, au prioritățile corecte în viață. Ei muncesc pentru un câștig ca să își susțină viața, familia. Ceilalți, care poate au o etică despre muncă, își folosesc câștigurile pentru orice altceva dar nu pentru ceea ce trebuie. Apoi auzim de ei că au datorii, că își fac împrumuturi la cămătari, la bănci, că rămân fără casă, fără proprietăți, fără... viață. Au muncit pentru niște câștiguri eronate. Au săpat, au trudit, și au căzut singuri în ceea ce nu se așteptau să ajungă.

Eclesiastul începe să facă niște sublinieri care schimbă oarecum sensul lucrurilor discutate mai sus:

”Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți, bogăția, nici cei învățați, bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:11-12, sublinierile din text îmi aparțin)

Există pentru fiecare dintre noi un moment când ne evaluăm viața, munca, câștigul. Și există și acel moment pe neașteptate când toate lucrurile care le-am strâns se vor duce și nu vor mai fi. Vor rămâne la alții, probabil, sau le vor lua alții.

Apostolul Pavel considera că a muri este un câștig pentru el. Interesant! Noi tot timpul am zis că dacă muncim și tragem tare și transpirăm... și primim o răsplată în bani, în bonusuri, în valori... acestea sunt câștiguri. Am avut o interpretare corectă, din punct de vedere financiar. Însă din punct de vedere al eternității - spre care ne vom îndrepta cu toții - am avut o perspectivă a unui câștig eronat.

Nu ceea ce primim ca răspuns al muncii noastre contează spre eternitatea noastră, ci felul cum am trăit va aduce un câștig pentru noi. Felul cum am trăit viața noastră - inclusiv felul cum am muncit în lumea aceasta pentru un câștig - va fi testat la final: ”Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3:13).

Ce fel de câștig ai produs tu în viața aceasta? Ce ai învățat tu pe alții din jur ca ei să primească un câștig corect? Ai profitat de oameni pentru binele tău, sau ai făcut tu ceva mai mult ca să le arăți că atitudinea este mai importantă decât nivelul de câștig la care se poate ajunge? Contează mai mult pentru tine caracterul tău sau ce spun alții despre tine, sau contează mai mult ce ai lăsat în urmă, ce oameni pot privi la tine și să-și aducă aminte de tine și să zâmbească cu plăcere?

Nu, nu confund etica muncii cu religia. Și Isus Hristos a vorbit de multe ori despre bani, despre câștig, despre bogății. El a spus că prioritățile și atitudinile noastre ne vor arăta unde este de fapt comoara noastră. Arată ele faptul că noi alergăm după un câștig corect, sau unul... temporar... eronat... ceva trecător?

Profetul Hagai a rostit un mesaj așa de relevant pentru noi astăzi, voi lăsa la final 2 versete la care să cugetați: ”Semănați mult, și strângeți puțin, mâncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți setea, vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald; și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” (Hagai 1:6) Este realitatea zilelor noastre, dacă ne deschidem ochii. Versetul 7 din același capitol pune o întrebare care cred că are de a face cu atitudinea și cu inimile noastre legate de viață, de câștig: ”Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”

Cum vei sfârși viața aceasta? Care este scopul pentru care te lupți și alergi zi de zi?

Cred că este momentul ca să te oprești și să analizezi viața ta și ceea ce ai făcut, ceea ce ai lucrat și ceea ce ai câștigat.

Privește în urmă, apoi privește în interior. Privește după aceea spre cer și privește spre pământ. Dacă ceea ce ai agonisit este doar pentru viața aceasta... ai avut un câștig temporar. Felul cum ai câștigat lucrurile acestea îți vor spune ce fel de câștig a fost. Și aceasta va avea un ecou în eternitate. De acolo o să poți privi în urmă cu bucurie... sau cu regrete. Și dacă acum poți schimba ceva, fă-o cât mai poți. Fă-o din inimă. Fă-o repede. Fă-o corect - cu perspectiva eternității.