Biserica nu este pentru cei perfecți (dacă nu știați aceasta deja...)

Rețelele de socializare îmi amintesc în mare parte de biserică (nu neapărat că multe biserici au început să fie și pe rețelele sociale sau să aibă site-urile lor proprii). E un fel de resursă de a ține legătura cu oamenii, de a întâlni persoane noi, idei noi... și, în conceptul bine cunoscut, să trăim cu toți viața laolaltă. Numai că... în timp ce rețelele sociale ne oferă abilitatea de a face aceste lucruri doar la câteva click-uri distanță, a interacționa prin intermediul unui ecran pierde din ceea ce se poate simți în mod personal.

Și biserica este un loc unde poți să te alături de alți oameni, să înveți, să schimbi idei, să crești, să sărbătorești. E un loc pentru vieți transformate și relații întărite. Cu toate acestea, de cam multe ori, simt aceiași ”deconectare” în cadrul bisericii precum o simt pe rețelele sociale.

Atunci când intru pe Facebook, văd copii perfect pieptănați și cu un comportament adecvat, case minunate, vacanțe de familie frumos colorate, mâncare delicioasă de parcă ar fi fost gătită de Martha Stewart, și ținute care niciodată nu sunt discordante. Foarte rar postează unii dintre noi mulțimea de rufe de spălat, sau mulțimea de facturi care trebuie să fie plătite, copii care uită să-și facă temele, experimentele care au cam dat greș, ori cu copii din mașină care urlă și plâng pentru că celălalt copil din spate ”a depășit linia”.

Din nefericire, aceiași percepție de perfecțiune se scurge uneori și în cadrul bisericii. Atunci când pășesc într-o biserică, de cele mai multe ori văd oameni care, deși au trecut atâția ani, ei încă mai încearcă din răsputeri să afișeze că la ei toate lucrurile merg bine.

Și cam înțeleg logica asta: Dacă pot să fac pe toți din jur să creadă că eu sunt bine, că totul este bine, și că eu nu am nevoie de absolut nimic, atunci nimeni nu se va simți împovărat de mine; nimănui nu-i va părea rău sau nu mă va compătimi careva... și ei s-ar putea să creadă că eu chiar am toate lucrurile în ordine.

Numai că logica asta este defectuoasă.

Lumea noastră nu este perfectă. Noi nu suntem perfecți. Și aceasta este în regulă.

Să privim doar la Biblie. Ar fi fost perfect dacă Dumnezeu ar fi scris o carte doar despre oameni perfecți, pe un Pământ perfect, făcând lucruri perfecte. Ar fi fost exemplul perfect pentru fiecare dintre noi. Da, dar atunci nu ar fi existat nici o cruce, nici o înviere și nici un Salvator. Dacă lumea ar fi fost perfectă, ce rost ar mai fi avut moartea lui Isus?

Biblia spune în Romani 3:23 că ”toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”.

Dacă Biblia ar fi fost compilată din tot felul de povestiri perfecte despre oameni perfecți, sincer acum, ar fi fost chiar ceva plictisitor și poate chiar o carte lipsită de speranță, fără nici o aplicație pentru viața mea sau a altcuiva. Aș mai fi adus argumentul că impactul ei ar fi fost mai puțin considerabil. Faptul că Dumnezeu ne arată că El poate lucra prin oameni zdrobiți - bețivi, hoți, curve, criminali, etc. - este un testament a ceea ce este El și ce poate face El. El face toate lucrurile noi.

Dumnezeu ne cere să ne trăim viețile în conformitate cu voia Sa, dar El niciodată nu ne cere să ne comportăm ca și când viețile noastre sunt perfecte. De fapt, în calitate de creștini, atunci când pretindem că toate lucrurile sunt în ordine, noi de fapt diminuăm puterea Evangheliei în viețile altora. Această ”față falsă” e ceea ce a făcut din farisei să fie neatrăgători.

În Matei 23:13, Isus spune, ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre”.

Îți intră cumva sub piele oamenii aceia online cu 25 de postări cu imagini perfecte pe zi, cu supra abundența lor de ”binecuvântați”, și lăudăroșenia lor nu prea subtilă? Ei bine, același lucru poate fi spus despre acele persoane din biserică care se comportă de parcă ar avea toate lucrurile laolaltă. Ei îi îndepărtează pe oameni pentru că nimănui nu îi place tipul ăla de persoană supra îndulcită. E ceva neautentic și înșelător și oferă impresia că... pentru a fi parte dintr-o biserică sau comunitate ... trebuie să îți ți toate lucrurile laolaltă (și să arăți că totul este în ordine, cu alte cuvinte).

Nu vreau să fiu neclar. Nu le spun oamenilor să-și îmbrățișeze păcatul noi, ci să îmbrățișeze lucrare pe care o face Dumnezeu prin păcatele lor.

Biblia ne spune în 2 Corinteni 12:9-10: ”Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare”.

Materialul de mai sus a fost scris de Jay Lowder (foto alăturat) pe 19 aprilie 2016 în site-ul CrossWalk. Jay este fondatorul organizației Jay Lowder Harvest Ministries și școala cunoscută la nivel național în Statele Unite, ”Corssroads School Assembly”. Este autorul cărții ”Midnight in Aisle 7” (Miezul nopți pe culoarul 7). Poate fi urmărit pe Twitter la @jaylowder sau @jlhministries. Pentru mai multe informații accesați site-ul său la adresa www.jaylowder.com. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.